Legi fara cap pentru copiii fara parinti. "Vin inapoi numai paduchi, batuti si speriati, si nu-i putem primi"

Pas cu pas ranile sunt vindecate, iar cei trei calugari sunt modele pentru tineri. De bunatate, dragoste si intelepciune. Ei nu vor ca asezamantul sa fie scoala religioasa. Vor copii liberi, care sa gandeasca si sa ia decizii bune in viata.

Pana acum, din asezamant, 7 copii au plecat la facultate. Alex este sudent la electronica. Iar Iulian la constructii. Au ajuns aici inca de la infiintarea asezamantului, scapati din familii cu probleme. De 4 ani, asezamantul e casa lor. Si vin aici aproape la fiecare sfarsit de saptamana. Ei sunt dovada pentru cei ramasi in asezamant ca se poate. Iar staretul e convins ca anul acesta numarul celor care vor intra la facultate se va dubla.

Contact asezamant:
www.sfantulleontie.ro
Telefon: 0330/566.441
[email protected]

Citește și

Curajul fenomenal al unui adolescent orfan l-a transformat in erou national, in Nepal. Cum a salvat vietile a 55 de copii

Momentul în care judecătoarea Ancuţa Popoviciu îl strigă pe Sebastian, ucis la 2 Mai de Vlad Pascu: „A decedat o victimă? Vă rog să nu vorbiți” | AUDIO

Donatii:
RO04RNCB0241123543990001 (LEI)
RO74RNCB0241123543990002 (EUR)
Titular: FUNDAŢIA „SFINŢII IERARHI LEONTIE ŞI TEODOSIE"

In bucatarie e forfota mare. Asa e in fiecare zi aici. Pe perete sta atarnat meniul pe o saptamana, iar tot ce se petrece aici are avizul unui nutritionist. Peste 1800 de sarmale sunt puse la foc. Maine e o zi speciala. Vine episcopul locului. Directorul asezamantului, calugarul Iustin va fi facut preot. El se ocupa de administrarea acestui loc. Nu-i place sa vorbeasca. Se considera un calugar atipic. Iar pentru ziua de maine are emotii de tremura din toate incheieturile. Daca pentru copii Maica e Ecatarina e mama, parintele Iustin e un fel de tata.

El este cel care se lupta cu cifrele. Cheltuielile asezamntului pe luna ajung la 250 de mii de lei. O parte din bani vin de la stat. Insuficienti insa.

Anul trecut numai pe tratamente stomatologice s-au cheltuit aproape 40 de mii de euro. Asta e si motivul pentru care acum parintele se zbate sa deschida un cabinet stomatologic in asezamant. Ar reduce cheltuielile si in plus, ar putea sa mai castige si bani de la radautenii care vor veni sa se trateze aici. Spune ca legile sunt proaste. Ca gandirea dupa care statul se ingrijeste de copiii orfani e stramba. “Legile astea le fac cei care au familie acasa. Lucrurile astea nu le intelegem”.

Mancare de multe ori aduce din Ucraina. E mai ieftina si mai buna decat cea pe care legile il obliga sa le cumpere din hypermarcheturi. Bani pentru ca locul sa functioneze vin din donatii si de la manstirea Bogdana, unde parintele e staret. Si aici se loveste de o legislatie proasta.

Biserica manastirii este monument istoric, este una dintre cele mai vechi din Moldova. A fost construita la 1359. In ea sunt ingropati 5 domnitori. In peretele bisericii este o tainita in care traiau calugarii. “Spunea traditia ca puneau o piatra si se zidea, se lua toata averea si plecau in munti si ramaneau cativa calugari care stateau in pod si slujeau. Si biserica nu statea fara sfanta liturghie niciodata.”

Acum staretul se zbate sa faca rost de fonduri europene pentru a pastra acesta comoara. Aici vin multi credinciosi. Lasa bani pentru pomelnice. Iar bani se duc direct in asezamant. La copii. Copiii ajung in asezamant prin decizii ale instantelor de judecata. Si aici legislatia e proasta. Se intampla de multe ori ca parintii sa vina sa-si ceara copiii acasa.

“Da declaratie falsa acolo la justitie sau protectia copilului. Toti copiii sunt veniti prin hotarare judecatoreasca. Deci nu vin ca ii luam noi si sunt dirijati de institutiile statului. Si cand pleaca copilul acasa sunt obligati sa dea 9 mil de lei la copil in mana. Iar tinta celui care se porecleste el parinte. Are nevoie de bani, a baut banii, a batut copilul, vine numai cu paduchi, batut speriat si nu-l mai pot primi inapoi pentru ca inapoi trebuie sa il trimita institutiile statului”.

“E o tragedie cand vine cineva sa isi ia copiii. Copiii se sperie, fug, nu vor sa se duca. Legea spune dai copilul. Aia n-au niciun suflet. Ii intereseaza doar banu’. La sarbatorile de iarna spun dai copilul acasa. Cat timp sta acasa? 5 zile. Iti dau si manacare pentru cinci zile. Sa aveti acolo. Stiti care e treaba? Il trimite cu colindul cu plugusorul sa ia bani sa bea ma-sa si cu tac-su. Ce sa fac? Cui sa spun? Si atunci gasesc alte tertipuri. Pun activitati”.

Intr-o dimineata, in parcarea asezamantului, Olga si Nicolae stau zgribuliti. Au 3 fetite aici. Au venit sa le vada si sa incerce inca o data sa le ia acasa. De 4 ani, Florentina, Ionela si Diana sunt aici. Pe fetele lor se vede clar ca nu sunt prea incantate de prezenta parintilor. Sunt totusi parintii lor. Si spun ca le iubesc. Scopul final si ideal in asfel de cazuri este ca familia sa se reintrageasca. Asta cere si legea asta isi doresc si parintii asezamantului. Le-am insotit pe copile pret de cateva ore la casa parintilor.

Dupa 2 ore de mers ajungem intr-un catun. Au o casa mica. Veche de peste 200 de ani. Fetitele se uita mirate la ce vad in jur. Mama incearca sa le atraga cu tot felul de dulciuri. Spune ca vrea ca in vara sa le ceara in vacanta. Si-ar dori sa le aduca aici cu totul. Acum 2 ani, prin deciziei a instantei au obtinut dreptul de a le lua acasa.

Copilele nu vor insa la mama lor. A fost pentru prima data cand asezamantul a dat statul in judecata, iar decizia a fost anulata. Parintii insa nu renunta. Desi nu au loc nici sa tina copiii in casa. Trebuie sa indeplineasca mai multe conditii. Sa le faca o camera a lor. Tatal sa-si gasesca de munca.

Viseaza sa construiasca alta casa. Aceasta nu le apartine. Asa ca fetele raman in asezamant. Ne intoarcem. Abia pe drum fetele isi revin. Sunt vesele si incep si incep stangaci sa interactioneze cu parintii.

Maica Ecaterina: “Noi traim cu frici de genul asta. Pentru ca poate sunt unii parinti vor sa isi ia copiii dar noi stim ca nu reusesc sa ii creasca la un anumit nivel. Sa li se ofere o anumita educatie. Cateodata esti in posibilitate de a face ceva.”

Este sambata dimineata. Tot asezamantul e imbracat in strai de sarbatoare. Astazi, directorul asezamantului va fi facut preot. Episcopul locului e intampinat de copii cu paine si sare. Corul e in strana. Iar copiii privesc cu ochii cat cepele la ce se intampla in altar. De azi calugarul Iustin este preot. Nu lasa sa i se vada emotiile. Se teme. Preotia e grea. Dar acceptat-o pentru a sluji aici. Pentru copiii lui. Dupa plecare episcopului, asezamantul revine la normal.

In sala de repetitii, Dan si-a extins formatia dupa ce a ascultat corul din biserica. Iar cei mici se pun pe joaca. Intr-o camera, Remus se chinuie sa convinga o locomotiva cu rotile rupte sa se miste. Colegii lui dorm. Pe Remus l-am intalnit si anul trecut. Era la cursurile de logopedie. Plangea continuu. In doar cateva luni, evolutia se vede. Vorbeste, povesteste, fara teama.

Se bucura ca a reusit sa faca rost de baterii pentru locomotiva si le ascunde sub perna. E micul lui secret. Se culca linistit. Ti se inmoaie inima cand vezi ca orice maruntis poate sa le aduca acestor copii zambetul pe buze si un dram de fericire.

In casa fetelor maica citeste o poveste. O pilda despre bunatate. Tot ce se intampla aici de alfel, e o pilda pe care noi toti ar trebui sa o descifra, s-o intelegem si sa ajutam acest loc sa meraga mai departe. Rand pe rand maica le aseaza in asternut si are o vorba pentru fiecare.

Aici, sub ochii celor 3 calugari, copiii sunt salvati. Sunt bucurosi si pe cale sa devina oameni puternici, asa cum ii invata staretul. La intrarea in Radauti se intampla o minune. O minune care este posibila cu multa munca, daruire, intelepciune si dragoste. E o nouatate pentru Romania. O colaborare dintre stat si biserica. Aici se intampla ce ar trebui sa se intample peste tot. Statul sa-si protejeze si educe copiii, iar biserica sa le salveze sufletele. E un loc din care toti avem de invatat.

Articol recomandat de sport.ro

„Drăgușin a luat-o pe un drum greșit!” Genoa a povestit TOT: suma reală a mutării și oferta „mult mai mare” refuzată