Lupta împotriva cancerului este, adesea, o bătălie tăcută, purtată în fața fricii, stigmatului și izolării sociale. Teama de moarte, incertitudinea tratamentului, dar și schimbările bruște în identitatea personală sunt doar câteva dintre obstacolele psihologice cu care se pot confrunta pacienții.
Într-un interviu pentru stirileprotv.ro, Lidia Stoica, psiholog clinician specialist cu competență în psiho-oncologie, și Dr. BadicCristina-Elena, medic specialistîn oncologiemedicală, au discutat despre impactul psihologic și social al cancerului, subliniind importanța unui tratament integrat care să abordeze atât corpul, cât și mintea pacientului. În cadrul interviului, o fostă pacientă a avut curajul să ne împărtășească lupta ei cu această boală cruntă, relatând despre fricile, speranțele și despre sprijinul esențial oferit de familie.
Fost pacient: Am aflat la telefon că am cancer
Știrile PRO TV: Ce a fost cel mai greu după diagnostic? Cum v-a afectat emoțional?
Mihaela Anghel, fost pacient: „Cel mai greu după diagnostic a fost, în primul rând, șocul, care a fost foarte mare. Nu am crezut niciodată că ăsta este diagnosticul meu, de-aia am și luat toate analizele și le-am refăcut la București. Am crezut că este o greșeală medicală, dar s-a dovedit că nu este așa. Mă imaginam moartă... Atunci când spui cancer, nu poți să zici că a doua zi mori. Depinde ce stadiu ai, depinde ce fel de cancer este. Șocul a fost foarte mare. Aș fi vrut să merg la oricare medic. Dacă îmi spunea cineva că la Arcul de Triumf este o sală de operație în aer liber, acolo m-aș fi dus să mă opereze. Deci aș fi făcut orice. Nu acceptam ideea că ăla este diagnosticul meu. Mult timp nu am acceptat ideea asta. Am mers la mulți doctori, la multe spitale ca să mi se confirme. Toți au confirmat același diagnostic.”
Știrile PRO TV: Ce v-a ajutat cel mai mult să mergeți mai departe?
Mihaela Anghel: „În primul rând, familia. Faptul că aveam un copil. Atunci când am aflat diagnosticul, copilul meu nu a știut mult timp ce boală am, pentru că nu am vrut să-i spun. Era elevă la liceu și nu voiam să o încarc cu energia mea negativă. Ea nu a știut ce boală am eu. În momentele astea grele nu te ajută nimeni din afară. Doar familia este cu tine, familia te susține. Și din punct de vedere moral, și financiar, pentru că acea perioadă era una „moartă” din punct de vedere financiar, eu tocmai veneam din concediu, nu mai aveam niciun ban și să mi se spună la telefon „ți-a venit rezultatul la biopsie, ai cancer”. La telefon am aflat.”
Știrile PRO TV: Ați apelat la ajutor psihologic?
Mihaela Anghel: „Da, am apelat pentru că nu poți să treci așa ușor. Eu nu mai puteam să dorm, tot timpul mă gândeam la familia mea că va rămâne singură, la copilul meu că nu o să-l mai văd. Tot timpul mă gândeam că voi muri. Am apelat la psihiatru, la psiholog, ca să pot să trec peste, pentru că plângeam foarte mult și nu dormeam noaptea.”
Știrile PRO TV: Ce mesaj ați transmite unei persoane care tocmai a primit un diagnostic de cancer?
Mihaela Anghel: „Să aibă încredere și, în primul rând, să meargă la medic, pentru că eu nu am avut niciun simptom. Pur și simplu am fost la un control de rutină. Fiecare femeie trebuie să meargă să facă testul Babeș-Papanicolau, și nu numai, pentru că la acest test nu se depistează tot din organele genitale. Se depistează numai cancerul de col uterin. Eu am avut cancer adenocarcinom de endometru, care este în uter și nu se depistează prin testul Babeș-Papanicolau. Numai printr-o ecografie transvaginală poți să depistezi (n.r. acest tip de cancer). Dacă depistezi din timp, șansele de vindecare sunt mult mai mari. Eu am ajuns la zece ani (n.r. de când am aflat diagnosticul), un pacient după cinci ani se consideră vindecat.”
Reacțiile emoționale ale pacienților diagnosticați cu cancer
Lidia Stoica, psiholog clinician specialist cu competență în psiho-oncologie, explică faptul că diagnosticul de cancer are un impact psihologic profund, provocând o ruptură bruscă în cursul normal al vieții și declanșând, în cele mai multe cazuri, un șoc emoțional intens.
Știrile PRO TV: Care sunt cele mai frecvente reacții emoționale ale pacienților diagnosticați cu cancer?
Lidia Stoica, psiho-oncolog: „Diagnosticul de cancer reprezintă un eveniment cu impact psihologic profund, care produce o ruptură bruscă în cursul normal al vieții. Pentru majoritatea pacienților, primul contact cu diagnosticul este însoțit de un șoc emoțional intens, descris adesea ca o stare de „îngheț interior”. Mintea refuză să proceseze informația, iar reacțiile inițiale pot include negarea, confuzia, dificultatea de a înțelege detalii medicale sau de a lua decizii. Este un mecanism de autoprotecție, nu o lipsă de realism.
Pe măsură ce realitatea bolii se instalează, frica devine una dintre emoțiile dominante: frica de moarte, de durere, de pierderea autonomiei, de schimbările corporale sau de efectele tratamentului. Mulți pacienți resimt anxietate intensă, care se poate manifesta prin insomnii, hipervigilență, gânduri repetitive sau atacuri de panică. Tristețea este, de asemenea, frecventă, fiind legată de sentimentul de pierdere: pierderea sănătății, a predictibilității, a planurilor de viitor sau a identității de „om sănătos”.
Nu sunt rare nici furia și revolta – față de propriul corp, față de medici, față de viață sau chiar față de cei apropiați. Uneori, aceste emoții sunt însoțite de vinovăție („poate am greșit cu ceva”), rușine sau retragere socială. Un aspect important, adesea invizibil din exterior, este sentimentul de pierdere a controlului, care poate afecta profund stima de sine și capacitatea de adaptare.
Este esențial de subliniat că aceste reacții nu indică o tulburare psihică în sine. Ele sunt reacții normale la o situație anormală, extrem de stresantă și amenințătoare. Fiecare pacient trăiește boala diferit, în funcție de istoricul personal, resursele emoționale, suportul social și semnificația pe care o atribuie diagnosticului. Tocmai de aceea, recunoașterea și validarea acestor reacții reprezintă primul pas spre o adaptare sănătoasă și spre un parcurs oncologic mai echilibrat.”
Știrile PRO TV: Ce impact are boala asupra familiei (parteneri, copii)?
Lidia Stoica: „Cancerul este adesea perceput ca o boală individuală, însă în realitate el afectează întregul sistem familial. Din momentul diagnosticului, rolurile, responsabilitățile și dinamica relațiilor se modifică profund. Partenerul de viață devine frecvent îngrijitor, susținător emoțional și organizator al vieții cotidiene, asumând sarcini multiple într-un timp foarte scurt. Această tranziție forțată este adesea însoțită de anxietate, oboseală emoțională și sentimentul de neputință.
Partenerii pot trăi o dublă povară: pe de o parte, îngrijorarea constantă legată de evoluția bolii, iar pe de altă parte, nevoia de a rămâne „puternici” pentru pacient. În multe familii, emoțiile sunt reprimate pentru a nu-l „încărca” pe cel bolnav, ceea ce duce la acumularea tensiunilor și la distres psihologic nespus. Comunicarea se poate deteriora, iar intimitatea emoțională sau fizică poate avea de suferit.
Copiii, indiferent de vârstă, sunt profund afectați de boala unui părinte. Chiar și atunci când nu li se spune explicit, ei simt schimbarea atmosferei din familie. Copiii mici pot manifesta regres emoțional, anxietate de separare sau tulburări de somn, în timp ce adolescenții pot deveni retrași, iritabili sau excesiv de responsabili. Lipsa unor explicații adaptate vârstei poate amplifica frica și confuzia.
De asemenea, cancerul poate genera dezechilibre financiare, limitarea vieții sociale și izolarea familiei, mai ales atunci când boala se prelungește. În absența unui sprijin adecvat, familia ajunge să funcționeze „pe pilot automat”, consumându-și resursele emoționale. De aceea, abordarea oncologică modernă recunoaște tot mai clar nevoia de suport psihologic nu doar pentru pacient, ci și pentru aparținători, ca parte integrantă a îngrijirii.”
Momentul potrivit pentru a cere ajutor psihologic
Știrile PRO TV: Când ar trebui un pacient să ceară ajutor psihologic?
Lidia Stoica: „Una dintre cele mai frecvente concepții greșite este aceea că ajutorul psihologic este necesar doar atunci când „nu mai faci față”. În realitate, sprijinul psihologic în oncologie este recomandat încă din momentul diagnosticului, indiferent de stadiul bolii sau de tipul tratamentului. Cancerul nu este doar o provocare medicală, ci și una emoțională, cognitivă și existențială.
Un pacient ar trebui să ceară ajutor psihologic atunci când se simte copleșit de frică, când gândurile negative devin persistente, când apar insomnii, plâns frecvent, iritabilitate sau retragere socială. De asemenea, dificultățile în luarea deciziilor medicale, lipsa motivației pentru tratament sau sentimentul de pierdere a sensului sunt semnale importante care nu trebuie ignorate.
Există însă și situații mai subtile, în care pacientul „funcționează”, merge la tratamente, dar trăiește în interior o tensiune constantă. Chiar și în aceste cazuri, intervenția psihologică poate preveni apariția depresiei sau a anxietății severe și poate sprijini adaptarea pe termen lung. Studiile arată că pacienții care beneficiază de suport psihologic au o aderență mai bună la tratament, o comunicare mai eficientă cu echipa medicală și o calitate a vieții superioară.
Este important de subliniat că solicitarea ajutorului psihologic nu este un semn de slăbiciune, ci un act de responsabilitate față de propria sănătate. La fel cum pacientul acceptă tratamentul oncologic pentru corp, sprijinul psihologic ajută la îngrijirea minții și a emoțiilor. Integrarea timpurie a acestui suport poate face diferența dintre supraviețuire cu suferință și supraviețuire cu sens.”
Știrile PRO TV: Ce se întâmplă când sprijinul emoțional lipsește?
Lidia Stoica: „Atunci când sprijinul emoțional lipsește, suferința pacientului oncologic se amplifică semnificativ. Cancerul devine nu doar o luptă medicală, ci o experiență trăită în singurătate emoțională, iar acest lucru are consecințe serioase. Fără un spațiu sigur în care emoțiile să fie exprimate și înțelese, frica, tristețea și furia se acumulează și pot duce la depresie sau anxietate severă.
Lipsa sprijinului emoțional afectează direct capacitatea pacientului de a face față tratamentului. Apar frecvent oboseala psihică, demotivarea, sentimentul de inutilitate sau ideea că „nu mai are rost”. În unele cazuri, acest distres se traduce prin abandon terapeutic, neprezentarea la controale sau refuzul tratamentului, cu impact direct asupra prognosticului medical.
Izolarea emoțională este deosebit de periculoasă. Mulți pacienți evită să vorbească despre suferința lor pentru a nu-și îngrijora familia sau pentru că simt că „nu sunt înțeleși”. Această tăcere forțată crește sentimentul de alienare și poate accentua percepția bolii ca pedeapsă sau eșec personal. În lipsa intervenției, suferința psihologică devine cronică și afectează profund calitatea vieții.
De asemenea, lipsa sprijinului emoțional afectează și familia, care nu știe cum să răspundă nevoilor pacientului și ajunge să se epuizeze. În oncologia modernă, este din ce în ce mai clar că îngrijirea exclusiv medicală nu este suficientă. Pacientul are nevoie să fie văzut ca om, nu doar ca diagnostic. Sprijinul psihologic nu vindecă boala, dar vindecă relația pacientului cu boala. Iar atunci când acest sprijin lipsește, suferința devine mai grea, mai lungă și mult mai dificil de dus.”
Rolul stării psihice în evoluția tratamentului oncologic
Dr. Bădic Cristina-Elena, medic specialist oncolog, subliniază că starea psihică a pacientului joacă un rol esențial în evoluția tratamentului, influențând atât acceptarea diagnosticului, cât și capacitatea de a urma terapii dificile, precum radioterapia sau chimioterapia.
Știrile PRO TV: Cât de mult influențează starea psihică evoluția tratamentului?
Dr. Bădic Cristina-Elena, medic specialist oncolog: „Starea psihică este prioritară, influențează acceptarea diagnosticului trist, pașii necesari pentru aflarea extinderii bolii, cât și tratamentele, nu tocmai prietenoase. Tratamentele de tipul radioterapiei, chimioterapiei, imunoterapiei, terapiilor țintite etc., pot fi destul de dureroase psihic cât și fizic în ceea ce privește reacțiile adverse, durata prelungită a acestora, vizitelor frecvente la medic care implică costuri de transport, uneori costuri și în ceea ce privește medicamentele uzuale necesare pentru combaterea reacțiilor adverse. Revenind strict la tratament, starea psihică pozitivă de la inițierea tratamentului și pe tot parcursul tratamentului, oferă mai multe șanse de vindecare. Sunt studii care au arătat, bineînțeles pe anumite loturi de pacienți, că pacienții care au primit sprijin/suport psihologic, psihoterapie, terapii prin relaxare, yoga, pictură, citit etc., au avut un randament mai bun asupra evoluției bolii, tratamentul a fost mult mai eficace. O primă explicație pentru acest lucru este faptul că pacienții deprimați/anxioși acceptă mai greu administrarea tratamentului oncologic, de frica posibilelor reacții adverse și de dificultatea vizitelor frecvente la medic. O a doua explicație este aceea că pacienții cu status psihic negativ au un nivel mai ridicat de stres, ceea ce înseamnă un nivel mai ridicat de cortizol, care poate influența foarte mult evoluția tratamentului, prin faptul că boala poate stagna sau poate progresa mai rapid.”
Știrile PRO TV: Observați diferențe între pacienții care primesc sprijin psihologic și cei care nu?
Dr. Bădic Cristina-Elena: „Cei care primesc sprijin psihologic au un răspuns mai bun la tratament, respectă cu strictețe recomandările medicale: renunță la vicii mai ușor de cele mai multe ori, încep practicarea unui sport dacă nu o făceau deja, adoptă un stil alimentar mai sănătos, își efectuează analizele și investigațiile imagistice la timp, deoarece fiind mai pozitivi își doresc să trăiască. Cei care nu primesc sprijin psihologic, de cele mai multe ori nu își respectă vizitele periodice pentru administrarea tratamentului și nu își efectuează investigațiile la timp. În cazul acestor pacienți frecvent se implică familia pentru a îi susține și a îi împinge de la spate, deși aceștia nu își mai doresc prezentarea la medic și sunt pe punctul de a renunța. Pot spune că se întâmplă ca tipul acesta de pacienți să devină problematic pentru cadrele medicale și auxiliare.”
Știrile PRO TV: Se discută suficient despre calitatea vieții pacientului, nu doar despre supraviețuire?
Dr. Bădic Cristina-Elena: „Din experiența mea de 6 ani, pot spune că se discută atât cu pacienții cât și cu familiile acestora. De altfel, pacienții își doresc o calitate bună a vieții, se tem de dureri, de izolare, de lipsa tratamentelor în clinici, de întârzierea efectuării investigațiilor etc. Cei depășiți din punct de vedere oncologic, sunt îndrumați către serviciile de îngrijire paleativă, care pot fi efectuate și la domiciliu.”
Peste 100.000 de români sunt diagnosticați anual cu cancer
Peste 100.000 de români sunt diagnosticați anual cu cancer, iar numărul total al persoanelor cu această maladie rămase în evidența medicilor, în perioada ianuarie - septembrie 2024, a fost de 564.764, cu 2% mai mult comparativ cu aceeași perioadă a anului 2023, a atras atenția Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer.
Potrivit unui comunicat al FABC transmis AGERPRES, cele mai frecvente tipuri de cancer în rândul bărbaților sunt cel de prostată (18,2%), pulmonar (14,8%) și colorectal (14,1%), în timp ce în rândul femeilor predomină cancerul de sân (26,8%), colorectal (11,6%) și de col uterin (7,1%).
Cancerul reprezintă una dintre principalele cauze de mortalitate în România, în 2023 fiind înregistrate 56.216 de decese. Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică estimează pentru țara noastră un număr de 18.700 de decese premature din cauza cancerului în fiecare an, ceea ce reprezintă unul din cinci decese la nivel național. De altfel, România înregistrează cea mai ridicată mortalitate prin cancer de sân și de col uterin din Europa, a precizat FABC.
Conform organizației, pentru a răspunde acestor provocări, România trebuie să crească accesul la prevenție, screening, diagnosticare și la tratamente adecvate pentru cancer, condiții esențiale pentru a îmbunătăți viața persoanelor cu această afecțiune și principalii indicatori în sănătate. De asemenea, eliminarea inechităților socio-economice ar reduce mortalitatea prematură prin cancer, a susținut FABC.
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică evidențiază că, prin implementarea de măsuri consistente, ar putea fi prevenite unul din trei decese premature prin cancer, iar speranța medie de viață a populației ar crește cu opt luni, se arată în comunicatul citat.
„În ciuda progreselor medicale în domeniul oncologiei, lipsa unui Plan Național de Educație pentru Sănătate rămâne o provocare majoră”, a evidențiat Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer.
Cele mai frecvente forme de cancer la bărbați, în România. CNAS trage un semnal de alarmă
Cancerele de prostată și de vezică urinară sunt printre cele mai frecvente forme de cancer la bărbați în România. Peste 10.000 de cazuri noi de cancer de prostată și peste 4.000 de cazuri noi de cancer de vezică urinară raportate anual, potrivit datelor Globocan.
Tema a fost discutată în cadrul unui webinar la care au participat reprezentanții Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și care au subliniat importanța consultațiilor de prevenție și rolul medicului de familie în depistarea timpurie a bolii.
Potrivit CNAS, pentru majoritatea problemelor medicale, primul pas trebuie să fie consultul la medicul de familie. Mulți bărbați ajung însă la medic abia atunci când apar complicații grave, precum retenția urinară acută, anemia severă sau fracturile osoase. De aceea, consultațiile anuale de prevenție sunt extrem de importante, mai ales după vârsta de 50 de ani.
La recomandarea medicului de familie, bărbații pot beneficia de analize de rutină decontate de CNAS, inclusiv testul PSA pentru depistarea problemelor de prostată. Aceste investigații se fac rapid și nu sunt condiționate de plafonul lunar al laboratoarelor, ceea ce permite diagnosticarea timpurie a unor afecțiuni grave. Medicii atrag atenția asupra simptomelor care nu trebuie ignorate. În cazul cancerului de prostată, pot apărea dificultăți la urinare, urinări frecvente pe timpul nopții, dureri persistente de spate sau bazin, sânge în urină sau spermă și scădere inexplicabilă în greutate. Pentru cancerul de vezică urinară, cel mai frecvent semn este prezența sângelui în urină, chiar și în lipsa durerii.
„În prezent, dintre cele două tipuri de cancere nu există o metodologie de screening decât pentru cancerul de prostată. În unele cazuri, pacienții se prezintă pentru prima dată la medic pentru simptome determinate de complicații - spre exemplu anemie severă sau retenție urinară acută în cancerul de vezică urinară, fractură pe os patologic în cancerul de prostată). Din acest motiv, este deosebit de important ca pacienții să se prezinte anual la consultațiile de prevenție, beneficiind, la recomandarea medicului de familie de investigațiile recomandate, precum: hemoleucogramă completă, proteina C reactivă, glicemie a jeun, colesterol seric total, LDL colesterol, creatinină serică cu determinarea ratei de filtrare glomerulară estimată RFGe, TGO, TGP, determinarea raportului albumină/creatinină în urină (RACU), PSA la bărbați, începând cu vârsta de 50 de ani, o dată la 3 ani. Aceste investigații se decontează peste valoarea de contract, fiind efectuate într-un timp scurt de laborator, nefiind condiționată efectuarea lor de o limită a valorii de contract”, a explicat dr. Elisabeth Brumă.
Pentru stabilirea rapidă a diagnosticului, CNAS decontează pachete standardizate de spitalizare de zi, care includ consultații de specialitate, investigații imagistice și analize necesare pentru confirmarea bolii și stabilirea planului de tratament. Scopul este reducerea timpului de așteptare și începerea cât mai rapidă a terapiei. Tratamentul este asigurat prin Programul Național de Oncologie și include intervenții chirurgicale, radioterapie, chimioterapie, imunoterapie și terapii moderne, adaptate fiecărui pacient. Pentru unele forme de cancer de prostată au fost introduse recent tratamente inovatoare, care oferă noi opțiuni terapeutice pacienților.
Servicii disponibile în asistența medicală spitalicească
Pentru un diagnostic complet și rapid al cancerelor, începând cu 1 iulie 2024 au fost introduse o serie de pachete standardizate de spitalizare de zi ce cuprind serviciile necesare pentru diagnostic, evaluarea extensiei cancerului și evaluarea statusului clinico-biologic, în vederea stabilirii strategiei de tratament de către comisia multidisciplinară.
Diagnosticul cancerului de prostată – Adenocarcinom/cu diferențiere neuroendocrină/ carcinom neuroendocrin (se decontează maximum un serviciu/an/pacient): consultație de specialitate urologie, RMN multiparametric prostată 3 T, ecografie transrectala, puncție prostatică cu biopsia formațiunii tumorale, EKG, INR, creatinină serică cu estimarea ratei de filtrare glomerulară, examen histopatologic procedură completă HE și colorații speciale
Evaluarea statusului clinico-biologic la pacientul cu cancer de prostată – Adenocarcinom/cu diferențiere neuroendocrină/ carcinom neuroendocrin - în vederea stabilirii strategiei de tratament de către comisia multidisciplinară (se decontează maximum un serviciu/an/pacient, ulterior diagnosticului): consultație de specialitate cardiologie, radioterapie, urologie și oncologie, PSA, Hemoleucogramă, Glicemie, TQ, TGO, TGP, Gamma-GT, Ag HBs, Ac anti HCV, Ac anti HBc, Calciu seric, Fosfatază alcalină, Sodiu, Potasiu, Bilirubină totală, Electroforeza proteinelor serice, Ecocardiografie.
Diagnosticul carcinomului urotelial al vezicii urinare (se decontează maximum un serviciu/an/pacient): consultație de specialitate urologie, ATI și oncologie, sedare, ecografie abdomen+pelvis, cistoscopie, EKG, citologie urinară, hemoleucogramă, creatinină serică cu estimarea ratei de filtrare glomerulară, sumar de urină, urocultură, INR.
Diagnosticul carcinomului urotelial al căilor urinare superioare (ureter sau bazinet renal) - se decontează maximum un serviciu/an/pacient: consultație de specialitate urologie, oncologie și ATI, sedare, ecografie abdomen+pelvis, ureteroscopie, EKG, citologie urinară, hemoleucogramă, creatinină serică, cu estimarea ratei de filtrare glomerulară, sumar de urină, urocultură, INR;
Evaluarea extensiei carcinomului urotelial al vezicii urinare/ carcinomului urotelial al căilor urinare superioare (ureter sau bazinet renal) - se decontează maximum un serviciu/an/pacient, ulterior diagnosticului: CT-ABDOMEN nativ și cu substanță de contrast, CT-PELVIS nativ și cu substanță de contrast, CT-TORACE cu substanță de contrast, consultație de specialitate oncologie.
Evaluarea statusului clinico-biologic la pacientul cu carcinom urotelial al vezicii urinare/ carcinomului urotelial al căilor urinare superioare (ureter sau bazinet renal) - în vederea stabilirii strategiei de tratament de către comisia multidisciplinară (se decontează maximum un serviciu/an/pacient, ulterior diagnosticului): consultație de specialitate urologie, oncologie, cardiologie și nefrologie, Glicemie, TGO, TGP, Gamma-GT, Ag HBs, Ac anti HCV, Ac anti-HBc, creatinină serică cu estimarea ratei de filtrare glomerulară, Uree, Calciu seric total, Fosfatază alcalină, Sodiu, Potasiu, Bilirubină totală, Electroforeza proteinelor serice, Ecocardiografie, Sideremie, Feritina.
Programul național de oncologie
Subprogramul de radioterapie a bolnavilor cu afecţiuni oncologice
„La recomandarea comisiei oncologice multidisciplinare instituţionale/regionale, conform ghidurilor naţionale/instituţionale de tratament în vigoare, toate localizările de cancer beneficiază de radioterapie cu accelerator liniar 3D (tratamente cu intenţie curative), iar în cancerul de prostată - radioterapie cu modularea intensităţii (IMRT)”, a explicat dr. Oana Mocanu.
Brahiterapie - asociată sau nu cu radioterapia externă:
1) brahiterapie intracavitară - iradiere exclusivă sau suplimentarea dozei în cancerul uretral
2) brahiterapie interstiţială în cancerul prostatei;
Radioterapie stereotactică (SBRT)
Indicaţii de cancer nonmetastatic cu intenţie curativă, ca alternativă faţă de chirurgia radicală la cazurile care refuză chirurgia radicală sau sunt inoperabile prin contraindicaţii medicale (risc anestezic major) sau prin extensia bolii: - adenocarcinom de prostată (grupa de risc scăzut sau intermediar favorabil);
Detalii: https://cnas.ro/programe-nationale-de-sanatate-curative/
Listă furnizori radioterapie: https://cnas.ro/wp-content/uploads/2024/06/Lista-furnizori-radioterapie-2024.pdf
Reprezentanții CNAS au mai precizat că pacienții oncologici pot beneficia de îngrijiri medicale și paliative la domiciliu, pe perioade extinse, precum și de servicii de consiliere psihologică, esențiale pentru gestionarea impactului emoțional al bolii.
Specialiștii subliniază că informarea corectă, prezentarea la timp la medic și accesul la serviciile decontate de CNAS pot crește semnificativ șansele de tratament și pot îmbunătăți calitatea vieții bărbaților diagnosticați cu cancer de prostată sau de vezică urinară.
Subprogramul național de testare genetică
Este prevăzută testarea PD-L1 pentru pacienții nou diagnosticați cu carcinom urotelial în stadiul local avansat sau metastatic și pentru pacienţii diagnosticaţi cu carcinom urotelial cu invazie musculară (CUIM), după efectuarea rezecţiei radicale a CUIM.
Subprogramul de tratament medicamentos
Carcinomul urotelial:
1. chimioterapie
2. Vaccin BCG- tumorile vezicale superficiale, neinvazive
3. Imunoterapia (formele local avansate sau metastatice): Atezolizumabum, Avelumabum, Pembrolizumabum
4. Imunoterapie în tratamentul adjuvant al CU cu invazie musculară si expresie PD L1: Nivolumabum
Carcinomul de prostată (CP):
1. terapia hormonală (Leuprorelinum, Goserelinum, Cyproteronum)
2. chimioterapie
3. terapii specifice
- CP non metastatic rezistent la castrare (Apalutamidum, Darolutamidum, Enzalutamidum)
- CP metastatic sensibil la terapie homonală sau rezistent la castrare (Abirateronum, Apalutamidum, Cabazitaxelum, Darolutamidum, Enzalutamidum, Olaparibum)
- CP avansat (Relugolixum – introdus în decembrie 2025)
„Ca noutăți în cancerul de prostată, la sfârșitul anului 2025, ca urmare a majorării limitei de negociere, a fost încheiat un contract cost-volum pentru terapia radiofarmaceutică (terapia cu Lutețium). Acest medicament urmează a intra în lista de medicamente conform prevederilor Ordinului 861- deja se lucrează la proiectul de Hotărâre de Guvern pentru completarea listei de medicamente. Această terapie necesită și un PET-CT PSMA și suntem în discuții cu comisiile de specialitate legat de criteriile de includere pe care ar trebui să le îndeplinească un furnizor pentru a putea efectua testarea”, a completat dr. Oana Mocanu.
Îngrijiri medicale și paliative la domiciliu
Un asigurat poate beneficia de 90 de zile de îngrijiri medicale la domiciliu şi de 90 de zile de îngrijiri paliative la domiciliu, în ultimele 11 luni, cu excepția pacienților cu vârsta sub 18 ani și a pacienților cu afecțiune oncologică, care pot beneficia de 300 de zile de îngrijiri medicale la domiciliu și îngrijiri paliative la domiciliu, în ultimele 11 luni.
Servicii conexe actului medical furnizate de psiholog
În ambulatoriul clinic se pot acorda pentru pacienții cu cancer servicii conexe de psiho-oncologie (consultație psihologică, consiliere psihologică, evaluare clinică psihologică, stabilirea planului de intervenție psihologică):
- la recomandarea medicilor cu atestat de paliație sau cu specialitățile oncologie medicală, hematologie, oncologie şi hematologie pediatrică, radioterapie precum și a celor cu supraspecializarea de chirurgie oncologică
– maximum 4 servicii/CNP/lună, 50 de minute/serviciu. Aceste servicii se pot acorda și la distanță.
Virusul HPV și cancerul de col uterin
Tulpinile agresive ale virusului HPV pot să genereze cancer de col uterin în 3 până la 5 ani. Înainte, însă, apar leziuni precanceroase, care pot fi tratate la timp.
Cancerul de col uterin nu ar trebui să mai existe. Aceasta deoarece boala începe cu leziuni precanceroase. Tratate corect și la timp, cancerul nu mai apare. Acesta este unul dintre motivele pentru care controlul ginecologic se face o dată pe an, în lipsa oricăror simptome. Infecția HPV este cea mai frecventă infecție cu transmitere sexuală din lume. Majoritatea se infectează în primul an de la debutul vieții intime.
Prof. dr. Gheorghe Peltecu, medic primar ginecolog oncolog: „Infecția se transmite sexual, înseamnă contact sexual intravaginal, dar și mâna care atinge zone infectate poate transmite virusul. Prezervativul nu împiedică în totalitate transmiterea virusului. Virusul stă mult în vagin și pătrunde în col, pentru că celulele colului au o rată de diviziune foarte mare și, prin mici fisuri, virusul pătrunde în straturile profunde ale colului, intră în celule și modifică ADN-ul celular, încât celulele respective pierd capacitatea lor de a muri natural – o celulă normală devine canceroasă.”
Testul Papanicolau arată dacă celulele sunt modificate. De aceea, trebuie făcut regulat.
Organismul poate să elimine virusul HPV. Din păcate, virusul are un sistem de camuflaj, care păcălește sistemul imunitar. Astfel, apar leziuni precanceroase în celulele colului uterin.
Dr. Laura Mustață, medic specialist obstetrică-ginecologie: „Nu există tratament pentru virus. Nu există tratament țintit pentru pacientele care au leziuni de col. Se face test Pap să vedem leziunile, apoi se elimină.”
Prof. dr. Gheorghe Peltecu, medic primar ginecolog oncolog: „Sunt două tulpini HPV care sunt mai periculoase, pentru că generează leziuni precanceroase mai frecvent. Acoperă împreună 70% din totalul cancerelor colului uterin. Pot să genereze cancer într-un interval de 3–5 ani, în timp ce tulpinile cu risc scăzut, de la 31 la 68, generează cancer de col uterin în 10 sau 15 ani. Imaginați-vă că, în acest timp, o femeie ar trebui să meargă o dată pe an la un ginecolog să facă un consult pertinent.”
Leziunea precanceroasă se elimină chirurgical. Procedura este curativă. Cancerul nu va apărea.
Vaccinarea anti-HPV, atât a fetelor, cât și a băieților, este eficientă pentru toată viața. Persoana vaccinată nu se va infecta și nici nu va transmite virusul. Eficiența vaccinului este maximă între 11 și 14 ani.
Despre dr. Bădic Cristina-Elena și psih. drd. Lidia G. Stoica
Dr. Bădic Cristina-Elena este medic specialist oncologie medicală la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”, având experiență în oncologie de peste 6 ani.
