Ce șanse au copiii crescuți în centrele de plasament din România. „Lovituri luai zilnic”
Copiii abandonați de părinți și crescuți în centre de plasament răzbesc cu greu într-o societate plină de prejudecăți.
Un studiu recent arată că 6 din 10 români consideră că acești tineri nu se vor adapta niciodată. Unii dintre ei pot fi exemple de ambiție și curaj pentru că reușesc, în ciuda tuturor piedicilor, să devină oameni împliniți.
Ionuț are 27 de ani și a fost abandonat împreună cu fratele său geamăn pe când avea doar cinci luni. Nu doar că nu i-a cunoscut pe oamenii care i-au dat viață, dar nici pe fratele sau nu a apucat.
Copiii au fost duși în centre de plasament diferite, iar la un moment dat lonuț a aflat că fratele său a murit. Tânărul a stat până la 15 ani într-un centru din județul Mureș. Copilăria i-a fost un chin. Apoi a fost mutat într-o familie, iar de la 18 ani este pe cont propriu. A făcut școala de asistenți medicali și acum lucrează part-time într-un hypermarket.
Ionuț Crin, președinte Consiliul Tinerilor Instituționalizați Cluj: „Foarte greu. Lovituri luai zilnic, nu aveai susținere de la nimeni. Ca și cum ai crește într-o junglă fără nimic. Statul?! E un zid în care bați dar nu răspunde. Ajută cât hai să treacă 18 ani și la revedere.”
Claudiu a fost abandonat în maternitate. Până în 2009 a fost în grija unei familii, dar oamenii au plecat la muncă în străinătate iar el a ajuns într-un centru de plasament. Acum este student în anul II la Facultatea de Asistență Socială din Cluj-Napoca.
Claudiu Lingurar, tânăr instituționalizat: „Eu am fost ambiția mea, eu mi-am dorit asta. Dar oamenii au prejudecăți. Da. Legate de casa de copii. Unul din doi români spun că acești copii nu au nicio șansă."
La facultate, Claudiu l-a întâlnit pe Fernando. Împreună luptă pentru o lume mai bună, fără prejudecăți.
Reporter: „Greu pentru tine?”
Fernando Pașcanu, tânăr instituționalizat: „Un pic da. Mai ales că sunt și brunet. În unele magazine când intru mă simt ciudat. Am un exemplu în care o vânzătoare se tot uita după mine să nu fur.”
În ciuda dificultăților, cei trei s-au descurcat. Dar alți tineri crescuți în sistem nu reușesc să răzbească. 60% dintre români cred că tinerii care au fost în grija statului nu au nicio șansă în societate, în timp ce 1 din 2 români susține că se simte responsabil de soarta lor, potrivit unui studiu al Fundației Alex Tache.
Alina Chiorean, purtător de cuvânt DGASPC Cluj: „Când împlinește 18 ani sunt două situații: fie tânărul continuă școala,putând să rămână în sistemul de protecție până la vârsta de 26 de ani. Cazul tinerilor care nu continuă școala: îi ajutăm prin oferire de suport, inclusiv prin acompaniere la angajatori.”
Există și case de tip rezidențial, care îi ajută pe tinerii ieșiți din sistem, cum este și aceasta din Florești, județul Cluj. Tinerii primesc în afară de cazare și consiliere și sunt îndrumați spre angajatori.
Balazs Csiszer, director centru rezidențiat Daniel: „Sunt mai multe componente, cea mai importantă ar fi că îi ajutăm să îi integrăm pe piața muncii, și să țină de locul de muncă. Majoritatea își găsesc și aici avem rezultate bune. ”
Anual, peste 9000 de copii ajung în grija statului. În prezent sunt peste 50.000.
