CCR amana pentru 21 martie decizia pe legea care interzice persoanelor condamnate penal sa ocupe functii in Guvern
Curtea Constitutionala a amanat pentru 21 martie sesizarea facuta de Avocatul Poporului la Legea 90/2001, prin care li se interzice persoanelor condamnate penal sa ocupe functii in Guvern.
Sesizarea a fost facuta la inceputul lunii ianuarie de Victor Ciorbea, la o zi dupa ce guvernul Grindeanu a depus juramantul la Palatul Cotroceni.
”Nu am reusit sa ajungem la o solutie. Am simtit nevoia sa aprofundam mai bine cauza si sa analizam cea mai buna dintre variantele care s-au discutat astazi, care au fost mai multe. (...) Aprofundarea este pentru a da o solutie buna, nu o solutie gresita”, a declarat presedintele Curtii Constitutionale, Valer Dorneanu.
Dezbaterea sesizarii vine la doua luni de la depunerea ei de catre Avocatul Poporului. Victor Ciorbea a declarat, pe 5 ianuarie, pentru News.ro, ca a trimis la Curtea Constitutionala sesizarea in privinta Legii 90/2001 care prevede ca pot fi membri ai Guvernului persoanele care nu au suferit condamnari penale si nu se gasesc in unul dintre cazurile de incompatibilitate.
Potrivit Avocatului Poporului, Curtea Constitutionala a fost sesizata in legatura cu articolul 2 din Legea 90/2001. Acest articol prevede: ”Pot fi membri ai Guvernului persoanele care au numai cetatenia romana si domiciliul in tara, se bucura de exercitiul drepturilor electorale, nu au suferit condamnari penale si nu se gasesc in unul dintre cazurile de incompatibilitate prevazute la art. 4 alin. (1)”.
Ulterior, Avocatul Poporului a precizat, intr-un comunicat, ca ”prevederile art. 2 din Legea nr. 90/2001 incalca principiul echilibrului puterilor in stat, nu intrunesc cerintele constitutionale de previzibilitate si proportionalitate a legii si nu permit recunoasterea dreptului la diferenta pentru ocuparea, in conditii de egalitate si fara restrictii nerezonabile, a unei functii ce implica exercitiul autoritatii de stat”.
Avocatul Poporului a sesizat direct Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor, modificata si completata, apreciind ca acestea contravin prevederilor art. 1 alin. (4) si (5), art. 16 alin. (1) si (3), art. 20 si art. 53 din Constitutie, precum si ale art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor si a libertatilor fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Conventie, art. 2 pct. 1 si art. 21 pct. 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art. 2 pct. 1 si art. 25 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice.
Avocatul Poporului a constatat lipsa de coerenta legislativa in stabilirea unor criterii de integritate clare, obiective si general valabile pentru ocuparea functiilor apartinand celor trei puteri organizate in cadrul democratiei constitutionale, aspect de natura sa aduca atingere principiului echilibrului puterilor in stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constitutie, precum si prevederilor art. 16 alin. (3) din Constitutie referitoare la ocuparea functiilor si demnitatilor publice ”in conditiile legii”.
De asemenea, Victor Ciorbea reclama ”lipsa de previzibilitate a sintagmei «nu au suferit condamnari penale» din cuprinsul art. 2 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor, modificata si completata, fapt ce aduce atingere art. 1 alin. (5) din Constitutie”.
Avocatul Poporului atrage atentia si asupra lipsei unui tratament juridic diferentiat aplicabil unor persoane care nu se afla in situatii analoge, in speta, persoanele condamnate pentru infractiuni savarsite cu intentie, pe de o parte, si persoanele condamnate pentru infractiuni savarsite din culpa, pe de alta parte, aspect ce atrage incalcarea art. 16 alin. (1) si art. 53 din Constitutie, precum si a art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor si a libertatilor fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Conventie, art. 2 pct. 1 si art. 21 pct. 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art. 2 pct. 1, precum si art. 25 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice.
Prevederile art. 16 alin. (3) din Constitutie consacra dreptul legiuitorului de a stabili conditiile concrete de ocupare si exercitare a unei functii, insa, in procesul de elaborare a actelor normative, Parlamentul are obligatia de a respecta principiile constitutionale si de a adopta, in consecinta, un sistem legislativ coerent, armonios, coordonat si eficient, care sa asigure respectarea principiului constitutional al echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca - in cadrul democratiei constitutionale, mai arata Avocatul Poporului.
”Este de necontestat faptul ca o persoana care urmeaza sa ocupe o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat trebuie sa indeplineasca anumite cerinte de integritate, legalitate si corectitudine menite sa consolideze increderea cetatenilor in autoritatile statului, insa cadrul legislativ ce guverneaza conditiile de accedere la o functie trebuie sa fie unul coerent, predictibil si unitar, aplicabil tuturor reprezentantilor celor trei puteri organizate in cadrul democratiei constitutionale”, se arata in comunicat.
In opinia Avocatului Poporului, separatia puterilor in stat nu inseamna lipsa unui mecanism de control intre puterile statului; dimpotriva, presupune existenta unui control reciproc, precum si realizarea unui echilibru de forte intre acestea. ”Or, un asemenea echilibru nu poate fi realizat decat prin existenta unui sistem coerent menit sa asigure conditii de integritate general valabile in exercitarea functiilor apartinand acestor trei puteri. Aceasta cu atat mai mult cu cat, in conformitate cu prevederile actuale ale Constitutiei, in procesul de desemnare a prim-ministrului si de numire a Guvernului, au un rol esential atat Presedintele Romaniei scare, exercitandu-si atributiile in temeiul art. 85 si art. 103 alin. (1) din Legea fundamentala, desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru si numeste Guvernul pe baza votului de incredere acordat de Parlamentt cat si Parlamentul scare, in aplicarea art. 103 alin. (3) din Constitutie, dezbate programul si lista Guvernului in sedinta comuna si acorda votul de increderet”, precizeaza sursa citata.
Avocatul Poporului aminteste ca, in considerentele Deciziei nr. 799/2011, Curtea Constitutionala a retinut ca principiul echilibrului puterilor in stat, consacrat in art. 1 alin. (4) din Legea fundamentala, trebuie aplicat, in egala masura, in modul de atribuire si de exercitare a competentelor tuturor autoritatilor publice, inclusiv a celor care fac parte din aceeasi putere, dintre cele trei prevazute de textul mentionat. In context, Avocatul Poporului observa ca, in legislatia interna, chiar in cadrul aceleiasi puteri si anume cea executiva (exercitata potrivit sistemului constitutional romanesc de Presedinte si de Guvern) exista diferente de tratament juridic in ceea ce priveste conditiile de ocupare a acestor demnitati si implicit a criteriilor de integritate necesare a fi indeplinite.
In consecinta, pentru indepartarea viciului de neconstitutionalitate si pentru a da expresie principiului separatiei si echilibrului puterilor in stat, asigurand deplina efectivitate a textului constitutional, legiuitorul, in cadrul marjei sale de apreciere, va trebui sa reexamineze dispozitiile art. 2 din Legea nr. 90/2001 in sensul identificarii unui raport de proportionalitate intre conditiile ocuparii unei functii publice si scopul urmarit prin solutia legislativa si anume exercitarea functiei de membru al Guvernului de catre o persoana desemnata sa puna in aplicare Programul de guvernare acceptat de Parlament.
Din examinarea cadrului legislativ, Avocatul Poporului observa ca art. 2 din Legea nr. 90/2001 si, in special, sintagma ”nu au suferit condamnari penale” incalca principiul previzibilitatii consacrat la nivel constitutional de art. 1 alin. (5) potrivit caruia ”In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.” Cu referire la principiul previzibilitatii, in jurisprudenta sa (Decizia nr. 489/2016), Curtea Constitutionala a retinut ca, ”potrivit Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, in cadrul solutiilor legislative adoptate trebuie sa se realizeze o configurare explicita a conceptelor si notiunilor folosite in noua reglementare, care au un alt inteles decat cel comun, pentru a se asigura astfel intelegerea lor corecta si a se evita interpretarile gresite (art. 25), iar, "daca o notiune sau un termen nu este consacrat" sau poate avea intelesuri diferite, semnificatia acestuia in context se stabileste prin actul normativ ce le instituie, in cadrul dispozitiilor generale sau intr-o anexa destinata lexicului respectiv si devine obligatorie pentru actele normative din aceeasi materie sart. 37 alin. (2)t, se arata in comunicat.
Din analiza actelor normative incidente in stabilirea conditiilor pentru ocuparea unei functii publice sau de autoritate publica, Avocatul Poporului observa ca termenii utilizati difera de la caz la caz, in functie de actul normativ care reglementeaza conditiile de ocupare a functiei. ”In aceste conditii, avand in vedere si jurisprudenta Curtii Constitutionale mentionata mai sus, sintagma «nu au suferit condamnari penale» din art. 2 al Legii nr. 90/2001 nu intruneste cerintele de previzibilitate, ca o garantie pentru realizarea coerentei legislatiei nationale in domeniul ocuparii unor functii care implica exercitiul autoritatii de stat. Mai mult, chiar prin raportare la prevederile Codului penal referitoare la pedepsele complementare, sintagma «nu au suferit condamnari penale» poate suporta interpretari diferite (in sensul de a stabili daca prevederea legala criticata se aplica pentru orice condamnare penala sau doar pentru cele in care s-a pronuntat o hotarare judecatoreasca prin care s-a dispus ca pedeapsa complementara interzicerea dreptului de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat, prevazuta de art. 66 lit. b) din Codul penal”, arata Avocatul Poporului.
Avocatul Poporului precizeaza ca prevederile art. 2 din Legea nr. 90/2001 pot fi apreciate ca fiind adoptate in aplicarea dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (3), potrivit carora: "Functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetatenia romana si domiciliul in tara", insa acest text trebuie interpretat si aplicat in concordanta cu art. 20 din Legea fundamentala, raportat la art. 25 lit. c) din Pactul international cu privire la drepturile politice si civile, care stabilesc dreptul si posibilitatea oricarui cetatean de a avea acces, in conditii generale de egalitate, la functiile publice din tara sa, fara discriminarile prevazute la art. 2 din Pact (inclusiv deosebirile intemeiate pe orice alta imprejurare) si fara restrictii nerezonabile.
Conform sursei citate, in jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Cauza Thlimmenos contra Greciei din 6 aprilie 2000) a creat premisele interpretarii sintagmei ”discriminare intemeiata pe orice alta situatie/imprejurare” (care se regaseste si in cuprinsul art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor si a libertatilor fundamentale si al art. 1 din Protocolul nr. 12), ca atragand obligatia statului de a introduce in legislatie exceptii corespunzatoare de la regula restrictionarii accesului persoanelor condamnate la o anumita functie, astfel incat sa fie respectat principiul non-discriminarii, in conditiile impunerii unor restrictii rezonabile.
”In esenta, in speta amintita, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a interpretat ca aplicarea principiului discriminarii «in oricare alta situatie» include si non-discriminarea pe motive de cazier judiciar. In cauza mentionata, Curtea a retinut ca reclamantul a fost tratat diferit de celelalte persoane care au aplicat pentru acest post din cauza statutului sau de persoana condamnata”, se arata in comunicat.
