Cazul „Pârvu contra României”. CEDO condamnă statul român după ce un bărbat confundat de poliție cu un fugar a fost ucis
Statul român trebuie să se asigure că acuzaţiile de folosire excesivă a forţei în timpul operaţiunilor de poliţie fac obiectul unei anchete efective, a dispus Curtea Europeană a Drepturilor Omului într-o hotărâre publicată marţi.
CEDO condamnă România pentru două încălcări ale articolului 2 (dreptul la viață/anchetă) al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În cazul „Pârvu contra României”, completul de şapte judecători a condamnat în unanimitate statul român la plata a 65.000 de euro ca daune morale către reclamantă şi a 8.630 de euro drept cheltuieli de judecată, conform Agerpres.
Bărbatul confundat cu un fugar a fost împușcat mortal
Cazul se referea la o operaţiune a poliţiei, considerată haotică de reclamanta Ana-Bianca Pârvu, în care soţul acesteia, confundat de poliţişti cu un fugar internaţional, a fost împuşcat în cap şi a decedat la spital la scurt timp după aceea.
Focurile de armă care l-au ucis pe Sorin Pârvu au fost trase la Brăila la 26 septembrie 2009, când poliţişti, unii din localitate, alţii veniţi de la Bucureşti, au înconjurat la un semafor maşina condusă de Pârvu, pe care îl confundaseră cu un fugar periculos căutat pentru omor şi tâlhărie.
Potrivit guvernului, poliţiştii le-au ordonat lui Sorin Pârvu şi pasagerului său să iasă din maşină.
Din depoziţiile unor martori oculari depuse la dosar de reclamantă reiese că poliţiştii au deschis focul fără avertisment.
Pârvu a încercat să fugă dând maşina înapoi spre unul din automobilele poliţiei. Unul dintre poliţişti, D.G., care coordona operaţiunea, a sărit atunci din vehicul, a deschis portiera din spate a maşinii lui Pârvu şi l-a împuşcat pe acesta în cap din spate.
Poliţiştii şi-au dat seama imediat că „greşiseră ţinta”.
O anchetă de 11 ani
Ancheta privind decesul lui Sorin Pârvu a durat 11 ani şi a ajuns la concluzia că incidentul s-a petrecut din cauza unei combinaţii de legitimă apărare şi de foc de armă accidental.
În decizia sa, Curtea de la Strasbourg exprimă îndoieli serioase cu privire la caracterul „absolut necesar” al reacţiei poliţiei în cursul incidentului. Judecătorii nu au fost convinşi nici de argumentele potrivit cărora a fost vorba mai întâi de legitimă apărare, apoi de o combinaţie de legitimă apărare şi de foc de armă accidental.
Curtea s-a declarat deosebit de îngrijorată de pregătirea şi controlul operaţiunii care au făcut posibilă o eroare semnificativă în identificarea suspectului, precum şi de faptul că poliţiştii implicaţi nu erau clar identificabil ca aparţinând forţelor de poliţie.
În plus, ancheta, care a durat mai mult de 11 ani, a fost ineficace întrucât jurisdicţiile naţionale au stabilit ele însele în patru hotărâri de justiţie existenţa a diverse erori.
În fine, CEDO subliniază că unele cazuri similare împotriva României au fost deja transmise pentru executare Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, şi consideră că se impun măsuri generale în temeiul articolului 46 (forţa obligatorie şi executarea) pentru a se asigura că acuzaţiile de folosire excesivă a forţei de către poliţie fac obiectul unei anchete efective.
