Batranii lipsiti de ajutor care supravietuiesc cu ultimele provizii, izolati de viscol. "N-am prea mancat, vreau niste paine"
''Suntem atat de fragili in fata naturii dezlantuite si atat de neputinciosi, incat asteptam cuminti sa treaca zapezile si sa ii multumim cerului ca ne-a lasat in viata''.
O spun cu inima stransa in fiecare iarna, batranii Romaniei uitati in catunele acoperite de nameti. Bunicii lipsiti de ajutor sunt nevoiti sa supravietuiasca zile intregi fara apa, mancare si energie electrica. Este si cazul celor din satul Naipu, judetul Giurgiu. La mica distanta de ei, la fel de izolata este si localitatea Petru Rares.
Tanti Maria are 90 de ani si am gasit-o singura cautandu-si ceva de mancare. Si-a luat din camara cateva sarmale intr-o punga ramase de la Craciun. Asta va fi mancarea ei cateva zile.
Maria: "Sunt singura, e rau pe zapada. Au venit oamenii sa mi curete. Nu am paine, asta vreau, niste paine. Imi iau de mancare si nu mai ies din casa. E grea iarna asta."
Nea Ioan are 89 de ani si a ramas singur acum multi ani. Ne spune ca iarna ca asta n-a mai fost de zeci de ani. Locuieste singur intr-o camaruta peticita cu cartoane.
Nea Ioan: "Sunt amarat. E de la Dumnezeu. Sa nu murim. Nimeni nu m-a sunat. Copiii sunt pe la Bucuresti."
La cateva case distanta gasim un alt batranel. Dadea singur la lopata, in timp ce noi ne faceam loc prin zapada sa-i ajungem la poarta. Nu se plange si nu ii e frica de nimic, dar ar avea nevoie de niste alimente. Nici azi n-a prea mancat. Sotia, in varsta de 74 de ani, e bolnava si nu mai iese din casa.
Nea Marin: "Dau la lopata aici, ce sa fac. Nevasta e in casa, n-am prea mancat azi. Am vrea niste alimente."
Din fericire la acesti batrani se poate ajunge, greu ce-I drept.. In zona situatia se agreaveaza indata ce inaintam putin.
In satul Petru Rares sunt aproximativ 90 de familii, majoritatea oameni in varsta. De joi nimeni nu a mai ajuns la ei pentru ca zapada trece de un metru. Oamenii au ramas si fara curent electric.
Ceea ce este tragic atunci cand zapada vine peste noi este ca in capatul celalat se afla oameni in nevoie si nu poti sa ii ajuti. Din nefericire in Romania exista sate intregi cu oameni in vasrta care au nevoie de ajutor dar la care uneori atunci cand ajungi este prea tarziu. In satul Petru Rares oamenii au mare nevoie de ajutor.
