Alex Dumbravă, românul de record mondial, care a traversat Marea Neagră într-o barcă cu vâsle: „Fiecare minut contează”

14-07-2022 | 18:05

Un român și trei britanici au stabilit un record mondial, după ce au traversat Marea Neagră într-o barcă cu vâsle, de la vest la est, în nouă zile, 18 ore și cinci minute.

Andrei Stanca

Era luni seară, 20 iunie, ora 20, când Alex Dumbravă, Danny, Greg și Roland au pornit spre est, din Mangalia către Batumi, Georgia.

Planul lor părea simplu, însă doar pe hârtie: două ore la vâsle, două ore somn. Încontinuu, cel puțin opt zile, până la final, evitând zona de conflict din Marea Neagră.

Alex Dumbravă a mai traversat Marea Neagră o dată, în 2017, în 11 zile și 6 ore, dar cu o altă echipă. Atunci, el a doborât, pentru prima dată, recordul mondial. Acum, și-a depășit propriul record.

Și ceilalți trei membri ai echipajului au experiență în astfel de încercări. Danny reprezintă Universitatea Cambridge la canotaj și a doborât șapte recorduri mondiale, într-o singură expediție, în Oceanul Arctic.

„Cu răbdarea treci marea”, spune un vechi proverb. În timp ce noi, oamenii „de rând”, ne relaxam la terase sau ne plângeam pe litoral că este prea cald chiar și sub umbrele, Alex, Danny, Greg și Roland au avut răbdare și au trecut marea, după nouă zile, 18 ore și cini minute de efort supraomenesc.

La întoarcerea sa în România, am vorbit cu Alex, care ne-a povestit cam tot ce-am fost curioși să aflăm despre o expediție de record mondial.

Știrile Pro TV: Ce te-a determinat să te încumeți la o asemenea provocare? Care a fost momentul în care ai spus: “O să fac asta!?“

Alex Dumbravă: „Chiar de la sfârşitul traversării din 2017, în echipa de cinci, cu care am stabilit recordul pe aceeaşi rută, mi-am propus să refac traversarea cu un timp mai bun, dar şi cu o mai bună organizare a bărcii, a antrenamentelor şi a altor elemente care să facă traversarea o experienţă mai plăcută şi mau eficientă. Şi mai puţin dureroasă. Aşa că am început încă din acea vară să lucrez la proiect, să investighez opţiuni, mai ales că în mod evident nu puteam dispune de un buget comparabil”.

Care a fost cea mai mare provocare atunci când ai planificat expediția împreună cu cei trei colegi ai tăi?

Alex Dumbravă: „De fapt, am început să planific expediţia cu alţi patru români, de prin iunie 2018, în 2019 reuşind să aducem în ţara barca cu care am traversat acum. Proiectul a fost amânat din cauza pandemiei. Imaginează-ţi că în ianuarie 2020 eram în plină formă, pregătirile erau în toi, iar când am auzit de Covid, ne-am gândit că mai mult de trei luni nu are cum să ţină. Aşa că, iată-ne 18 luni mai târziu, în noiembrie 2021, cu cifre în scădere, dar cu membrii echipei implicaţi în alte proiecte. Unul se ocupa de casa cea nouă, altul de copil, altul de business. Aşa că am luat decizia de a lansa un anunţ pentru cooptarea altor membri, de pe un site dedicat vâslitului oceanic. Acela a fost, cred, cel mai greu pas: de a accepta ideea că în 2022 nu voi vâsli cu colegii mei români, ci cu oameni pe care aveam să-i cunosc în următoarele săptămâni”.

Nu v-au speriat riscurile din Marea Neagră, având în vedere războiul de la granița noastră?

Alex Dumbravă: „În continuarea „peripeţiilor” cu pandemia, imediat după discuţiile cu cei trei britanici, a apărut războiul în Ucraina, ştirile despre minele marine, luptele de pe Insula Şerpilor. Toate astea ne-au zdruncinat moralul, dar am fost în permanent contact cu Paza de Coastă și Căpitănia portului Mangalia pentru a lua pulsul situaţiei. Am monitorizat traficul navelor comerciale pe Marea Neagră, pe ruta noastră, iar răspunsurile de-a lungul întregii perioade au fost încurajatoare. Binenteles că, în cazul în care ar fi existat situaţii nefavorabile, proiectul ar fi fost amânat”.

„Am fost interceptaţi de o navă a pazei de coastă turce”

Ce dificultăți ați întâmpinat pe traseu? Ați avut vreun moment în care ați vrut să renunțați? Dacă da, cum ați depășit acele obstacole?

Alex Dumbravă: „Am trecut (ca echipaj) prin rău de mare, uşoară insolaţie, perioada de acomodare la ritmul de viaţă pe barcă (două ore vâslit, două ore odihnă), furtună puternică ce ne-a obligat să lansăm para-ancora, dar toate acestea au fost prevăzute și abordate conform pregătirii, soluţia pentru cele mai multe fiind răbdarea. Un moment care ne-a dezamăgit puternic și ne-a erodat momentan moralul a fost acela când, într-o zonă de excludere din zona economică turcă, am fost interceptaţi de o navă a pazei de coastă turce și anunţaţi că trebuie să ne întoarcem vreo 20 de kilometri, pentru că urmau să înceapă manevre militare în zonă. Asta a însemnat nu doar o întârziere totală de minimum 12 ore (pentru că viteza noastră atunci, pe curent potrivnic, era de vreo 3,5km/h), dar și o stare de dezamăgire, pentru că ne îndepărtăm de obiectivul nostru de a termina sub 10 zile (am terminat, până la urmă, în 9 zile și 18 ore). În plus, exerciţiul care s-a anunţat a se desfăşura de la 11:30 până seara s-a încheiat de fapt pe la 13:30, iar în tot acest timp noi, care eram la marginea zonei de exerciţii, nu am văzut vreo navă militară, nu am auzit nimic în jur și nici fum sau altceva la orizont, ceea ce ne face să credem că a fost mai mult un exerciţiu de intimidare”.

Mare agitată, în timpul expediției:

V-ați temut în vreun moment pentru viața voastră?

Alex Dumbravă: „Nu a existat niciun moment în care să fie cazul să ne temem pentru viaţa noastră, nici chiar în furtună. E drept, am lăsat antenele jos într-una dintre seri, când se apropia o furtună cu foarte multe descărcări electrice, dar altfel am avut multă încredere în stabilitatea barcii și în pregătirea noastră, în raport cu fenomenele ce s-au desfăşurat”.

„Toată echipa a fost în formă bună, veseli și optimişti în permanenţă”

A fost mai greu din punct de vedere psihic sau fizic?

Alex Dumbravă: „Am terminat cursa în forţă, în ultimele patru zile, cu condiţii meteo similare (și anume nefavorabile), am reuşit să ne creştem viteza medie cu vreo 50%, ceea ce înseamnă că încă mai aveam rezerve. Nici psihic nu am fost foarte afectaţi, pentru că ştiam la ce să ne aşteptăm - mai puţin ocolul impus de turci. Toată echipa a fost în formă bună, veseli și optimişti în permanenţă, bine hrăniţi și hidrataţi, ba chiar ne-am permis pe la jumătatea traseului să sărbătorim borna simbolică cu o baie în mare, o pauză de vreo 30 de minute”.

Cum v-ați pregătit înainte din punct de vedere fizic? Dar psihic?

Alex Dumbravă: „Dincolo de antrenamentele obişnuite (pentru că toţi patru suntem persoane active sportiv), programul de pregătire fizică dedicat a început cu vreo cinci luni înaintea startului și a constat într-o combinaţie de vâslit în sală și forţa, plus anduranţa cu greutăţi și programe tip crossfit. Ne-am motivat reciproc pe grupul de Whatssapp dedicat antrenamentelor, unde am distribuit rezultatele antrenamentelor. Psihic, cred că a contat foarte mult că trei dintre noi vâsliserăm deja și ştiam în detaliu ce avea să ne aştepte. În plus, suntem toţi foşti sportivi de performanţă, obişnuiţi să suferim pentru rezultate, atât în pregătire, cât și în cursă. Pe lângă asta, o componentă de susţinere psihică a fost alimentaţia, pentru că fiecare și-a alcătuit meniul în mare parte aşa cum și-a dorit (și aveam cam șase mese pe zi), iar peste asta, lista cu melodii preferate, cărţi audio și compania celoralti a contat foarte mult în alungarea monotoniei vâslitului”.

„În acea perioadă, aţipeam cu câteva minute înainte să intrăm în schimb”

Cum ți s-a adaptat organismul la programul din zilele expediției, cu două ore de pauză, două ore de vâslit?

Alex Dumbravă: „Organismul s-a adaptat destul de repede, poate și pentru că ştia ce-l aşteaptă. Am fost singurul care nu a avut rău de mare și primul, aşa cum au constatat coechipierii mei, care a folosit găleata pentru „numărul 2”, trecând peste inhibiţii și problemele logistice ale „operaţiunii”. Mai departe, aşa cum mă aşteptam, de prin a treia zi nevoia de somn pe timpul zilei s-a diminuat, mai ales că trebuia să fiu alert și la echipamentele de navigaţie și comunicaţii. Un moment mai dificil a fost cel în care am decis să facem schimburi de o oră, din cauza soarelui puternic și a căldurii care nu ne lăsau să fim eficienţi timp de două ore și nici nu ne permiteau să ne odihnim corespunzător, deoarece și cabinele se încălzeau destul de tare. De obicei, în acea perioadă, aţipeam cu câteva minute înainte să intrăm în schimb, ceea ce era și mai frustrant”.

Cabina de odihnă:

Cum arată adaptarea la „uscat”?

Alex Dumbravă: „Partea mai amuzantă a fost readaptarea la programul de uscat: imediat ce-am păşit de pe barcă, ştiam că vom avea rău de uscat și nimic nu e mai rău decât să cobori la micul dejun în hotel cu mersul unuia care tocmai pleacă de la un chef monstru și să nu poţi explica celor ce-ţi arunca priviri încruntate de la ce ţi se trage. În plus, pe timpul nopţii, timp de câteva zile, nu am reuşit să dorm mai mult de 2-2,5 ore legat iar atunci când mă trezeam eram foarte activ, nu se punea problema să mă întorc pe cealaltă parte și să adorm la loc”.

„Nu am făcut mai mult de o baie în mare, deoarece ştiam că fiecare minut contează”

Există loc și pentru „poezie” într-o astfel de expediție? Ați avut timp să contemplați un răsărit, un apus de soare? Sau tot ce a contat a fost performanța și efortul depus?

Alex Dumbravă: „Performanţa a contat foarte mult și, aşa cum ziceam, nu am făcut mai mult de o baie în mare, oricât de tentant a fost, deoarece ştiam că fiecare minut contează. Răsăriturile și apusurile ne-au fost mai toate înnorate, aşa că am scăpat uşor. Am contemplat și savurat cele câteva momente spectaculoase pe care le-am surprins, inclusiv curcubeul de după ploaie, o stea căzătoare cu un spectacol de lumini incredibil, miliardele de stele și Calea Lactee, delfinii din jurul bărcii, dar totul urmărind cu coada ochiului ceasul de pe bord, care ne dădea viteza barcii și distanţa până la finish”.

O scurtă pauză pentru o baie în mare:

Care a fost cel mai dificil moment din timpul expediției, pentru tine?

Alex Dumbravă: „Cel mai dificil moment a fost cel în care a trebuit să accept că s-ar putea să terminăm în 10 zile sau mai mult, deoarece nu îmi plăcea deloc această cifră. Ce s-a întâmplat însă în ultimele patru zile mi-a arătat ce înseamnă o echipă puternică, cu voinţă și energie: de la o zi la alta, fără să ne propunem explicit asta, am început să tragem din ce în ce mai tare, crescând distanţa parcursă în fiecare schimb, trecând peste dureri și bătături, peste lipsa de somn din timpul zilei, astfel încât să coborâm durata traversării, chiar și în condiţiile întârzierii neaşteptate, semnificativ sub 10 zile și departe bine de cele 11 zile și 6 ore cât era recordul anterior”.

„Noii mei prieteni, Danny, Roland și Gregg, au început să se gândească ce alte proiecte am putea face împreună”

Dar cel mai fericit moment?

Alex Dumbravă: „Momentul cel mai fericit a fost când am pus piciorul pe uscat, dar nu neapărat pentru doborârea recordului, cât pentru întreg drumul care ne-a dus acolo - pregătirile, antrenamentele, abordarea traversării și rezolvarea micilor probleme ieşite în cale. Rezultatul ne-a confirmat că am făcut lucrurile corect și mie, văzând imaginea de ansamblu, mi-a oferit o satisfacţie deosebită. Iar cireaşa de pe tort a fost că noii mei prieteni, Danny, Roland și Gregg, au început să se gândească ce alte proiecte am putea face împreună - legate sau nu de vâslit”.

Să vorbim puțin și despre un alt lucru inedit al acestei expediții, și anume ambarcațiunea. În cazul în care altcineva ar avea astfel de gânduri mărețe, cât costă o astfel de barcă și cine suportă costurile?

Alex Dumbravă: „O barcă oceanică echipată complet poate costa până la 60,000 de euro şi, ca la orice barcă, trebuie să adaugi costurile anuale de exploatare, revizie și întreţinere (vopsea anti-vegetativă, revizia vestelor de salvare și a plutei de salvare, asigurarea, înlocuirea unor piese și echipamente care se uzează de la apa mării sau soare etc). Există și varianta închirierii unei astfel de bărci, cu costuri între 5,000 și 10,000 EURO pe sezon, la care trebuie să adaugi transport și asigurare, manipulare și alte mici reparaţii sau modificări pe care le-ai putea efectua. La bugetul bărcii, însă, se adauga bugetul echipajului, care include hrana, medicamente, transport și asigurarea, toate acestea având valori diferite în funcţie de locul de desfăşurare a proiectului în raport cu locaţia barcii și a echipajului - există proiecte de traversare pe Atlantic, Pacific și Indian, pe diferite rute. Costurile, în cazul nostru, au fost suportate în mare proporţie de noi, dar am primit și sponsorizări pentru componenta de asigurare barcă și echipaj, pe partea de nutriţie, pentru echipament şi pentru energia solară necesară bărcii”.

Te-ai aflat la a doua astfel de expediție, practic ți-ai dorobât propriul record. Care dintre cele două traversări ale Mării Negre într-o barcă cu vâsle ți s-a părut mai dificilă?

Alex Dumbravă: „Prima traversare a fost dificilă din perspectiva lipsei pregătirii, deoarece eram mai puţin experimentaţi și slab organizaţi din perspectiva alimentaţiei, de exemplu. A doua a fost dificilă, deoarece avea o miză clară și un set de obiective - doborârea recordului cu cel puţin o zi”.

„Nu am făcut-o pentru glorie, ci pentru satisfacţia de a ne arăta că se poate și că ştim cum se poate”

Ce reprezintă un astfel de record mondial? E doar glorie sau se traduce și în ceva material?

Alex Dumbravă: „Nu suntem recompensaţi material în niciul fel și nu am făcut-o pentru glorie, ci pentru satisfacţia de a ne arăta că se poate și că ştim cum se poate. Pentru public, m-aş bucura ca oamenii care ne-au urmărit și care au fost interesaţi de eveniment să vadă, la rândul lor, nu doar nişte cifre seci, nu doar nişte poze de pe mare cu patru nebuni vâslind, ci să înţeleagă că oricare ţi-ar fi obiectivele, în orice domeniu, trebuie să începi cu o planificare riguroasă, să iei în calcul evenimente neaşteptate și să pui osul la treabă, să te ţii de plan, atât în pregătire, cât și în execuţia proiectului și să găseşti energie și tărie să treci peste momentele grele”.

Cum a perceput familia această aventură? Te-a susținut?

Alex Dumbravă: „Fără sprijinul familiei ar fi fost aproape imposibil să realizez acest proiect, pentru că, pe lângă efortul din cursă, pregătirile au însemnat timp pe barcă, timp de antrenamente, timp de planificare luat din timpul pentrecut cu familia, inclusiv din vacanțe”.

Apus de soare, într-una dintre zilele cu vreme bună:

Ai de gând să încerci ceva similar și în alte mări sau oceane?

Alex Dumbravă: „Aş vrea să batem poteca pe Marea Neagră întâi, pentru că este (și) a noastră și este mai accesibilă logistic. Iar în ceea ce priveşte pregătirea, o barcă pregătită pentru Marea Neagră poate la fel de bine să traverseze orice ocean, pentru că trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii (singura diferenţa fiind cantitatea și tipul de hrană disponibile la bord)”.

Vezi mai multe fotografii din timpul expediției în GALERIA FOTO de la începutul articolului (Sursa foto: Alex Dumbravă)