Adevăratele origini ale tradițiilor de Crăciun. Ce semnificație are împodobirea bradului
Crăciunul este o sărbătoare a familiei, cu brad împodobit, colinde, sau cozonaci, însă, tot mai puţini ştiu ce semnificatie au toate acestea şi cum au ajuns o tradiţie.
Într-o lume mereu pe fugă, au devenit din păcate doar obiceiuri de consum şi şi-au pierdut sensul iniţial.
Tocmai de aceea, istoricii ne reamintesc că în trecut bradul era decorat simplu, cu mere, pentru a recrea scenele biblice.
Mai des, mai mare, mai verde, direct din Munţii Apuseni, cum se laudă acest vânzător, ori din seră, nimeni nu rămâne fără pom de Crăciun. Şi totuşi nu trebuie să uităm de unde a pornit obiceiul - de la reconstituirea scenelor biblice, în care mărul păcatului primordial era înlocuit cu un brad.
Pomul de Crăciun a ajuns în casele romanilor în mijlocul veacului al 19-lea. Înainte de asta, era folosit drept cruce aşezată la mormintele celor morţi pentru că alături de stejar era considerat arborele sacru şi reprezenta ascensiunea spre cer. Însă îşi are originea şi în scenele biblice din Evul Mediu care se jucau în fața catedralelor din Occident. Cum era iarnă, doar bradul era verde, iar ornamentele din ziua de astăzi: strălucitoare şi luminoase, au luat locul merelor şi pâinilor nedospite cu care era decorat inainte.
”Oamenii atunci când puneau luminiţe în brad puneau de fapt pe foc butucul numit crăciun, acest termen indio european, puneau pe foc pentru că ei considerau că în timpul solstiţiului ajutau soarele să renască dar din acest motiv apar luminiţele, focurile de foc rostogolite pe deal la țară. Crăciunul vine de la crac din sinonimul cracă în vechea romană şi crăcuţă, acel buştean - e considerat că a dat numele acestei sărbători de Craciun”, explică istoricul Claudiu Țâță Nicolescu.
În tot acest timp steaua aşezată în vârful bradului are semnficiatie religioasă. Cei trei magi au fost ghidaţi pe cer de o stea de la răsărit spre Betleem unde a avut loc naşterea lui Iisus. Şi cadourile Moşului îşi au originea tot în acea seară, când magii i-au dus daruri pruncului născut.
Pe de altă parte, sacrificarea porcului avea loc după un întreg ritual. În ziua de ignat, românii tăiau porcul, se spune că dacă nu tai porcul nu se mai îngrăşa şi nu-i va mai merge bine. Porcul negru şi sângele porcului negru era folosit de ţărani, care considerau că sângele avea proprietăţi binefăcătoare, apoi copiii erau însemnați cu semnul crucii, degetul fiind înmuiat în sângele respectiv pe a-i păzi de boli pe tot parcursul anului.
Colindele şi mersul cu capra, turca sau plugusorul, se trag şi ele tot din sărbătorile solare, când oamenii îşi urau belşug pentru anul ce avea să vină, în timp ce cu ajutorul biciului alungau spiritele rele.
