În seara zilei de 4 martie 1977, la ora 21:21, în zona Vrancea, la o adâncime de 94 km, s-a produs un cutremur cu magnitudinea Mw (Magnitudine-moment) de 7,4 pe scara Richter.
Cutremurul a provocat cele mai mari pagube produse de un fenomen natural în istoria României: la nivel naţional 1.578 de persoane şi-au pierdut viaţa (1.424 în Bucureşti) şi 11.321 de persoane au fost rănite (7.598 în Bucureşti), 32 de clădiri de înălţime mare sau medie s-au prăbuşit în capitală, 32.900 de locuinţe au fost grav avariate la nivel naţional, aproximativ 200.000 de oameni fiind direct afectaţi, potrivit https://mobee.infp.ro/.
Cel de-al doilea mare seism din secolul XX
Acesta a fost cel de-al doilea mare seism din secolul XX, produs în România. Precedentul cutremur a avut loc la 10 noiembrie 1940, având magnitudinea Mw 7,4 pe scara Richter.
Puternicul seism din 4 martie 1977, cu o durată de 56 de secunde, a provocat prăbuşirea sau avarierea gravă a sute de imobile, sub ruinele cărora au fost prinse mii de victime, precum şi avarierea a mii de alte clădiri de locuinţe, unităţi spitaliceşti, şcoli şi instituţii de învăţământ superior, grădiniţe, creşe de copii, cămine internat, aşezăminte culturale, monumente istorice. Cel mai grav afectate au fost municipiul Bucureşti, regiunea de sud şi cea de est a ţării.
În urma cutremurului şi-au pierdut viaţa multe personalităţi ale vieţii culturale, artistice şi ştiinţifice, dintre care îi amintim pe: Anatol Emilian Baconsky, Savin Bratu, Alexandru Ivasiuc, Mihai Gafiţa, Mihail Petroveanu, Veronica Porumbacu, Tudor Dumitrescu, Toma Caragiu, Doina Badea, Alexandru Bocăneţ, Eliza Petrăchescu, Liviu Popa, Mihaela Mărăcineanu, fizicienii acad. Florin Ciorăscu şi acad. Paul C. Petrescu ş.a.
Dintre imobilele prăbuşite în Bucureşti amintim: Blocurile Scala, Casata, Nestor, Belvedere, Colonadelor şi Grădiniţei; Hotel Victoria (Lafayette sau fostul Grand Hotel de France); blocurile de pe Str. Sahia, Tudor Arghezi şi Calea Moşilor (135); un corp al vechii Facultăţi de Chimie; tronsonul A al blocului 30 din zona Lizeanu, construit în 1962; tronsonul F al blocului OD16 din cartierul Militari, construit în 1974; Centrul de Calcul al Ministerului Transporturilor, construit în 1968. Alte 12 clădiri s-au prăbuşit parţial sau au avut distrugeri foarte grave, printre acestea fiind: Blocurile Dunărea, Simu (de lângă Lido) şi Wilson, blocul de pe Str. Şcoalei, Carpaţi/Metalexport, mai notează https://mobee.infp.ro/.
Cele mai afectate județe din țară
În ţară, cele mai afectate judeţe au fost Teleorman, Dolj, Ilfov, Prahova, Iaşi, Vaslui, Buzău, Vrancea. Numeroase clădiri din Buzău, Ploieşti, Craiova, Zimnicea, Alexandria, Focşani, Iaşi, Bârlad, Vaslui şi alte localităţi au fost grav avariate.
Mişcarea seismică a fost resimţită şi în ţările vecine (Serbia, Bulgaria, Ungaria), dar şi în alte ţări din centrul şi sudul Europei, precum şi în Rusia - până la nord de Sankt Petersburg, potrivit sursei citate.
În dimineaţa zilei de 5 martie 1977 (sâmbătă), a fost instituită, prin Decret prezidenţial, starea de necesitate pe întreg teritoriul ţării (a încetat pe data de 10 martie, cu excepţia municipiului Bucureşti şi a unităţilor sistemului de telecomunicaţii şi a Radioteleviziunii, unde a încetat la 15 martie).
În aceeaşi zi, preşedintele Nicolae Ceauşescu revenise în ţară din vizita pe care o efectuase în Republica Federală Nigeria, potrivit lucrării "Istoria României în date" (Editura Enciclopedică, 2003).
Pe primul plan s-a aflat urgentarea scoaterii tuturor victimelor cutremurului de sub dărâmături, identificarea tuturor locuinţelor şi a clădirilor publice cu avarii, în vederea evacuării lor imediate, după cum relata ziarul ''Scânteia'' în ediţia din 6 martie 1977.
Au fost luate măsuri pentru asigurarea cazării sinistraţilor, în acest scop stabilindu-se închiderea temporară a unor instituţii de învăţământ superior şi punerea la dispoziţia populaţiei sinistrate a căminelor studenţeşti.
În Bucureşti şi în alte localităţi din ţară unde s-au produs avarii ale clădirilor şi ale reţelei de distribuire a gazelor, a fost oprită, provizoriu, aprovizionarea cu gaze naturale, pentru a se evita producerea unor explozii şi incendii.
Mobilizare fără precedent pentru salvarea victimelor
În toate punctele din Bucureşti unde s-au prăbuşit imobile au acţionat ostaşi, studenţi, echipe de specialişti, cascadori, cadre sanitare, dar şi simpli cetăţeni veniţi să ajute la operaţiunile de salvare. Mulţi dintre aceştia au lucrat fără întrerupere zi şi noapte la degajarea ruinelor. ''Alături de medici, în Capitală participă la salvarea vieţii răniţilor şi studenţii anilor V şi VI ai Facultăţii de medicină generală'', relata ziarul ''România liberă'' din 7 martie 1977.
AGERPRES a relatat pe larg despre acţiunile de salvare de sub ruine a victimelor cutremurului.
''(...) Acolo unde mai există şanse de a se găsi supravieţuitori, se lucrează cu mâna, evitându-se folosirea utilajelor grele. Om lângă om, umăr la umăr, lucrează aici neîntrerupt, ziua şi noaptea. Se ia cărămidă cu cărămidă, fiecare bucată de moloz, pentru a evita surparea ruinelor (...)'', relata AGERPRES la 7 martie 1977.
''Directori de spitale suprasolicitaţi, medici cu ochii înroşiţi de nesomn, abia ieşiţi din sala de operaţie, ori chemaţi grabnic pentru alte intervenţii, chirurgi lucrând, în primele ore ale catastrofei, la lumina lumânărilor sau a lămpilor petromax (...) În noaptea absurdă din 4-5 martie, ca şi în cele care au urmat, medicii au fost cu toţii la datorie. Mulţi dintre ei s-au prezentat la post după primele momente ce au urmat cataclismului. Ei au primit un ajutor substanţial din partea colegilor din provincie (...), precum şi din partea studenţilor Facultăţii de Medicină, care au făcut perfuzii, au cărat brancarde (...)'' (AGERPRES, 10 martie 1977). Imediat după seism şi în tot cursul perioadei de necesitate, numeroase persoane din Capitală şi din întreaga ţară s-au oferit să doneze sânge. ''Pentru a dispune mereu de sânge proaspăt s-a trecut la pogramarea eşalonată a recoltărilor. Acţiunea continuă zilnic în strânsă legătură cu nevoile spitalelor, cu capacitatea aparaturii de conservare şi cu durata de valabilitate a acestui preţios medicament biologic (....).'' (AGERPRES, 14 martie 1977).
Începând cu 8 martie, atât în Bucureşti, cât şi în restul ţării, întreaga reţea de învăţământ şi-a reluat activitatea. Prin Decret prezidenţial, începând cu data de 10 martie 1977, a încetat starea de necesitate instituită pe teritoriul ţării, cu excepţia municipiului Bucureşti, precum şi a unităţilor sistemului de telecomunicaţii şi al Radioteleviziunii.
Printr-un nou Decret prezidenţial, începând cu data de 15 martie 1977, starea de necesitate a încetat şi în municipiul Bucureşti, precum şi în unităţile sistemului de telecomunicaţii şi al Radioteleviziunii. ''Lucrătorii din transporturi şi telecomunicaţii depun mari eforturi pentru restabilirea cât mai grabnică şi integrală a comunicaţiilor feroviare, rutiere, precum şi pentru funcţionarea normală a serviciilor de poştă şi telecomunicaţii'', transmitea AGERPRES la 9 martie 1977.
Analiza seismului: caracteristici și replici
Într-o ştire din 9 martie 1977, AGERPRES relata despre analiza primară a caracteristicilor cutremurului din 4 martie a.c., care fusese recent încheiată de Centrul de Fizica Pământului şi Seismologie din România, în colaborare cu Institutul de Geologie-Geofizică: ''Concluziile care se desprind demonstrează pregnant că mişcarea tectonică din 4 martie întruneşte toate elementele ce caracterizează cutremurele cu epicentrul în Munţii Vrancei, seismele de acest gen fiind de mare adâncime, cu şoc foarte puternic în prima sa manifestare. (....) Istoricul seismelor care au avut loc în ţara noastră, statistica pe ultimii 500 de ani constituie tot atâtea argumente care atestă permanenţa acestor caracteristici ale cutremurelor din regiunea Vrancei. În 1802, cutremurul principal, cu o magnitudine de 7,4 pe scara Richter, a fost urmat de o serie de replici tot mai slabe. Elemente asemănătoare de manifestare şi desfăşurare le-a prezentat şi seismul din 1940. Şocul principal de magnitudine - 7,4, de la 10 noiembrie 1940, nu s-a mai repetat, replicile care au durat până la sfârşitul lunii nedepăşind 5,5 pe scara Richter. Astfel de caracteristici întruneşte şi cutremurul de vineri seară, de 7,2 grade pe scara Richter, care a fost urmat, la scurt timp, chiar în noaptea de 4 spre 5 martie, de o serie de replici cu o intensitate atât de slabă, magnitudinea lor nedepăşind 4,5 grade, încât nu au fost înregistrate decât de seismografe, nefiind percepute de populaţie. Asemenea replici de mică intensitate ale cutremurului din 4 martie specifice seismelor de mare adâncime din Vrancea au continuat şi în zilele de 5-8 martie, perioadă în care frecvenţa lor a scăzut progresiv''.
Cutremurul din România a stârnit un larg ecou în întreaga lume. ''Guverne, conducători de state, organizaţii naţionale şi organizaţii internaţionale, firme şi oameni de afaceri, persoane particulare din alte ţări îşi exprimă sentimentele de solidaritate cu poporul român, oferind ajutoare în medicamente, aparatură medicală, alimente, bani, instalaţii industriale.'' (AGERPRES, 10 martie 1977).
La 14 martie 1977, AGERPRES informa că ''numărul total al celor decedaţi până luni 14 martie, ora 18,00, este de 1.541, din care 1.391 în Capitală şi 150 în restul ţării. Numărul celor decedaţi în Capitală include şi 157 de persoane care au încetat din viaţă în spitale în urma rănilor şi afecţiunilor grave ce le-au fost pricinuite de seism, cu toate îngrijirile deosebite acordate de cadrele medicale pentru a le salva''. Numărul final al persoanelor decedate în urma seismului avea să ajungă, ulterior, la 1.578.
