Pastorii zilei de maine. Cum pastreza ciobanii moderni traditia cu sapa, laptop si tableta
Trei tineri scoliti din Rotbav s-au intors la coada oii pentru a face business, convinsi ca agricultura reprezinta salvarea Romaniei. Sunt ciobani moderni, cu tableta si laptop, dar care pastreaza traditiile pastorale upgradate la secolul 21.
Cei trei ciobanei, din Miorita moderna
Pe-un picior de plai, pe-o gura de rai..
Va suna cunoscut, nu-i asa? Ei bine, daca autorul anonim al Mioritei si-ar fi compus capodopera in zilele noastre, pe cand si oile sunt interesate de tehnologie, ar fi avut probleme serioase cu "fatalismul mioritic" pentru ca nu i-ar fi dat de urma.
Pe dealurile molcome ale Rotbavului, la o aruncatura de bat de Brasov, trei ciobanei rescriu Miorita, in varianta optimista.
Cioban: Suntem ciobani cu oi, ca daca eram fara eram OAIE-rless!
Sunt fratii Catean: Ionut - 23 de ani. Silviu - 29 si George - 26 de ani. Impreuna, ei au pus pe picioare o ferma de animale, convinsi ca viitorul sta in agricultura. Dar ca bussinesul sa mearga ca pe roate, si-au trasat "task-uri" - adica ce are de facut fiecare, de la bun inceput.
Mezinul Ionut isi vede de-ale lui. Scoate flacari pe gura si dreseaza cai.
George a terminat ASE-ul si este afaceristul familiei: Stiti cum ii ? O jumatate de kil din asta face cat doua kile din alalalte.
Iar ziua lui Silviu incepe cu noaptea in cap.
Ciobanul veterinar, care da si la lopata
Silviu Catean: Neata buna.
Alex Dima, reporter PRO TV: Omul lui Dumnezeu, cat e ceasul?
Silviu Catean: Apai nu stiu, sa vedem. NIci nu s-a crapat de ziua. Sa ne uitam.
Alex Dima: E cinci fara cinci.
Silviu Catean: E tanara vremea.
Cu palarie de texan si bunda de lana, Silviu Catean da trezirea in toata ferma.
Silviu Catean: Ion?
Angajat: Ion apoi doarme.
Silviu Catean: Nu s-a trezit inca?
Angajat: A venit tarziu aseara.
De 4 ani, Silviu e medic veterniar. Asta nu-l incurca sa isi suflece manecile si sa raneasca la coada animalelor.
Alex Dima: Tu esti medic, nu? Medic la lopata asa...
Silviu Catean: Ce sa faci mai Alex... Acum nu ma vede nimeni. Numa voi. Nici voi nu aveati dreptul sa fiti aici, sa ma vedeti. Medic la lopata? Mai tarziu cand se trezeste lumea nu mai sunt la lopata, trecem la functiuni mai mari, la seringa, la altceva.
Nu s-a crapat de ziua si satul inca doarme. Aici, in ferma insa, munca nu se termina niciodata.
Silviu Catean: Dar ce sa facem? E fain ce facem si placut. E diferenta intre mine si tine.
Alex Dima: Da? Care e diferenta?
Silviu Catean: Eu sunt liber.
Alex Dima: Si eu nu sunt?
Silviu Catean: Da, dar nu esti asa liber ca si mine...si nu stai nici atat ca mine in natura, nici nu haiducesti, nici nimica...
Alex Dima: Haiducia asta ce inseamna?
Silviu Catean: Haiducia asta e aia cand megem noi si la stana si peste tot...plecam cu oile astazi si mai venim peste o saptamana acasa.
El tine toata ferma. Si in plus, mai doftoreste si animalele altor fermieri. Haiducia despre care povesteste inseamna munca din noapte pana in noapte, dar nu se plange. Se ocupa de animale de cand avea doar cativa ani.
Cand se lumineaza de ziua incepe sa livreze personal branza clientilor fideli.
Client: Incurajati tinerii care mai vrea sa faca ceva in tara asta. Copilul meu o plecat in State si am ramas singur, cu toate utilajele, cu tot ce vrei. Si cu pamant.
Alex Dima: Ei au ramas aici.
Client: Ei au ramas aici.
Alex Dima: Va e greu
Silviu Catean: Nu, e frumos.
Business plan-ul modern, in loc de nevasta si copii
Acasa, si restul familiei s-a trezit, si, in timp ce laptele se incheaga, incepe sedinta de dimineata. Toata afacerea a inceput acum cativa ani cu 30 de oi si o vaca, pe care mama le-a primit mostenire.
Acum au peste 1000 de oi si o cifra de afaceri de aproape 600 de mii de euro, iar in 2014 vor sa atinga milionul.
Alex Dima: Auzi dar de insurat cand ii insurati?
Mama: Pai, eu i-as insura si maine ca, saraca, si mama mea imi zice: "mai intarca-i". Zice "intarca baietii, ca uite ce au facut din tine". Eu maine i-as insura, dar nu...
George Catean: Stii, pana acum am avut scapare, ca nu era gata casa. De acum, o sa fie si casa gata, si trebuie s-o facem.
Mama: Obligatoriu.
Alex Dima: Aici stai tu?
Silviu Catean: Acum, provizoriu.
Alex Dima: Ia uite ce mobila draguta.
In casa noua, la loc de cinste, stau atarnate pozele cu strabunii. Vin dintr-o familie de ciobani, din zona Branului, veche de peste 300 ani. De cum au terminat studiile, prin facultati, s-au intors in sat sa faca din oierit un bussines.
George Catean: Toata lumea vorbeste de criza. Ca e criza de bani, ca e criza de alimente, e criza, da? Si cei care au fost inaintea noastra au avut greutati si cred ca au fost cam asemanatoare. Haideti sa ne uitam la ei, sa vedem exact cum au gasit ei solutiile si, de ce nu, sa le aplicam si noi. Ce rost are sa inventam acum oul si chibritul. In mod sigur gasim acolo solutii.
Alex DIma: Si care ar fi?
George Catean: In primul rand munca. Daca nu muncesti, nu ai. Haide sa lasam mediul virtual. E frumos ala, dar totusi e virtual. Sa facem asa pe real. Sa stii ca nu exista un lucru pe care sa nu poti sa-l faci. Numa sa nu vrei. Daca vrei, orice poti.
Silviu Catean: In viata asta doua lucruri nu poti sa faci: sa dai timpul inapoi si sa invii. In rest, multe poti sa faci.
Afacerea de familie, calea spre succesul familiei Catean
Cu budanele cu lapte in porbagaj, George si Silviu pornesc spre Brasov unde au un magazin in care vand ce produc in ferma. Aproape 30 de oameni din sat si-au gasit de munca in afacerea lor.
George Catean: Am mai face doua trei magazine si ne-am extinde, dar tot ce inseamna personalul e foarte greu. Aveam cioban care lucra la noi si oile, no, or plecat, ca doar asa sunt invatate, de dimineata sa plece cat mai devreme. El o intors oile ca nu-si bause cafeaua.
In magazin e coada. George si doamna Elena vand in timp ce tatal pregateste fleicile de carne in spate. Magazinul a fost deschis de parinti, acum cativa ani, si e preluat acum de feciori.
Elena Catean, mama: La inceput am mers si prin strainatate, lor nu le-a placut strainatatea niciodata. Si am zis: "Dar faceti altceva", si-au zis ca nu vor. "Ce-o sa va faceti, ciobani?". Ei zic "Da, ciobani sa ne facem".
Leonte Catean, tatal: Or vrut animale. A inceput cu 35-38 de oi. Pana au intrat in facultate, m-am ocupat, i-am ajutat. Dupa ce au terminat facultatea, spala-te pe cap cu ele, descurca-te. Cel mic, George, e un fel de economist, foarte zgarcit, asta-i necazul.
Pasiune, dincolo de costuri
In ferma, Ionut e in lumea lui. Nu e prea vorbaret, dar face lucruri care-i lasa fara cuvinte si pe ceilalti. Ar vrea, ca intr-o buna zi sa ajunga cascador cu acte in regula. Primul cal l-a cumparat pe cand avea doar 10 ani.
Ionut Catean: Am fost cu dansurile in Germania, dansuri populare si ai mei mi-or dat bani de cheltuiala. Si am venit dupa vreo 3 saptamani cu banii aia, am mai avut eu ceva pe acasa, si m-am dus si mi-am cumparat primul cal.
Acum are 10 cai. Cel mai scump este Petre. Sare de 20 de mii de euro. A inceput Facultatea de Educatie Fizica, dar a abandonat-o pentru lumea filmului. Se va reintoarce la studii anul viitor.
Anul trecut a jucat in filmul lui Kevin Costner. Cu banii scosi din filmari si cascadorii isi intretine si extinde herghelia.
George Catean: Vezi? Asta e comertul.
Dupa lungi incercari, familia Catean a patruns cu marfa in cel mai mare hipermarket din Brasov.
George Catean: Daca vrei un lucru, orice se poate, numa sa vrei. Cand am inceput parteneriatul asta, la intalnirile cu ei, eu eram cel mai tanar. Erau mai multi mai in varsta, 40-50 de ani, si niciunul n-a avut sange ca sa zica din prima "hai s-o facem ". Am zis "ba, chiar daca o sa mearga sau n-o sa mearga, asta e, dar incerc. N-am de unde sa stiu eu, dupa vorbe nu ma iau". Sunt lucruri simple, daca ramai simplu, castigi, daca nu ramai simplu, te duci. Nu-ti trebuie altceva, si la branza, decat lapte, cheag si sare. Ni-ti trebuie altceva. Incearca tu acasa si o sa vezi ca o sa poti.
Alex Dima: E greu?
George Catean: NU pot sa zic ca-i greu, dar nu-i nici usor. Mai bine zic ca nu-i usor, decat ca-i greu. Greu nu-i nimic.
E un fermier de succes. Afacerile ii merg, are planuri, razbeste. Pentru felul in care vede lucrurile, el este chemat acum in facultate in care a studiat pentru a le vorbi studentilor despre cum e sa faci afaceri pe plaiurile mioritice.
George Catean, in fata studentilor: "Nu se poate" nu exista. "Nu vreau" - exista. Nu mai pierdeti timpul, maine sa fie momentul in care ziceti "vreau sa incerc".
Cand il asculti ce face pare usor si logic. In spate, insa, sta mult de munca si, de multe ori, o lupta cu morile de vant.
George Catean: Uite, vezi? Am luat astea de la Uniunea Europeana. Nesiguranta, un alt an de asteptare si pe urma un categoric "nu". Cam asta a insemnat pentru noi.
Cu alte cuvinte, cu atat s-a ales: Cu un teanc de hartii. Ar fi vrut sa ia 80.000 de euro, pentru ferma, dar, pentru ca Rodbav-ul nu e zona defavorizata, proiectul sau a fost respins.
George Catean: La anul o sa aplic pentru altul si, pana la urma, cumva, cumva, sistemul tot o sa ma accepte. Pana la urma se satura ei de mine si-or sa zica "bine ma, intra la finantare si gata, sa scapam si de tine odata".
Transhumanta din Brasov nu are granite
Pe seara, impreuna cu Ionut, am ajuns la stana de la poalele muntelui. E sambata seara si neamul Catean e convocat la stana.La foc, bolboroseste o tocana iar un unchi incearca la acordeon o melodie din bransa. De ce acest deal? In urma cu cateva luni fratii Catean au facut cunoscut oieritul in Europa. Au refacut transhumanta, pe care o practicau strabunii lor.
Alex Dima: De unde a pornit?
Silviu Catean:Chiar din locul asta, unde suntem acum.
Alex Dima: Cati kilometri?
Fratii Catean: 1350. Romania, Ucraina, Slovacia, Polonia, Cehia. O suta si vreo 15 zile.
Alex Dima: Si tu ai fost, tot drumul?
Cioban: Eu am fost de aici, pana cand am terminat ultima zi.
Fratii Catean: De la start, pana la finis.
Alex Dima: Si voi?
Fratii Catean: Ca sefii, la poza.
Ideea a pornit de la un polonez, iar toata experienta va prinsa, in curand, intr-un documentar.
Si asa, mergand cu oile, au descoperit ca Romania nu se opreste la granita.
Fratii Catean: Toata civilizatia care se afla pe lantul carpatic are la baza cultura pastorala.
Alex Dima: Adica pornind de la noi...
Fratii Catean: Pornind de la noi, s-o dus pe tot lantul. O sa vezi ca in Romania sau in Polonia, Cehia, Slovacia sau Ucraina, vocabularul e acelasi. Cas, urda, magura, galeata, oachesa, ceata, vatra ... Acelasi cuvant, poate scris altfel, in Polonia si la noi. Chiar si Slovacia.
Se mandresc cu pozele facute la intalnirea cu presedintele Poloniei.
Fratii Catean: Si el, in romaneste, ne-a zis "buna ziua, multumesc, la revedere". In romaneste. Lucru mare, o mandrie.
Intinsi pe cojoace, cu laptopul in brate, povestesc peripetiile prin care au trecut. Dupa terminarea facultatii ar fi putut sa ramana la oras, sa fie corporatisti, sau sa plece afara. Au ales sa se intoara in sat - la oi, sa mearga pe drumul batotarit de stramosii lor si sa duca traditia oieritului mai departe. Upgradata la secolul 21.
Alex Dima: De unde pleaca treaba asta?
Fratii Catean: Din sange. Din sange si din educatie. De acasa. Sa fi mandru ca esti roman si sa fi mandru cu ce lasi in urma ta si sa lasi ceva pe pamantul asta. Ca nu poti sa treci ca rata prin apa.
Mamaliga-i gata, iar mirosul din tuciul cu tocana s-a intins pe tot dealul. Ciobanii din Rotbav petrec. Adunati in jurul focului, fredoneaza cantari din partea locului. Fratii Catean sunt multumiti. Sunt tineri, muncesc cat e ziua de lunga, iar succesul a venit. Convinsi ca in viata trebuie in primul rand sa vrei si sa incerci pentru a razbi, viseaza acum la ziua in care produselor lor vor deveni un brand romanesc puternic, cunsocut in toata lumea. Iar daca raman pe acest drum, acea zi nu este departe.
Fratii Catean: La multi ani ani, Romania! La multi ani PRO TV!
Hai ca a iesit bine.
ULTIMELE STIRI
CELE MAI CITITE
