Vicențiu Marinescu, piteșteanul care schimbă fața Madridului: România să investească în tineri. Îi pierde prea ușor
Un român din Spania schimbă, la propriu, fața cetății capitalei Madrid. Vicențiu Marinescu e piteștean, a emigrat încă din anii tranziției și are deja în Peninsula Iberică două fabrici, iar anul viitor o deschide pe a treia.
S-a specializat în producția de mobilier de lux pentru recepții de hoteluri, interioare de bănci și instituții de stat. A dat lovitura însă în afaceri cu ferestre termopan din lemn.
În portofoliul societății sunt primăria orașului Malaga, dar și multe alte bijuterii arhitecturale de patrimoniu, din Madrid. Multe dintre ele au fost restaurate pe celebra Gran Via, artera emblematică din capitala Spaniei.
E ora opt dimineața și într-una din zonele industriale mari ale Madridului e activitate intensă. Un utilaj încarcă de zor pachete cu elemente de mobilier, care vor ajunge în toată Europa. Vicențiu Marinescu este patronul firmei și explică.
Vicențiu Marinescu, antreprenor: „Lucrăm cu o firmă și de acolo în toată Europa.”
Este antreprenor și deține compania de zece ani. Are două fabrici și mai dechide una, la începutul anului viitor și s-a specializat în producția de mobilier de lux, pentru recepții de hoteluri, interioare de bănci și instituții de stat.
Dar mai produce ceva extrem de profitabil: ferestre termopan din lemn. Iar, în portofoliul societății sunt, de la primăria orașului Malaga, o bijuterie arhitecturală cu care spaniolii se laudă de zor, până la clădiri importante de patrimoniu din Madrid. Dintr-una din halele de producție, Vicențiu ne explică potențialul afacerii sale.
Vicențiu Marinescu, antreprenor: „Aici la Madrid există o comisie și la fiecare cinci ani merg și inspectează clădirile și dacă nu sunt cum trebuie fațadele îi obligă să le facă.”
Și cum clădirile importante din centrul capitalei Spaniei au nevoie de suprafețe vitrate mari și mici, românul a speculat nișa de piață. E o afacere de familie, în firmă conduc și soția și fiica lui Vicențiu.
Cu ei am mers pe Gran Via, emblematica arteră a Madridului, acolo unde se mândresc că au furnizat și montat ferestre și mobilier de recepții pentru unele dintre imobilele grandioase, din zonă.
Acest hotel de exemplu, unde Vicențiu își amintește că marea provocare a fost să obțină o liniște desăvârșită, în camere, pe o stradă foarte zgomotoasă.
Vicențiu Marinescu, antreprenor: „Erau peste 90 de decibeli inițial, provocarea a fost să avem 38 de decibeli, ziua - noaptea, ca turiștii cazați să se poată odihni. Vă dați seama că e o mândrie să știi că sunt făcute de tine. ”
Pentru fiecare imobil au lucrat cu case mari de arhitectură și nu i-a fost ușor să devină firmă agreată în rândul contractorilor importanți, din oraș.
Și la numărul 46 sau 30, tot pe Gran Via, sunt alte două imobile impozante, cu ferestre puse de firma familiei Marinescu. Cel de la numărul 30 are spații comerciale generoase la parter, iar deasupra sunt zeci de locuințe de lux.
Vicențiu Marinescu: „Aici sunt apartamente cu prețuri de la 6,7 milioane de euro, până la 10, vă dați seama că și cerințele sunt pe măsură. Nu există merge și așa, trebuie să ne iasă din cap, merge și așa.”
Ferestrele și mobilierul făcute lângă Madrid se găsesc și la sediile unor bănci din Valencia, ori din Paris, sau în orașe din Olanda. Înapoi, la fabrică, Vicențiu are o ședință cu o echipă de arhitecți, pentru un viitor proiect.
În același timp, Bianca, fiica sa, conduce ședința de lucru, zilnică, a echipei de producție.
Firma are 65 de angajați, de 12 naționalități, de la muncitorii de pe linia de producție până la tineri arhitecți, din biroul de creație. La doar 26 de ani, Bianca e director administrativ și de resurse umane.
Bianca Marinescu, fiica lui Vicențiu: „E greu pentru că trebuie să fii mereu în contact cu proiectul. Apoi ai termene, se intră în producție. Astăzi am de răspuns la vreo 30 de e-mailuri.”
Vicențiu Marinescu este argeșean și avea 18 ani la Revoluție. După o facultate făcută la Pitești a fost din start antreprenor. A pornit cu o firmă de materiale de construcții.
Povestește că de foarte tânăr a dat cu capul, de multe ori a fost în pragul falimentului în anii de tranziție din România și a învățat cum se fac afacerile din mers, când nimeni din jur nu credea în el.
De aceea și în firma sa mizează pe tineri. Așa și-a atras și fiica să vină în afacere, după ce inițial tânăra, „fată de bani gata”, și-a dorit să devină curator de artă, urmând o facultate de arte plastice.
Vicențiu Marinescu: „Am lăsat-o să facă ce vrea.”
Bianca Marinescu: „Și cu artele plastice am văzut că nu e chiar cum credeam. În pandemie eram de acasă, lucram și am zis să îi ajut și mi-a plăcut.”
Geta Marinescu: „Bianca își dorea liceu de arte plastice.”
Vicențiu Marinescu, antreprenor: „Ei sunt viitorul ei sunt generația următoare, chiar dacă fac lucrurile altfel, vin cu alt spirit, alte idei. ”
Și, la fel cum se conduce o afacere de succes, așa ar trebui gestionată și o țară, afirmă Vicențiu.
Un mare business, în care guvernul și președintele sunt membrii din boardul de conducere, dar cei care i-au mandatat, adică acționarii firmei, populația, trebuie să pretindă un managemente de calitate și mai ales unul care să identifice și să gestioneze eșecul.
Vicențiu Marinesc, antreprenor: „Dacă elevii sunt slabi, trebuie văzut eșecul profesorului, dacă un popor e bolnav, trebuie văzut și eșecul medicului.”
A plecat din România în 1998 și declară că a avut nouă afaceri până să cunoască succesul.
Vicențiu Marinesc, antreprenor: „A fost greu, greu. Am pornit cu un atelier de mic mobilier. Nu trebuie să cedezi, nu trebuie să te dai bătut. Provocarea nu e să cazi, ci cum te ridici când cazi, pentru că vei cădea.”
Marcella are 23 de ani, tocmai a absolvit arhitectura în Brazilia și face design în firmă. Alex are 24, e român și face marketing. Sub 35 de ani au majoritatea lucrătorilor din fabrică.
Marcella: „E o bună ocazie să învățăm împreună.”
Alex: „Eu spun că inima mea e română, iar creierul e spaniol. Gândesc ca un spaniol, dar nu pot uita de unde am plecat, vin de 2-3 ori pe an în România.”
Vicențiu Marinescu: „Noi mai avem rădăcini, eu sunt român, dar ei nu au rădăcini, la ei e ciudat nu sunt nici români, nici spanioli.”
Vicențiu Marinescu: „România trebuie să aibă un program să își țină tinerii, să investească în asta, pentru că îi pierde. Și eu, dacă aș școli acum zece oameni și să îmi plece, ce am făcut?”
Vin în România de câteva ori pe an și nu de puține ori își aduc prietenii și partenerii de afaceri din Spania cu ei. Așa a descoperit și că România nu trebuie văzută cu neputință și depresie.
Vicențiu Marinescu: „I-am dus la Peleș, Palatul Parlamentului, obiective. Nu au spus că nu le-a plăcut, dar toți mi-au spus că nu știm să punem în valoare.”
Un român și compania sa schimbă, la propriu, fața Madridului, o citadelă cu șase milioane de locuitori, care a mizat pe cartea unei imagini impresionante, în special în zona centrală. La fel cum și Vicențiu Marinescu a pariat pe creativitatea și curajul tinerilor, pe dorința lor de a inova și face calitate.
Vicențiu Marinescu: „Cu ei pornim schimbarea, trebuie să lăsăm mai departe.”
La Madrid, Valencia și Malaga, dar și în alte capitale europene, clădirile de patrimoniu, au ferestre făcute de firma unor români. Vicențiu Marinescu și echipa lui păstrează și înnoiesc patrimoniul spaniol, cu talent românesc.
