Caroline Fernolend, salvatoarea satului Viscri. De trei decenii protejează patrimoniul și atrage turiști din întreaga lume
De trei decenii este salvatoarea satului natal - Viscri, dar și a unui uriaș patrimoniu arhitectural din Transilvania.
În 1995, pe când se năștea PROTV-ul, mergea la târguri din România, dar și din străinătate, promovând frumusețea și simplitatea vieții rurale și a făcut demersuri pentru includerea comunității din Viscri în lista siturilor UNESCO.
Caroline Fernolend este astăzi bunică, dar conduce o fundație care se luptă pentru restaurarea și salvarea satelor transilvănene, acolo unde farmecul locului e dat de casele săsești și de bisericile fortificate.
Sub soarele blând al dimineții, satul Viscri se trezește într-o lumină lăptoasă, care mângâie casele săsești aliniate ordonat, pe ulițele fără asfalt. Imobilele cu obloane colorate și porți înalte păstrează o frumusețe simplă, a lumii vechi, transilvănene.
Un crâmpei de Românie bine conservat și foarte atractiv. Pe final de an, la o oră de mers cu mașina de Brașov, în mijlocul săptămânii, poți găsi turiști din toată Europa, dar și din Statele Unite, sau chiar din... Australia.
Viscri e o fereastră către timpuri trecute, printre ziduri albe, cu miros de var, lemn vechi și povești din trecut. E un tablou care nu se conservă chiar ușor – dovada e la șantierul din această gospodărie, de la drumul principal.
Se lucrează la casa din față, dar și la grajdurile laterale și la șura din spate. E zi de inspecție pe șantier, iar din rândul echipei se remarcă rapid Caroline Fernolend. E fiica satului, născută și crescută la Viscri. A fondat și conduce Asociația Mihai Eminescu Trust, și alături de echipa ei va transforma această proprietate într-un spațiu cultural, pentru comună. Când aude cum inginerii se miră că în zona șurii fără acoperiș se adună multă apă și terenul e noroios, vine rapid cu o explicație.
Caroline Fernolend: „Mama îmi spunea să mă mărit cu băiat de pe partea cu soare, aici nu e cu soare...”
De trei decenii luptă pentru a proteja patrimoniul sașilor
De aproape trei decenii, despre Caroline Fernolend se știe că este salvatoarea satului Viscri. Datorită demersurilor ei, această comunitate mică a intrat în patrimoniul UNESCO și a devenit o atracție turistică celebră. Mai întâi la nivel național, ulterior internațional, după ce regele Charles al Marii Britanii a ajuns la Viscri, tot la invitația Carolinei, și acum deține o proprietate chiar la intrare în sat.
De 35 de ani, adică de când abia mijea democrația în România, Caroline a fost vocea care a apărat liniștea, tradițiile și casele sașilor plecați imediat după revoluție în Germania. Își amintește perfect cum emigrau familiile rând pe rând, din Viscri, în primăvara lui 1990. Le era teamă să nu revină regimul comunist.
Caroline Fernolend: „Mergeam cu fiica mea și o învățam, repetam cine pe unde stă, să nu cumva să uite. Vedeam cum dispare rând pe rând câte o lumină, era semnalul că a mai plecat o familie”.
Bătălia s-a dus pe mai multe fronturi – demersurile la autorități, pentru un statut de protecție pentru sat, dar și cu localnicii, să nu pună termopane și să nu demoleze construcțiile vechi. Și-a spus de la început că în satele transilvănene conservarea patrimoniului nu trebuie să fie un cuvânt pompos, ci o promisiune.
Lupta pentru a salva Viscri și a-i pune în valoare patrimoniul
O datorie civică, față de cei care au rămas în localitate și care nu prea mai aveau surse de venit, după ce se desființase colectivizarea. Localnicii o credeau naivă când le explica visul ei de a avea la Viscri o destinație turistică internațională, deși locul nu avea nici măcar linie telefonică, în anii tranziției.
În anii ’90 pleca des la București cu trenul, cu jalba pe la autoritățile din guvern, cu același mesaj – turism rural, într-o comunitate conservată frumos. Astăzi sunt multe sate din țară care generează acest turism de nișă, cu experiențe autentice, tradiționale, însă acum 30 de ani toți erau reticenți. Caroline s-a ținut de planul ei și a început demersurile prin care satul a intrat în patrimonial UNESCO. A candidat și a devenit consilier local, și a pus presiune pe edilii comunei de care aparține satul și a adus canalizare în localitate.
Fiecare casă salvată e un capitol pe care oamenii locului, inspirați de ea, îl țin deschis. Și încet-încet, unii dintre ei au început să revină acasă. Sanda s-a întors după mai mulți ani în Italia. Are soț sicilian, au împreună o fată și au deschis o pizzerie în Viscri.
Și fata Carolinei s-a întors acasă, împreună cu soțul ei. E un argeșean care a devenit viceprimar la comună, îndemnat de mama soacră. Fiica Ursula a plecat să studieze la Berlin, acolo și-a cunoscut soțul, dar au decis că pot trăi și la Viscri. Și-au cumpărat o casă, au renovat-o și ea lucrează acum de la distanță, pentru firme din Germania.
Tatăl Ursulei, adică soțul Carolinei, povestește că aleasa inimii sale a moștenit de la mama ei o determinare de fier și o capacitate de a nu renunța ușor, atunci când e greu.
Mama Carolinei, Sara Fernolend, nu mai este. Am filmat-o în urmă cu 10 ani la Viscri, s-a ocupat o viață întreagă de biserica fortificată, din mijlocul satului. Și era sufletul acestui loc. Prințul Charles, pe atunci, îi trimitea scrisori și picturi făcute de el, iar ea îi dădea în schimb dulceață, miere și sfaturi. Despre viața Sarei Fernolend s-a scris și o carte, iar fiica ei spune că din copilărie i-a transmis valori sănătoase, despre traiul într-o comunitate unită, în care toți sătenii făceau front comun.
Caroline Fernolend: „Dacă cineva avea nuntă, trebuia să îi pui la dispoziție cuptorul; toate celelalte familii din sat puneau cuptorul la dispoziție, la fel la înmormântări”.
Viscri este o așezare întemeiată de sașii chemați acum opt sute de ani, din ținuturi germanice, de către regele Ungariei. Au fost așezați în Transilvania pentru a apăra granița regatului, în calea turcilor cotropitori. Poate de aceea satul arată ca o fortăreață.
Casele sunt lipite una de alta, cu porți mari și ferestre ridicate la câțiva metri deasupra pământului și cu șuri pe post de paravan, care să închidă gospodăria, ca pe o cetate mică. S-au amestecat cu românii din zonă, dar au ținut să-și păstreze tradițiile și educația în spirit săsesc.
Oamenii plecați se reîntorc în Viscri
Caroline își face timp să meargă la Sighișoara, la ședințele Asociației Mihai Eminescu Trust, să discute unde și cum pot direcționa fonduri pentru salvarea patrimoniului. Încă face asta, deși a devenit bunică, are doi nepoți, copiii Ursulei, cărora le spune povești, în săseasca veche.
A devenit și expert la Consiliul Europei – face parte din echipe internaționale care oferă consultanță pentru conservarea unor comunități valoroase. La începutul lunii trecute a mers într-un cartier din Napoli, unde să aplice practic modelul Viscri la realități urbane.
Viscri nu se schimbă doar în ziduri, ci și în oameni. Localnici plecați de mult revin în locurile natale, atrași de liniștea și de demnitatea recâștigată a satului. În același timp, tineri veniți din orașe sau din alte colțuri ale țării descoperă aici o viață nouă: își ridică mici ateliere, deschid magazine, lucrează pământul, cresc vite și, mai ales, învață să aparțină.
Alexu, proprietar restaurant: „Ne-a zis că trebuie să avem restaurant, voi să faceți restaurant…”
Caroline spune că un sat nu e făcut doar din case, ci mai ales din oameni care cred în el. Iar în Viscri, comunitatea se reface încet, ca un țesut care se vindecă. Se bucură enorm să vadă laolaltă oamenii vechi ai satului cu oameni noi.
Caroline a demonstrat că sorgintea rurală poate fi viitor, nu rușine, și că tradiția, vechiul, pot conviețui cu lumea modernă. Au adunat în jurul ei oameni și proiecte. A stăruit în visul ei, astăzi împlinit.
Viscri e dovada vie despre cum se scrie armonios viitorul satelor transilvănene: prin mâini care repară și conservă, oameni care se întorc și prin voci care cred că identitatea unui loc merită păstrată. Un loc în care patrimoniul nu e o poveste despre trecut, ci despre cum trecutul poate lumina viitorul. Iar Caroline Fernolend este cea care, de ani întregi, ține aprinsă această lumină.
ULTIMELE STIRI
CELE MAI CITITE
