Au renunțat la salarii mari de la multinaționale pentru a-i educa pe elevii sărmani. ”Este cea mai frumoasă profesoară”
Au renunțat la lumea academică și la joburile bine plătite din multinaționale ca sa ii învețe carte pe cei care nu și-o pot permite. Este vorba despre aproape o suta de învățători și profesori din "Teach for Romania".
De mai bine de un an, aşa arată dimineţile Mironei - învăţătoare ”Teach for Romania” la şcoala din Viscri. Organizaţia non-guvernamentală ”Teach for Romania” pune la dispoziţia sistemului educaţional din România cadre didactice în comunităţile sărace, cu rezultate şcolare scăzute.
Mirona este una dintre ele. Tânără este e de loc din Sibiu, acolo unde a terminat şi facultatea de Comunicare. La doar 23 de ani, se hotărăşte să facă voluntariat, pentru a schimba lumea. Trei ani mai târziu, pe când se afla într-o tabără de refugiaţi la graniţa cu Siria, a simţit că trebuie să se întoarcă acasă.
Mirona Grigorescu: ”Am avut un declic şi m-am întrebat de ce mă chinui eu să plec departe, când aici la noi avem atâta nevoie, pentru că e important să fie bine acasă. Poate petrec un an în altă ţară, dar după mă întorc tot acasă, că n-am de gând să părăsesc România.”
S-a întors acasă şi, chiar dacă are studii cât să lucreze în orice corporaţie din Europa pe bani frumoşi, a ales să vină la ţară, într-o comunitate nevoiaşă. Vrea să-i înveţe carte pe copilaşii care abia şi-o pot permite.
În clasă, pluteşte o atmosferă pozitivă. Bucuria şi energia te transportă instant în propria copilărie. Ajută şi decorul. Pereţii sunt plini cu desene, iar peste tot sunt jucării. Băncile sunt grupate frumos. Elevii lucrează în echipă, aici "Doamna", cum îi spun copiii Mironei, nu a venit cu catalogul. Ci cu o mulţime de planşe, pe care le-a pregătit cu o noapte înainte. A învăţat la cursurile ”Teach for Romania” că sunt lucruri mult mai importante ca notele în procesul de educaţie.
Mirona le vorbeşte celor 15 copilaşi din clasa întâi despre prietenie şi încredere. Despre adevăratele valori. Iar matematica şi romana se transformă, ca prin magie, din materii riguroase în joacă. Micuţii se ridică, vorbesc, râd, se bucură de ceea ce află. Dovadă că se poate şi altfel. Iar asta, într-un mediu rupt de posibilităţi.
Pauzele şi le petrec tot în clasă. Mirona le-a adus un covor colorat pe care se joacă întruna.
Elev: ”Îmi place că e cuminte cu noi şi nu ne bate niciodată. Numai domnul de religie câteodată ne mai da peste mâini, câteodată ne dă cu cartea de religie în cap, ne trage de urechi şi ne trage şi de păr.”
Profesoară: ”Este la început de drum, mai are de învăţat, nu are o muncă uşoară.”
Cam asta cred ceilalţi dascăli despre metoda Mironei. Nici părinţii nu prea au înţeles, la început. În numai un an, însă, când au văzut rezultatele, n-au mai avut nimic de zis.
Mama elev: ”Părerea e bună, dar la început nu prea eram obişnuiţi cu stilul ăsta libertin de predare, eram pe stilul cu Ceauşescu, mai invechiți, că noi am făcut şcoala pe timpul ăla şi am prins alte vremuri. Nie îmi place că prinde mai repede copilul.”
Poate nimeni nu se teme mai mult de viitor ca aceşti oameni. La capitolul educaţie, comuna Buneşti - de care aparţine satul Viscri - e undeva blocată în neputinţă. Doar doi copii au luat capacitatea. Niciunul cu nota peste 6.
Iar exemplul lor se înscrie într-un tablou şi mai apăsător. Peste 40 la sută dintre copiii României sunt analfabeţi funcţional. De altfel, mulţi dintre elevii mai mari din Viscri au această problemă.
Tot Mirona ar putea aduce lumina. Tânăra a obţinut finanţare de la ”Teach for Romania” pentru un nou proiect. Împreună cu Asociaţia de femei din Viscri, face câte patru ore de meditaţie zilnic pentru cei care au nevoie. Vrea să strângă grupe şi să îi ducă pe copii în excursii. Mulţi dintre ei nici nu au ieşit din sat.
Părinte: ”Copiii nu pot fi ajutaţi pentru că nici părinţii nu ştiu carte şi e foarte greu pentru copii, pentru viitorul lor. Simt că are inima pentru a ajuta, pentru a sprijini lucrurile importante într-un sat. Cred că este un om al viitorului, pentru că văd că începe să se implice, vrea binele copiilor.”
Părinte: ”Mie îmi pare bine că pot să-I dau la meditaţii, că eu nu ştiu deloc carte şi mă lupt să fac şosete. 4 de un copil.”
Patru perechi de şosete. Sau o pereche de pâslari pentru un an de meditaţii pentru viitorul unui copil.
Mirona: ”Îmi place să dăruiesc şi-mi place să fac lucrurile cu plăcere şi îmi place să văd frumos în jurul meu. Și odată ce e bine în jurul meu, sunt şi eu bine.”
Elena Lasconi: ”Cum crezi că va arăta țara peste 50 de ani sau 100 de ani?”
Mirona: ”Peste 50-100 de ani ţara noastră, eu încă sper să arate foarte bine, dar doar dacă de acum sau de mâine fiecare cetăţean al acestei ţări o să punem mâna să facem ceva să schimbăm ceva, pentru că dacă aşteptam nu se va întâmpla nimic.”
Printre cei cărora le pasă de viitorul copiilor României se află şi Florentina. Doctor în meteorologie şi profesor universitar. A renunţat la mediul academic în clipa în care a văzut fisuri în educaţia studenţilor ei. Şi-a dat seama că trebuie pornit de jos. Aşa că s-a înscris în "Teach For Romania" şi predă geografie la trei scoli din judeţul Vrancea.
Intrăm împreună cu Florentina la oră. Elevii clasei a cincea o aşteaptă cu sufletul la gură. Lecţia este extrem de bine structurata. La început, Florentina, le prezintă obiectivele orei de georgrafie. Care, culmea, au legătură mai degrabă cu limba română şi matematică.
Florentina: ”Primul nostru obiectiv, şi aş vrea să se întâmple la toată lumea, şi o să mă uit în caiete, e să scriem corect toată ora.”
Explicaţia simplă şi jucăuşă a durat zece minute. Urmează alte 20 de minute relaxante şi interactive. Copiii au fost împărţiţi, ora trecută, pe echipe şi au primit o temă. Să prezinte cum ştiu ei mai bine un animal şi o plantă din Europa.
Gesturi simple, intenţii la vedere şi comunicare cu braţele deschise. Iubire faţă de semeni şi dorinţa de a ajuta.
Elevă: ”Învăţăm jucându-ne fără să ne dăm seama.”
Elevă: ”Cred că este un profesor al viitorului, pentru că modul ei de predare inspiră mai mulţi copii să ajungă ca ea. Ca dumneaei.”
Elev: ”Este cea mai frumoasă profesoara din lume, este caldă, îmi place cum predă.”
O sută de feţe zâmbitoare înseamnă o excursie. E un proiect gândit tot de Florentina. Care mai vrea, tot prin ”Teach for Romania”, să strângă 4000 de euro ca să renoveze o sală de sport mai veche. O dată, pentru cei mici. Apoi, pentru a le putea prezenta şi celorlalţi dascăli metoda ei de predare
Florentina: ”Valoarea mea este excelentă în orice domeniu. În primul rând, aş vrea să-i înţeleg, pentru ei sunt adulţii de mâine. Și să înţeleagă cât de mult contează relaţia dintre oameni şi cât de mult contează să fie om şi omenos . E baza la orice sistem de educaţie la orice meserie. Fiind adulţii de mâine, poate că o sămânţă din ce am semănat eu aici o să o transmită mai departe şi încercam să schimbăm lumea.”
Este un vis pe care îl trăiesc în prezent o sută de învăţători şi profesori din programul ”Teach for Romania”. O sută din aproape 300 de mii de cadre didactice, câte activează în România. Însă toţi aceşti oameni au înţeles că viitorul se scrie astăzi pe băncile şcolilor ca cea din Viscri şi Vrâncioaia. Corina ştie foarte bine despre ce vorbim. Ea coordonează proiectul ”Teach for Romania”.
Corina Puiu: ”Eu îmi doresc ca într-o zi această tară să nu mai aibă nevoie de ”Teach for Romania”, să existe educaţie de calitate pentru fiecare copil din România.”
Şi ambasadorul Statelor Unite la Bucureşti îşi doreşte acelaşi lucru. Povesteşte cu mândrie că este omul de astăzi datorită a doi profesori care l-au inspirat în şcoală. Unul dintre ei, român. Profesorul universitar Matei Călinescu.
Hans Klemm: ”La Bucureşti avea abilitatea de a inspira studenţii să înveţe şi asta cred că face ”Teach for Romania”.”
Minţile luminate care au uimit lumea demonstrează că în România există şi profesori dedicaţi în sistemul clasic de învăţământ. Există centre de excelentă la oraş. Însă ceea ce se întâmplă la ţară e de-a dreptul dramatic. Suntem în fruntea clasamentelor cu analfabeţi şi la capitolul abandon şcolar. Iar aici, să nu uităm, învaţa jumătate dintre copiii României.
Copii care au nevoie disperată să fie scoşi din trecut. Au nevoie de dascăli precum Mirona şi Florentina.
