Anamaria Effler, laureată a Nobel: “E mai ușor la fizică decât să îți iasă sarmalele"

Iar la jumătatea distanței dintre ele, într-o zona izolată, se găsește unul dintre cele mai importante centre de cercetare în fizică din lume.

Se numește LIGO și în a treia sâmbătă din luna are zi de vizitare. Grupuri de câte 20 de persoane vin, rând pe rând, să vadă cum funcționează, iar cercetătorii Institutului fac pe ghizii și explică ce fac ei la centru, zi și noapte.

Anamaria Effler: “Suntem într-o mlaștină, lucrurile au tendința să se scufunde, așa că au săpat mult în pământ, pe care să îl compacteze sub tub.“

Citește și

Trei cercetători au câştigat Premiul Nobel pentru Fizică în 2017

De ce „urăște” Donald Trump Ucraina. În 2019 i-a spui lui Zelenski: „Ucraina știe multe despre asta”

Cea care vorbește e româncă și un vizitator tocmai o felicită: “Felicitări pentru Nobel!“

Centrul prezintă un interes uriaș pentru vizitatori, începând din ziua de 3 octombrie 2017, atunci când a avut loc decernarea Premiilor Nobel. Echipa care conduce Institutul, formată din trei profesori emeriti, a fost laureată și a primit acest premiu, în domeniul fizicii, în numele celor peste 900 de specialiști care lucrează în centru.

Nobelul a fost acordat celor de la LIGO pentru că au demonstrat, prin aplicație practică, ceea ce încă din 1916 a spus marele Albert Einstein, care a prezis că anumite cataclisme care au loc în spațiu, cum ar fi ciocnirile între două stele sau între găuri negre, pot modifica spațiul, sub forma unor unde gravitaționale. Cercetătorii americani de la LIGO au putut privi în spațiu, cu ajutorul unui laser de dimensiuni uriașe, și au detectat pentru prima dată aceste unde gravitaționale.

Anamaria Effler, fizician: “Anunțul a fost în februarie 2016 și premiul l-am luat în 2017, în octombrie se face anunțul, eu nu m-am așteptat.”

Anamaria Effler a pariat pe cartea cercetării, a studiat intens și astăzi se mândrește că are în palmares un premiu Nobel, cea mai importantă recunoaștere pe care o poate primi un om de știință. Vede zilnic medalia, când vine la serviciu și asta îi da aripi să viseze la noi descoperiri.

Ne explică de ce este importantă munca lor – detectand undele gravitaționale poți “vedea” în funcție de ele, departe în spațiu, pentru că sunt ca un radar care îți arată ce corpuri cerești sunt în raza lor de propagare.

De la lună la lună, cu fiecare ciocnire de stele, văd tot mai departe în Univers. Sunt rezultate pe care se bazează oameni de știință din toată lumea, pe plan științific se vorbește că în funcție de aceste măsurători se va stabili în următorii 100 de ani unde și cum vom putea călători în spațiu.

În acest loc se găsesc două tuneluri, întinse pe câte 4 kilometri, prin care trece un laser, ghidat prin oglinzi speciale. Cu ajutorul acestui laser se pot “simți” pe Pământ undele gravitaționale aflate la ani lumină de Terra. Totul e coordonat dintr-un centru care funcționează non-stop și în care fac ture echipe de câte 10-15 cercetători.

Sunt trei centre LIGO în toată America, pentru că măsurătorile se fac din trei surse de pe suprafața Pământului. Iar activitatea Institutului se împarte în trei componente – cea de observație, de colectare a datelor și de interpretare a lor. Nobelul a fost primit nominal de șefii acestor centre, pentru că suedezii nu ar fi putut acorda distincția unei entități.

Anamaria povestește că de la o idee și schița echipamentului de detecție și până la descoperirea propriu-zisă a trecut o jumătate de secol. În timpul în care americanii concepeau și asamblau observatorul, visând la spațiu, România își închidea orizonturile, pentru că întra în comunism și îl trăia din plin.

Profesorul Reiner Weiss de la Universitatea MIT este șeful direct al româncei și cel care a inventat, acum 50 de ani, telescopul uriaș din Louisiana, despre care Anamaria afirmă că este practic cea mai dreaptă construcție făcută vreodată pe Pământ.

De aceea și este într-o zonă izolată, pentru a nu avea nicio interferență de la zonele urbanizate. Anamaria conduce una dintre echipele de observație și recunoaște că se întâmplă des să uite să mai plece acasă de la centrul de comandă al Obervatorului.

Anamaria Effler: “Noi facem aici bancuri că venim când vrem, dar nu plecăm când vrem. Venim și ceva nu merge, care e problema, sunt foarte multe sisteme de feedback!”

Colegii declară că e un om de știință dedicat total activității de la Obervator, a pus viața personală pe planul doi și aproape că își petrece viața studiind undele gravitaționale din spațiu. Un alt fizician din Centru spune că erau împreună, de serviciu pe tură, atunci când a avut loc descoperirea din 2015.

O altă colegă, cu mai mulți ani de activitate, povestește că deși a acumulat vechime în Institut, Anamaria are aceeași sete de cunoaștere și de cercetare că un începător abia ieșit din facultate.

“Știu că este responsabilă pentru multe îmbunătățiri care s-au făcut la LIGO, așa că o văd ca pe un cercetător super dedicat, îmi place că e tânără și cred că e un bun model pentru studenții pe care îi aducem”, spune colega Anamariei.

Și în lumea serioasă de la LIGO, Anamaria a adus un strop de umor. A pus pe unul dintre panourile de comandă doi ochi din plastic, pentru a da o figură nostimă imaginii laserului pe care cercetătorii îl privesc și îl studiază.

Anamaria s-a născut la Arad și imediat după terminarea liceului, în 2002, a venit să facă Facultatea de Fizică în Statele Unite ale Americii. A știut încă din școală că vrea să facă cercetare, însă nu pur teoretică, așa cum se întâmplă de cele mai multe ori în România, ci una aplicată, așa cum se face în Statele Unite. De aceeea a și mers peste Ocean, unde putea deveni și profesor universitar, însă a preferat să devină om de știință.

Anamaria Effler: “M-am îndrăgostit de proiectul asta și am rămas cu el, dacă includem și unde am fost operator la celălalt site, de vreo 12 ani.”

Nu e căsătorită și nici nu prea are viață personală. Are două pisici și locuiește la Baton Rouge, unde și-a cumpărat de curând o căsuță. E înnebunită după mâncarea de le New Orleans, unde se știe că americanii sudiști gătesc excelent crab și fructe de mare, însă îi este dor de sarmalele mamei din România.

Anamaria Effler: “Îmi place să gătesc, că mi se pare că eu le fac mai bine, aș găti sarmale mai des, dacă nu ar fi atât de împăturit. E mai ușor în fizică decât să îți iasă sarmalele de aceeași mărime, pe cuvântul meu!”

Are un umor de care părinților ei le este dor. Locuiesc în Arad și o văd rar, odată la câțiva ani. Mama își amintește că Anamaria a fost un copil meticulos, care punea multe întrebări și dorea să afle cum funcționează toate lucrurile.

Mama Anamariei: “Țin minte că urmărea seriale din-astea SF, cu extratereștri, cu alte planete. Anamaria era un copil care nu se plictisea niciodată, întotdeauna și-a găsit ocupații, îi plăcea să se joace foarte mult. A fost până la 6 ani la țară, îi plăceau animalele, curtea, avea prieteni. La școală, un copil foarte atent, foarte silitor.“

Anamaria Effler: “La literatură, istorie, erau interpretări, nu mă pricepeam. Ce vrea poetul să spună? Habar nu am ce vrea poetul să spună. La fizică și matematică, răspunsuri clare.”

Anamaria a ținut să își sune părinții fix în momentul când Observatorul înregistra primele unde gravitaționale. Și-a sunat mama, de la birou, fără să mai țină cont de diferența de fus orar, la fel cum a sunat-o și când echipa Institutului a primit marele premiu.

Mama Anamariei: “M-a sunat la o oră la care nu eram obișnuită, și în momentul în care am văzut telefonul, m-am speriat. În momentul în care am răspuns, plângea, sau mă rog, avea o voce foarte emoționată, cred că a plâns, și mi-a spus: mama, LIGO a luat Nobelul!”

Tot mama ei a încurajat-o să părăsească țara, să studieze în străinătate, când și-a dat seama că cercetarea din România, la nivelul anilor 2000, i-ar fi adus un trai modest și multe insatisfacții. Își vede fata că pe o mare pierdere pentru țară.

Mama Anamariei: “Da, absolut, este o mare pierdere, din clasa Anamariei mai mult de jumătate sunt plecați, toți au fost copii extraordinari, o clasă de elită, care din păcate e dincolo de granițele României. Ar fi extraordinar dacă mentalitatea noastră s-ar schimba, am aprecia valorile, cei de acum ar rămâne în țară, iar cei plecați s-ar întoarce.”

Anamaria Effler: “Primesc raportul de la mama, în fiecare săptămână și nu îmi place foarte mult ce se întâmplă, dar mă enervez degeaba. Sper să ieșim și noi la un moment dat din ce se întâmplă, și uneori mă gândesc că poate dacă UE ar avea puțin mai multă putere, asupra statelor componente poate ar fi mai bine. Să spună hai, mă, lăsați prostiile! Ne cam zice în perioada asta, dar văd că degeaba.”

O româncă și-a spus că poate face cercetare de top, că poate oferi răspunsuri importante pentru întreaga omenire. Vede la sute de ani lumină, în spațiu, și visează la un timp în care Universul să fie descifrat, la fel că în filmele science-fiction savurate din copilărie.

Anamaria Effler: “Mi se pare aiurea ce se întâmplă în lume, adică pe de o parte noi suntem niște creaturi mici pe o planetă, stele mediocre, dar ne-am pus mințile la contribuție să înțelegem Universul și să vedem la miliarde de ani lumină, avem potențialul ăsta, iar pe de altă parte lumea se bate și se împușcă, e o discrepanța imensă care mă deranjează.”

A visat să caute printre stele și a ocupat un loc fruntaș în elita științei mondiale. Cercetarea spațială e poate cea mai importantă preocupare a viitorului, iar un fizician român e deja acolo, în viitor, în următorii 100 de ani. O tânăra plecată de la Arad face parte din echipa care a primit Nobelul pentru fizică. Dacă ea a putut ce mulți doar visează…. și România poate!

Articol recomandat de sport.ro

O tânără gimnastă murit la doar 17 ani. "A luat-o de lângă noi în doar 24 de ore"