O serie de imprimante 3D produc fuselajele dronelor interceptoare, în timp ce componente precum motoare și cipuri de navigație sunt asamblate manual. Același proces are loc de sute de mii de ori pe lună în fabrici partenere din Ucraina.
Roiurile de drone ieftine, letale și adesea autonome utilizate în acest război au schimbat deja complet modul de desfășurare a luptelor. Trupele aflate departe de linia frontului sunt nevoite să se deplaseze constant pentru a evita atacurile aeriene, folosind tuneluri acoperite și terenuri străbătute de cabluri cu fibră optică, utilizate pentru a ghida dronele în ciuda bruiajului radio. Orașele sunt terorizate de rachete ghidate, mai ieftine și, prin urmare, mai frecvent utilizate decât cele din generațiile anterioare.
Armata statelor europene încearcă să țină pasul, într-o cursă pentru investiții de miliarde în armament, pe fondul presiunilor suplimentare generate de pozițiile oscilante ale Donald Trump față de alianța NATO și de insistența acestuia ca statele membre să își majoreze bugetele de apărare.
Această combinație de incertitudine geopolitică și război la granițele Europei a amplificat criticile mai vechi privind dependența excesivă a continentului de producătorii americani de armament.
Ca răspuns, Uniunea Europeană a promis investiții de 800 de miliarde de euro în apărare pe parcursul a patru ani. Regatul Unit a anunțat, la rândul său, creșteri ale bugetului, iar premierul Keir Starmer este așteptat să fie presat să arate rezultate concrete.
Cu un accent tot mai puternic pe suveranitatea în apărare – capacitatea de a produce și utiliza armament fără sprijinul Statelor Unite – o mare parte din aceste fonduri este direcționată către companii locale. Numeroase startup-uri bine finanțate își extind producția și promit soluții mai eficiente decât producătorii tradiționali sau rivalii din Silicon Valley.
Dronele, în centrul noii strategii militare
Armata nu renunță complet la infanterie sau la echipamentele grele precum tancurile, artileria și navele. Totuși, o parte semnificativă din noile investiții va merge către drone de diferite dimensiuni, utilizate în aer, pe uscat sau pe mare.
Generalul Roly Walker, șeful Statului Major al armatei britanice, a declarat anul trecut că dorește ca echipamentele militare să fie împărțite astfel: 20% „supraviețuibile” (cu personal la bord), 40% „consumabile” (care pot fi pierdute fără impact major) și 40% „de unică folosință”.
Independența militară, o prioritate strategică
În Europa crește convingerea că statele trebuie să fie capabile să se descurce singure din punct de vedere militar. „Suveranitatea înseamnă control. Dacă cumperi echipamente din exterior, cedezi întotdeauna o parte din control”, a explicat un reprezentant al unui startup din domeniu.
Această logică se aplică și lanțurilor de aprovizionare. Autoritățile britanice analizează cât de mult dintr-un produs trebuie să fie fabricat local pentru a fi considerat „suveran”, în condițiile în care dependența de componente din alte țări – inclusiv din China – poate deveni un risc strategic.
„Multe dintre planurile de diversificare a lanțurilor de aprovizionare s-au evaporat”, afirmă Kusti Salm, fost oficial estonian și actual director al startup-ului Frankenburg.
O industrie în plină transformare
Potrivit lui Ricardo Mendes, directorul producătorului de drone Tekever, apariția vehiculelor aeriene fără pilot a generat „o transformare radicală” în industria de apărare.
Companiile investesc acum anticipând cererea viitoare, fără a mai aștepta contracte pe termen lung înainte de a începe producția.
Fondată în Portugalia în 2001, Tekever a atins anul trecut statutul de „unicorn”, cu o evaluare de peste un miliard de dolari, și are aproximativ 1.200 de angajați. Compania și-a extins recent operațiunile cu noi fabrici în clusterul de drone din Swindon, Marea Britanie, și în Cahors, în sud-vestul Franței.
