Potrivit lui Dumitru Chisăliţă, România a exportat în aprilie energie electrică la preţuri medii de aproximativ 50 euro/MWh. În aceleaşi săptămâni, România importa energie în orele de vârf de seară la preţuri care au urcat până la 250 euro/MWh.
Astfel, România a importat energie electrică din Bulgaria în valoare de aproximativ 33,4 milioane euro, în timp ce exporturile către Bulgaria au însumat doar circa 5 milioane euro.
Deşi cantitatea importată a fost doar de aproximativ două ori mai mare decât cea exportată, valoarea financiară a importurilor a fost de aproape şapte ori mai ridicată.
Diferenţa reflectă, în opinia specialistului, „dezechilibrul major dintre energia ieftină exportată de România în orele de surplus şi energia scumpă reimportată în orele de vârf de consum”.
„Nu contează cât produci, ci când produci”
„Este parte a răspunsului de ce România are preţuri mari la energie. Este parte a răspunsului că nu contează cât produci, ci când produci. Deşi cantitatea importată a fost doar de aproximativ două ori mai mare decât cea exportată, valoarea financiară a importurilor a fost de aproape şapte ori mai ridicată. Aprilie 2026 a transmis un semnal clar României, problema nu mai este lipsa de producţie, urgenţa nu este neapărat mai multă producţie de regenerabilă, este lipsa abordare inteligentă şi de flexibilitate a sistemului energetic”, afirmă Dumitru Chisăliţă.
Acesta mai spune că în noua economie a energiei, avantajul „nu aparţine celor care produc cel mai mult, ci celor care pot gestiona inteligent când şi cum este utilizată energia”.
„Iar, cel puţin deocamdată, Bulgaria pare să fi înţeles această schimbare mai rapid decât România, care a ajuns să plătească de aproape şapte ori mai mult pentru energia reimportată seara din Bulgaria decât a încasat pentru energia vândută bulgarilor la prânz.”, adaugă Chisăliţă.
România pierde avantajul regional în energie
Potrivit acestuia, în urmă cu doar câţiva ani, România părea favorită clară în cursa energetică regională. Avea mai mult solar, mai mult eolian, mai multe resurse naturale şi o piaţă considerabil mai mare decât Bulgaria. În statistici, România arăta ca fiind viitorul hub energetic al Europei de Sud-Est.
„Astăzi însă, realitatea pieţei începe să spună altceva. România produce. Bulgaria câştigă. (...) Practic, România produce energie ieftină la prânz, Bulgaria o stochează în baterii, iar România o cumpără înapoi seara la preţuri explozive. Aceasta este esenţa întregii poveşti. (...) România are aproximativ 10.100 MW instalaţi în eolian şi fotovoltaic, inclusiv prosumatori. Bulgaria are doar aproximativ 6.700 MW. Şi totuşi, Bulgaria începe să monetizeze mai bine tranziţia energetică. De ce? Pentru că Bulgaria a investit masiv în sisteme de stocare”, adaugă Chisăliţă.
Potrivit preşedintelui AEI, Bulgaria a depăşit deja 2 GW putere instalată în baterii şi aproape 8 GWh capacitate de stocare. Mai mult, are în dezvoltare alte proiecte pentru a ajunge rapid la o capacitate de stocare de 10 GWh. România, în schimb, are aproximativ 0,6 GW putere instalată în baterii şi puţin peste 1 GWh capacitate de stocare.
Diferența dintre România și Bulgaria la capacitatea de stocare
„Diferenţa devine dramatică atunci când raportăm puterea bateriilor la capacităţile regenerabile instalate. Aici nu mai vorbim doar despre câţiva megawaţi în plus sau în minus, ci despre arhitectura reală a sistemului energetic şi despre capacitatea unei pieţe de a absorbi volatilitatea produsă de energia regenerabilă. În România, raportul dintre capacităţile de stocare în baterii şi totalul capacităţilor solare şi eoliene este de aproximativ 6%. În Bulgaria, acelaşi raport ajunge la aproximativ 30%. Cu alte cuvinte, Bulgaria dispune de o flexibilitate relativă de aproape cinci ori mai mare decât România. Raportul dintre puterea instalată în baterii şi consumul mediu orar de vârf este în România de doar 7,5%. În Bulgaria, acelaşi indicator ajunge la aproximativ 40%. Diferenţa este uriaşă şi spune aproape totul despre capacitatea celor două sisteme de a absorbi şocurile de producţie şi volatilitatea regenerabilelor”, explică preşedintele AEI.
Chisăliţă afirmă că „la fel de important” este şi raportul dintre capacităţile regenerabile şi consumul intern. Astfel, în România, puterea eoliană şi solară reprezintă aproximativ 80% din consumul mediu orar la vârf.
În Bulgaria, raportul este de aproximativ 74%. Asta înseamnă că ambele state au ajuns deja la un nivel foarte ridicat de penetrare a energiei regenerabile.
Diferenţa esenţială nu este deci cantitatea de regenerabile, ci capacitatea de echilibrare şi aici Bulgaria stă de cinci ori mai bine. În România stocarea fiind insuficientă, piaţa devine rigidă şi vulnerabilă.
Preţurile oscilează violent, apar dezechilibre frecvente, iar operatorii sunt obligaţi să recurgă la soluţii costisitoare de reglaj. Exact aceasta este situaţia României, un sistem cu o expansiune accelerată a regenerabilelor, dar fără infrastructura de flexibilitate necesară pentru a le integra eficient.
„În schimb, Bulgaria a înţeles mai rapid că viitorul energetic nu se construieşte doar cu panouri fotovoltaice şi turbine eoliene, ci şi cu capacităţi masive de stocare şi mai ales stocare inteligentă. Un raport de 30% între baterii şi regenerabile înseamnă o piaţă mult mai elastică, mai stabilă şi mai capabilă să amortizeze şocurile de producţie şi de preţ”, precizează Chisăliţă.
Vârfuri de preț și profiturile din stocare
Specialistul arată că în România sistemul produce mult, dar nu poate absorbi eficient surplusurile. Astfel, explică preşedintele AEI, în orele de prânz apar preţuri foarte mici, uneori apropiate de zero, iar energia este evacuată rapid către export. În schimb, seara, când solarul dispare şi consumul creşte, România intră în „deficit de flexibilitate”.
„Atunci apar vârfurile de preţ, importurile scumpe, dar şi profiturile pentru cei care deţin baterii. Iar Bulgaria începe să ocupe exact această poziţie regională. Fără stocare suficientă, regenerabilele româneşti riscă să intre într-un proces accelerat de canibalizare economică. Cu cât se instalează mai mult solar fără baterii, cu atât energia produsă la prânz valorează mai puţin. În lipsa flexibilităţii, România riscă să transforme un avantaj strategic într-o vulnerabilitate structurală”, explică Chisăliţă.
Acesta adaugă că „mai grav” este că această „vulnerabilitate” poate deveni geopolitică.
„Exact cum gazoductele şi rafinăriile reprezentau puterea energetică în trecut, mixul de stocare va defini influenţa energetică a următorului deceniu. Iar România riscă să ajungă în situaţia paradoxală în care produce multă energie verde, dar capturează prea puţină valoare din ea. Cu alte cuvinte putem ajunge şi cu preţuri mari şi cu vulnerabilităţi mari”, încheie Dumitru Chisăliţă.
