Teroristi cu PowerPoint care fac cereri de decont in 3 exemplare. Cum au devenit Al Qaeda si SIIL niste corporatii

Daca in filme organizatiile teroriste arata ca niste bande de talhari nebuni, dar curajosi, care se pricep doar sa traga cu arma si sa puna explozibili, realitatea e mult mai putin romantica. De fapt, in secolul XXI marile grupari teroriste nu sunt deloc foarte diferite de corporatiile multinationale.

Cea mai buna dovada este raportul anual al SIIL (Statul Islamic in Irak si Levant), organizatia care a pus lumea pe jar in ultimele zile, preluand controlul asupra unei mari parti din Irak. Documentul, cunoscut printre analisti de securitate drept “al-Naba”, adica “raportul”, are 400 de pagini si ar face mandria oricarei corporatii.

Infografic cu masini capcana si atentate sinucigase
Fonturile sunt excelent alese – nu o sa vedeti nimic gen Comic Sans – imaginile sunt prelucrate in Photoshop, textele sunt frumos aranjate in paragrafe numerotate si intrerupte din loc in loc de tabele. Iar infograficul de la pagina 3 e absolut remarcabil, mai ales ca mesajul e clar si daca nu stiti boaba de araba moderna (indiciu: cifrele arata numarul de atacuri teroriste cu echipamentul respectiv).

Fiind vorba de un raport anual, aceasta nu e prima editie. Prima a aparut in 2013 si arata la fel de ingrijit. Prin comparatie, iata cum arata in 2001 un manual Al-Qaeda folosit de talibanii din Afganistan:

Fotografiile de presa, victime ale terorismului
O alta dovada ca terorismul contemporan merge mana in mana cu competentele digitale a fost prezentata de agentia France Presse, care a demonstrat ca multe din fotografiile date publicitatii de SIIL si aparute in presa internationala au fost prelucrate in Photoshop. Folosind un soft care permite descoperirea manipularilor foto, specialistii AFP au ajuns la concluzia ca SIIL prelucreaza cu grija imaginile pe care le da publicitatii. Si nu este vorba de manipulari simpliste, ci de unele foarte inteligente. De pilda, rosul sangelui e facut sa para mai intens, stindardele miscarii sunt scoase in evidenta folosindu-se filtre de Photoshop sau cadavrele victimelor atacurilor teroriste sunt facute mai vizibile, in vreme ce ucigasii sunt blurati discret in foografii precum cea de mai jos:

Imnul neoficial al SIIL, lansat la inceputul lunii, demonstreaza o buna cunoastere a altui program de calculator: Auto-Tune. Cantecul ar putea face furori in discoteci daca nu ar contine versuri precum: “Statul islamic a fost infiintat/ Vom sterge toate frontierele/ Oriunde ajunge razboiul nostru /Rabinii evrei sunt umiliti / Sa distrugem crucile si pe urmasii nepotilor maimutelor”. Il puteti asculta aici, unde gasiti si traducerea completa a versurilor.

Walmart si Al Qaeda

Cum s-a ajuns in situatia in care o organizatie terorista sa aiba rapoarte anuale exact ca orice companie si un imn mai bun decat cel al statiunii Mamaia? Jacob N. Shapiro, profesor la Universitatea Princeton si unul dintre cei mai mari experti in terorism, sustine ca “Managerii organizatiilor terorist se confrunta cu aceleasi provocari ca managerii oricarei organizatii de mari dimensiuni. Ce merge la Walmart merge si la Al Qaeda”. Shapiro crede chiar ca liderii teroristi au chiar mai multa nevoie de competente manageriale: “In vreme ce majoritatea companiilor urmaresc doar maximizarea profitului, teroristii au obiective mult mai precis calibrate: un atac prea violent poate sa le distruga reputatia, la fel ca si unul prea putin violent”.

Teroristii au realizat de mult timp ca, pe langa o cauza buna, e nevoie si de organizare. In Europa, inca din anii ’70, atat IRA din Irlanda cat si Brigazile Rosii din Italia au inceput sa adopte metode birocratice, cu rapoarte si evaluari, pentru a isi eficientiza actiunile, fie ca era vorba de atentate sau de rapiri. Exemplul lor a fost preluat si de teroristii din zone mai exotice ale lumii, fie ca e vorba de Africa sau de Orientul Mijlociu.

Ben Laden, un fanatic al cererii in trei exemplare
In Al Qaeda, de pilda, birocratizarea a fost impinsa atat de departe incat se cere decont cu acte pentru orice achizitie, fie ca e vorba de un Kalasnikov sau de un pahar de cafea de la aparat, dupa cum a aratat un reportaj AP la sfarsitul anului trecut. De pilda, agentii FBI au gasit in 1997 cursul unui raid la o baza Al Qaeda bonuri de benzina pentru ultimii 8 ani. Iar in 2001 intr-o tabara terorista abandonata din Afganistan soldatii americani au dat peste tabele de salarii, fise standard pentru angajare si nenumarate dosare cu deconturi.

Citeste si: Ghidul teroristului occidental, publicat de Al Qaeda

De vina ar fi, in acest caz, chiar defunctul Osama bin Laden, absolvent de economie – administrarea afacerilor, care le-a impus membrilor Al Qaeda proceduri birocratice stricte: de pilda, pentru orice achizitie, teroristii trebuiau sa depuna cereri in trei exemplare. Iar noul sef al organizatiei, Ayman al-Zawahiri, e si el un micro-manager. De pilda, cu cateva zile inainte de 11 septembrie se plangea ca Al Qaeda a cheltuit prea mult pe un fax nou, cand cel vechi era foarte bun, relateaza Washington Post.

Contra-terorism vs. corporatism
Cu toate acestea, Al Qaeda a ramas mai degraba la nivel de fabrica decat de corporatie, astfel ca a fost inlocuita de grupari cu un management mai eficient. Asa cum este Statul Islamic in Irak si Levant, care se inspira in mod clar din tehnicile de managament ale marilor corporatii multinationale (foto jos: grafic din raportul SIIL pe anul 2013).

Desi ne pare amuzanta, transformarea teroristilor in corporatisti e de fapt o mare problema pentru Statele Unite si aliatii lor, dupa cum recunosc analistii, care spun ca “abordarile traditionale in domeniul contra-terorismului nu mai sunt valabile”. O demonstreaza succesele SIIL, care datorita unei excelente organizari s-a transformat dintr-un grup terorist stiut doar de analisti intr-o armata care a inspaimantat deopotriva America si Iranul. E si normal: cand in fiecare an trebuie sa-i prezinti sefului un raport cu numarul de atentate reusite si de orase cucerite, s-ar putea sa fii mai eficient decat atunci cand lupti doar pentru Islam.

Radu Pirca