Cum a fost la concertul KoRn de la Bucuresti. De la "toata lumea mainile sus", la "Freak On A Leash"
Cine n-a fost la concertul Korn de la Bucuresti din cauza unor prejudecati de tip old school - “muzica de pustani, care habar n-au de adevaratul metal” - a pierdut un super show.
In 2015 inca mai exista persoane (nu numai in Romania, ci si in Vest) care califica muzica celor de la KoRn drept un “ghiveci” rock, care n-area avea legatura cu “adevaratului” metal, din cauza influentelor rap, electro sau funk. Pai, de asta se si numeste “nu-metal”, un stil lansat de KoRn prin 1994 - cu vreo 2 ani inainte ca unii ca Linkin Park sa scoata mega-vandutul album “Hybryd Theory”.
Insa cine n-a fost la un concert KoRn nu are de unde sti ce forta incredibila au tobele lui Ray Luzier. Prestatia lui de la Bucuresti a fost una dintre cele mai bune pe o scena romaneasca, in ultimii 20 ani, in materie de rock live.
Da, poate ca l-a ajutat foarte mult si sunetul “de cristal”, setat cu profesionalism de inginerii trupei, dar usurinta cu care a lovit tobele in ritm de break-up, cu masuri de ceas, 1:1, la Arenele Romane, pe 3 august 2015, face ca Luzier sa fie unul dintre cei mai buni bateristi live - fiind cu mult peste alte nume din domeniu, “overrated”, ca de exemplu cei din trupele de progressive-metal de tip Dream Theater (fara suparare :).
Concertul KoRn de la Bucuresti a inceput la 21.30, dupa o pauza de 30 si ceva de minute de la concertul Coma. Toata lumea astepta “semnul” oficial ca Jonathan Davis incepe show-ul, adica sa fie adus pe scena standul de microfon conceput special de H.R. Giger, poreclit “The Bitch”. Nu s-a intamplat. Dezamagire mare. Iar show-ul a inceput brusc, cu cinelele de tobe ale lui Luzier, pe intro-ul de la “Blind”, fara ca nimeni altcineva sa fie pe scena.
Fara “Hello, Budapest”, fara “let me entertain you”, fara nicio vorba, a inceput show-ul.
“I can't see, I can't see, I'm going blind…”
Nebunie totala. Miile de fani au inceput sa urle si sa sara, cantand fiecare vers. Head-banging pe bass-ul lui Reginald 'Fieldy' Arvizu, care avea corzile colorate in in verde fosforescent.
De altfel, cam acesta a fost singurul element de culoare al concertului, pentru ca - in afara de lumini - nu prea s-a mai vazut altceva pe scena, in materie de “show vizual”. A, si au mai fost si tobele, colorate intr-un fel de rosu, plus niste candele aliniate pe langa tobe si pe langa desk-ul de synth si “scratch” (nu stiu daca erau naturale, cu flacara, sau daca erau doar imitatii, cu led-uri). Cam atat.
In spatele muzicienilor, un mare banner, cat toata scena, destul de simplu, cu logo-ul KoRn si imaginea unei fetite intr-un leagan. Cu alte cuvinte, coperta primului lor disc, din 1994, care a scris istorie in materie de metal si care acum a fost aniversat in turneu, pentru ca s-au implinit 20 de ani de la lansare. De altfel, asta a fost si motivul pentru care Jonathan & co. au cantat la Bucuresti toate piesele de pe acest album celebru.
Si a trecut o ora de show. Insa dupa vreo 30-40 de minute, entuziasmul multimii se mai calmase putin, in conditiile fusesera cantate doar piesele de pe primul album, “cu dedicatie” pentru fanii hardcore, care stiu cu ce se mananca un KoRn. Exceptie a facut, poate, piesa “Fagot”, care i-a “rupt” pe toti cei din fata scenei, declansand o isterie generala - fapt observat si de Jonathan Davis, care privea la un moment dat cu multumire aceste reactii.
Un alt moment deosebit al concertului a fost aparitia pe scena a lui Jonathan Davis, conform “traditiei”, cu cimpoiul, la piesa “Shoots and Ladders”. Si tot, conform "traditiei", in acel moment sute de fani au ridicat mainile, filmand momentul cu telefoanele mobile..
“Ring around the rosies
Pocket full of posies
Ashes, ashes, we all fall down.”
Go! Head-banging. Crowd-surfing. Urlete si tipete de bucurie.
In tot acest timp, niciun cuvant din partea nimanui de la KoRn. Zero comunicare cu publicul. Doar muzica si show profesionist, asa cum se cade dupa 20 de ani de experienta pe scena.
La 21.30 a inceput partea a 2-a a show-ului - sectiunea de “slagare” si hit-uri: Falling Away From Me, Here To Stay, Coming Undone sau Freak On A Leash. In primele randuri s-a incercat de mai multe ori cate un pogo, care - din fericire pentru unii - nu a avut forta corespunzatoare.
La final, Jonathan Davis a vorbit, in sfarsit, si a multumit publicului de la Bucuresti facand mai multe plecaciuni si spunand ca a avut parte de o “multime minunata”.
Cat despre trupele din deschiderea show-ului KoRn, mai au mult pana sa ajunga la un nivel comparabil cu cele consacrate. Poate ca nu este vina lor, poate ca e vorba doar de sonorizare sau chiar de bani, atunci cand vine vorba de instrumente. Insa, in unele cazuri, tine si de atitudine.
Cei de la Coma - "cea mai iubita formatie romaneasca”, cum i-a prezentat cineva dintre colegii muzicieni dinaintea lor - au tipat in continuu, cerand publicului “mainile sus” si intreband Arenele Romane, din 10 in 10 minute, daca “este gata”. Nu pot sa nu remarc diferenta dintre cei de la KoRn, care aproape ca n-au scos o vorba tot concertul, dar au cantat de nota 10, si romanii de la Coma, care au vorbit non-stop.
O alta trupa din deschidere, Point Blank (din Macedonia) a avut un solist vocal care era imbracat ca un bucurestean din cartierul Pantelimon, adica fara nicio legatura cu un astfel de eveniment - desi multi ar putea considera ca sunt "onorati" sa cante pe aceeasi scena cu KoRn. Bineinteles, felul in care este imbracat un solist vocal nu ar trebui sa ne intereseze, daca muzica ar fi geniala. Insa daca niciunul din aceste doua lucruri nu este indeplinit, atunci ... e clar ca trupa respectiva ramane pentru totdeauna la stadiul pe care il are si acum: underground.
In ceea ce priveste organizarea celor de la Emagic, nimic de reprosat, in conditiile in care la concert nu a fost foarte multa lume, ci doar aproximativ 3.000 - 4.000 de oameni (greu de estimat numarul, doar din priviri..), adica fix aceia care stiau ce inseamna KoRn. Din fericire pentru toata lumea.
"I did my time" - @CristianMatei
