Raspunsul pentru problema utilizatorilor din 22.01.2010
Un barbat , destul de credincios de felul sau, a avut o viziune. Se facea ca merge pe malul marii, pe o plaja nesfarsita si alaturi de el mergea Dumnezeu .
Pe cerul senin se proiectau momente din viata lui si dupa fiecare scena, pe nisip ramaneau doua randuri de urme: ale lui si ale lui Dumnezeu. Cand ultima scena din viata traita pana in acel moment, nu si din viitor, i s-a infatisat omului, acesta si-a dat seama ca in urma lor erau foarte multe portiuni in care pe nisip erau imprimate doar un singur rand de urme, iar acestea corespundeau exact momentelor cele mai grele pe care omul le trecuse in viata lui Si-a facut curaj si l-a intrebat atunci pe Dumnezeu : "Doamne, de ce atunci cand am avut mai mare nevoie de Tine, cand viata m-a lovit cel mai tare, pe nisip nu e decat un rand de urme. De ce m-ai lasat singur tocmai cand mi-a fost mai greu si cum sa mai cred eu in Tine si in ajutorul tau?" Dumnezeu i-a dat un raspuns care i-a intarit omului credinta.
Ce i-a spus Dumnezeu? Lasa raspunsul tau mai jos!
Uite i-am facut pe plac lui zetu ( care intre noi fie vorba nu stiu de ce ma ia cu BAI Busu , pentru ca nu-mi amintesc sa fi baut secarica impreuna la birtul lui preferat) si am propus o problema non-violenta ,ba mai mult de atat o pilda care ar putea sa ne dea de gandit .
Raspuns: Asa cum cei mai multi dintre voi au scris, randul de urme care apar in momentele cele mai grele din viata barbatului , sunt urmele lui Dumnezeu care l-a dus in spate pe acesta .
