„În slujba binelui”: Copiii salvați de preotul Damaschin din satul Crucea, unde normalitatea înseamnă supraviețuire
„În slujba binelui” partea a doua. Gospodării fără toalete în curte, copii căsătoriţi la vârste fragede, abandon şcolar uriaş, adevărate drame.
Se întâmplă în satul Crucea. Acolo, preotul Dan Damaschi ajunge adesea şi se lupta să îi convingă pe părinţii şi copiii acestor locuri să înveţe carte şi să înţeleagă că există viaţă şi dincolo de dealurile care înconjoară satul Crucea, să spere la mai mult.
Când un copil pleacă de aici, ajunge bursier în căminele preotului.
Mulţi dintre bursierii salvaţi de preotul Damaschin sunt din Crucea, oficial cel mai sărac sat din Europa. Preotul ajunge des aici, ajută copiii şi încearcă să îi aducă pe oamenii locului mai aproape de secolul în care trăim.
Preotul Damaschin: ”Asta e România noastră. Dacă aceşti copii nu sunt ajutaţi să meargă la şcoala nu sunt sprijiniţi or să vă dea în cap. Cei care staţi în Piaţa Unirii pe la cafenele şi comentaţi..ăştia vă dau în cap peste câţiva ani. Că dacă nu îi duci la şcoala nu îi ajuţi..ei sunt care ne taie gâtul pe stradă pentru un pachet de ţigări. Nu e glumă. Nu vă implicaţi şi nu scoatem România din noroi din rahat în cazul de față”.
Cristi s-a născut aici. Acum zece ani a intrat în rândul bursierilor şi s-a salvat. A terminat facultatea de asistenţă socială, e la adoua facultate şi e reprezentantul părintelui în Crucea.
Cristi: Cel mai greu? Să le explic eu îmi doresc să discut, dar foarte greu foarte greu să îi fac să înţeleagă ce trebuie făcut pentru copii..asta e dureros”.
Preotul Damaschin: ”Cristi a salvat problema aici. M-a salvat enorm pentru că gestionează într-o bună măsură problemele materiale şi nu numai şi emoţionale ale comunităţii. Este în bună măsură..cu 2-3 oameni ca el s-ar putea aduce satul la o viaţă normală”.
Mara s-a născut în Crucea. A primit o bursă când a terminat clasa a opta. Acum e anul întâi la facultate. Fostele ei colege din generală au deja 2-3 copii.
Mara: ”Eu eram mică. Acolo nu se părea că totul e normal, adică normalitate că trăiau acolo când am ieșit și am văzut de fapt cum e aici. A fost o diferență foarte mare și mi-a fost foarte greu să mă adaptez aici. Pentru că și noi vorbim o altă limbă. EU acasă, vorbesc limba romani. Așa discutăm cu toții”.
Şcoala e principala ţintă când ajunge aici. Acum vrea să construiască în curte o grădiniţă. A ajuns în Crucea acum 10 ani. Atunci abandonul şcolar era de 50 la sută. Îi ajută cu daruri, îmbrăcăminte, rechizite şi abandonul a scăzut 30 la sută.
Cristi merge prin clase şi le vorbeşte despre lumea de dincolo de aceste dealuri.
Mulţi dintre copii acestui sat sunt pe lista pentru ajutor care a ajuns la 10.554 de copii.
Un pachet pentru un copil costa 400 de lei şi conţine haine, rechizite, produse de igienă. În depozit totul este trecut pe categorii. Un copil primeşte un pachet de 3 ori pe an. Asta înseamnă aproape 3 milioane de euro pe an. Ca să iasă mai ieftin lucrează cu fabrici din Turcia şi China.
Ca să strângă bani şi să facă povestea cunoascuta de 4 ani, în fiecare vară organizează în Iaşi festivalul Inimo.
Banii din biletele vândute înseamnă pachete pentru câteva mii de copii.
Tot timpul telefon preotului sună. Oameni care vor să doneze şi oameni care au nevoie de ajutor.
Preotul Damaschin: ”Aici avem. Zona de igienă. Și nelipsitele scutece fără astea nu trăim, asta e valuta forte, cum spune ăștia. Adică fiecare mamă are nevoie de scutec. Mai primim câte o donație. Și când mă întreabă de ce am nevoie scutece și lapte praf. Pentru mame asta este nevoia cea mai mare. O formă foarte accesibilă de aș putea crește copiii. Pastă şi periuţa de dinţi, laptele praf. Din păcate în România nu se mai face lapte praf, se face în Polonia”.
În curtea depozitului tot timpul e un dute-vino. Mădălin e şeful depozitului.
Mădălin: ”Îi și o mulțumire sufletească când vezi că sună mama cu 5 6 copii și mai sunt situații în care sunt bătute, sunt maltratate și atunci cum să nu răspunzi, adică mă pun eu în locul acelor copii și eu vă zic pentru că și eu am plecat de jos și știu care e greul și cum se manifestă”.
Într-un colţ două mame sortează alimentele. În altul, o mamă igienizează hainele donate de oameni. În curte câţiva tati taie lemnele care ajung la sute de familii.
Nicolae a fost bursier. Acum e om bun la toate. Tocmai a ajuns cu o maşină încărcată cu alimente.
Nicolae: ”Foarte emoționat de acest sentiment când ajungi la om acasă. Simt așa o bucurie că ajut”.
Etichete: copii, Dan Damaschin, preot, Romania te iubesc,
Dată publicare:
