Urșii, tot mai aproape de orașe. Se adăpostesc în lanurile de porumb și se bat pentru hrană. „O provocare”
„Ursul, țap ispășitor”, partea a III-a. Ursul a coborât din munți și zone submontane, până în localități de pe dealuri, unde contactul cu omul e inevitabil.
Sunt și urși urbanizați, care merg pe străzi chiar și ziua. Vă avertizăm, urmează imagini și informații cu impact emoțional.
Metoda greșită folosită ani de zile
Leonard Berezcky vorbește despre metoda greșită, aplicată mult timp la noi, de a hrăni urșii în pădure, ca să nu coboare în localități.
Leonard Berezcky: „Cea mai mare greșeală hrănirea ursului, pentru că ce faci, creezi o concentrare mai mare de urși, mai aproape de localitate. Că nu le pui mâncare sus pe munte, pui aici mai aproape, că zici că îi iei din localitate”.
Seara, după orele 22, sunt filmați cu camera de termoviziune, în timp ce ies din păduri și coboară spre terenurile cu porumb dulce de lapte și spre livezile cu pruni și mere, în satele aflate la 25 de kilometri de orașul Reghin.
Dan Matei, avocat și vânător: „Este ovăz, este grâu, e porumbul acesta în lapte și vin toată noaptea”.
Iar la 5 dimineața, fac drumul înapoi, pe aceleași trasee, spre pădure. Unii ajung să se bată între ei, în căutarea hranei și dacă mai rămân prin culturile oamenilor până mai târziu, pot apărea conflicte. În timpul unei filmări, la mijirea zorilor, doi urși se aud amenințător, într-un lan de porumb.
Adrian Titianu, inginer la Romsilva: „Are lanurile de porumb și culturi agricole, are apă aproape, are lăstărișul, are toate motivele să stea acolo. Te duci și îți sare ursul în cap de ce să se ducă 3 kilometri”.
Urșii, acunși în lanurile de porumb
Un bărbat dintr-un sat bistrițean a fost atacat luna trecută, dimineața, de un animal care dormea în cultura de porumb. Un vecin povestește că e vorba de o ursoaică mare și agresivă. La 3 zile după atac ar fi sărit feroce în fața tractorului său, pentru că își crește puii și are bârlog chiar în tufele din marginea lanurilor cu porumb.
Adrian Titianu, inginer la Romsilva: „Știe că nu îi face nimeni nimic, el știe că e cel mai puternic animal. Până acum se temea de om, acum nu se mai teme, că îl asimilează cu sursa de hrană. Are adăpost, pentru urs vara adăpost e orice tufă”.
Vecin: „Acolo stă ziua în amiaza mare!”.
Mihai Pop, specialist carnivore mari: „Sunt situații în care trebuie să împuști ursul ăla, că așa se întâmplă, dar cineva să își asume”.
În ultimii 5 ani s-au înregistrat peste 6.400 de apeluri de urgenţă, în care oamenii au sesizat atacuri asupra omului.
Dan Matei, avocat și vânător: „Ursul e preponderant nocturn, dar am întâlnit și comportament atipic în sensul în care ursul era ziua, lângă o tufă, dormea lângă drum. Ceea ce acum 20-30 de ani nu găseai. Ursul a trecut de Deta, de Reghin, a ajuns la Târgu Mureș și de acolo la Luduș, deci 120-150 de kilometri”.
Localnică: „Nu e posibil să trăim așa”.
Urșii și-au schimbat comportamentul
Un paznic de vânătoare cu experiență, în pragul pensiei, e ferm convins că urșii acomodați cu prezența umană nu mai fug, dacă sunt surprinși de aproape, acolo unde se odihnesc sau o persoană le vine în cale. Iar dacă dau de multă hrană și se înfruptă din plin, nici nu mai sunt la fel de vigilenți. La rândul său, paznicul a fost atacat de un animal, în buza pădurii și a scăpat pentru că avea câinele cu el.
Marian Cotoc, paznic de vânătoare: „Nu aveam voie să împușcăm, a sărit la mine m-a cuprins cu tufișuri, crengi, câinele se lupta cu el, eu jos, am pus mâna m-am lovit de colții lui, s-a rupt brațul, ambele oase. Mă rodea de cap, m-a scalpat”.
Omul ne arată și că, deși e un animal greoi, ursul se poate mișca precum o pisică și nu se face auzit. Dovada ar fi imagini filmate de el - în timp ce observa de la distanță un urs, s-a trezit cu un alt animal, aproape de el, care pășea tiptil. Ursul știa de el și nu a fugit, dar omul se gândește că dacă nu îl zărea și venea spre el, probabil ar fi urmat un atac.
Iată o situație pe Valea Gorghiului, unde vânătorii au cultivat porumb chiar lângă pădure, în speranța că animalele nu vor mai veni în localitățile din vale. Filmările de peste zi arată că ursul este prezent. Însă, zona tampon e insuficientă pentru numărul mare de animale din fondul cinegetic respectiv. Așa că în timp ce la culturile tampon observăm un singur animal, pe dealul alăturat își fac apariția, pe rând, alte 6 exemplare.
Doi urși chiar se bat când se întâlnesc într-o livadă de pruni, în timp ce un al treilea vine la nici 100 de metri de echipa de filmare. La vederea luminilor nu se întoarce în pădure, ci ocolește în drumul său către satele de la baza dealurilor.
Și Dan Matei, avocat și vânător, vorbește de o modificare vizibilă în comportamentul urșilor care se obișnuiesc cu prezența umană. Povestește însă că în 2020, a mers cu un prieten la ski fond, pe un traseu pe care mai fusese. A coborât primul și după o curbă, s-a întâlnit cu un urs care se odihnea.
Dan Matei: „M-a atacat, din pulpă a mâncat, m-a aruncat ca pe o cârpă. M-am aruncat cu ursul în prăpastie”.
Într-o comună un urs a omorât și mâncat o oaie. Localnicii s-au plâns și la primărie și fotografiază animalul, pentru a înștiința Garda Forestieră în vederea primirii de despăgubiri. A doua zi, primarul aprobă o acțiune pentru îndepărtarea urșilor, despre care oamenii locului știau că au bârlogurile la nici un kilometru de sat. Trei gonaci intră în desișuri, cu strigăte și împușcături în aer.
O ursoaică și puii ei fug, iar corespondenții Știrile ProTV îi filmează doar cu dronă. Cei care îi alungă nici măcar nu îi zăresc. Acțiunea de îndepărtare reușește, dar doar pentru moment. A doua zi însă, vânătorii ne confirmă că animalele au revenit în zonă.
Un alt tânăr cioban povestește că, satul ca stâna din afara comunei să îi fie atacată, s-a decis să își mute mioarele mult mai jos, în sat, la peste 5 kilometri distanță de amplasamentul inițial. Doar că, de câteva luni, urșii vin după miros și la noul staul.
Mircea Tudoran, președinte asociație de vânătoare: „Ăla a venit o dată, a atacat, și mergem să împușcăm ursul. Pe care îl împușcăm, că în zonă sunt 10-15 urși?”.
Programul „Ursul pentru toți”
Pe Transfăgărășan în schimb, ai zice că România are programul „Ursul pentru toți”. Pe întreg traseul, corespondeții au filmat într-o singură zi 18 exemplare care cerșesc la șosea, dar oamenii locului vorbesc de cel puțin 30. S-au obișnuit cu mașinile și motocicletele, știu cum să traverseze șoseaua și din păcate, sunt zilnic hrăniți de către turiști, deși amenda ajunge la 1500 de lei.
Leonardo Berezcky, expert în carnivore mari: „Ursul nu vede niciun obstacol în termeni de periculozitate sau siguranță, el crede că ăla e un domeniu al lui”.
Cristian Papp, reprez WWF România: „Vorbim de o gestionare precară, noi am cerut echipe de intervenție, garda forestieră au o echipă la 4 județe, cu o mașină, nu au bani de benzină”.
Statul, care și-a asumat managementul ursului brun, îl asigură în purul stil românesc, mai mult pe hârtie.
Autoritățile au și o problemă de credibilitate, în gestionarea efectivelor de urși. Lipsa colaborării între responsabili, legislația permisivă și interpretabilă, toate lasă loc de abuzuri. Urșii problematici vor fi tot pe poziție, cât timp se urmărește mai degrabă vânătoarea de trofee. Atacuri asupra omului au fost și vor mai fi, iar românii sunt prinși la mijloc, neputincioși.
Adrian Titianu, inginer Romsilva: „Toată lumea și-a luat mâna de pe urs, să se descurce singur. Asta înseamnă protecție integrală, să îl lași să se descurce singur. Ori la cât am intrat noi e imposibili să mai lași specia să se autoregleze”.
Mircea Tudoran, președinte asociație de vânătoare: „Dacă îmi spuneți o altă țară din Europa unde ursul face ce face la noi”.
Cât timp nu avem un inventar clar al efectivelor, iar realocările se fac după ureche, pe principiul "primiți cu ursul?" nu vom găsi rezolvare.
Cristian Papp: „Este într-adevăr o provocare, să conviețuiești cu ursul”.
Mircea Fechet, ministrul Mediului: „Un lucru e cert, lucrurile se vor agrava”.
Cât timp nu vom avea programe de monitorizare și nu vom vedea cum fac alții conservare, protejare și vânătoare, ci doar vom pune pe tavă urși la ofertă, protejarea oamenilor nu e prioritate. În România, pare că urșii sunt precum societatea românească, adică se adaptează la stilul românesc. Cu gunoi, cu cerșeală, cu prosop pe țambal, cu bani cheltuiți pe studii, cu tabere, cu inacțiuni, cu indolență.
În orice stat democratic, omul trebuie protejat, dar același stat trebuie să guverneze responsabil, pe principii de toleranță și protejare a unui cadru natural, cu faună, pentru care alte popoare ne invidiază.
