Reabilitările care ne distrug istoria. ”N-au nicio logică, deștepții au străpuns zidurile, le-au ciuruit cu găuri”

De-a lungul vremii, specialiștii au atras atenția că se intervine prea mult asupra ruinelor.

Mai mult, în cetate pot fi văzute geamuri termopan, o sală multimedia și căi de acces care fură din aerul medieval al locului. Același lucru s-a întamplat și la Rupea și Feldioara.

Prin PNRR vor fi intra în circuitul turistic 225 de monumente cu o investiție de 110 milioane de euro. Condiția arhicunoscută este ca primarii să se încadreze în termenul de finalizare - 2026.

În unele cazuri e greu de crezut că vor reuși, pentru că sunt abia la stadiul în care scot avize.

Citește și

Turiștii care vor să viziteze Cetatea Devei urcă pe jos deși există o telecabină nou-nouță care urcă până acolo

Mărturia unui turist șocat de hoția angajaților Castelului Peleș: „Am mers cu un grup de amici străini să vizităm castelul și la casa de bilete, șoc”

Adrian Andrei Rusu este unul dintre arheologii consultați când s-a reabilitat Cetatea Rupea și unul dintre cei mai vocali specialiști când vine vorba de greșelile făcute în procesele de reabilitare.

La Deva s-au investit în lucrările de reabilitare 26 de milioane de lei fonduri europene și locale. Lucrările la incinta 1 sunt aproape de final. La prima vedere cetatea pare nouă, un decor de film în care totul sclipește.

Alin Bena, reprezentantul Primăriei Deva: ”Lumea nu știe că aceasta nu e o restaurare, e o reabilitare. Reabilitare și punere în valoare. Asta e toată problema. Zice ”vai, nu s-a păstrat specificul cetății de pe vremea când își târâiau domnițele fustele pe aici”. Păi nu, pentru că nu ai cum”.

Aceste proiecte sunt avizate pe repede înainte de specialiști. Constructorul și autoritățile susțin însă că s-a respectat proiectul și că materialele folosite sunt conforme și avizate de Ministerul Culturii. Deva, cetatea simbol a orașului, ar trebui să însemne prosperitate. 180.000 de turiști sunt așteptați anual aici.

Vasile Mărgineanu, reprezentantul firmei constructoare în incinta 1: ”Așa se folosește absolut peste tot la monumente, în general cetățile când se construiesc, se construiesc cu materiale de la fața locului, că nu o să construiesc o cetate în Deva cu material din Egipt. Și atunci au folosit ce găsesc, așa se face peste tot în lume. Și atunci când s-a făcut o reabilitare, obligatoriu. S-au indicat exact materialele care au fost și care se găsesc în continuare la noi. Nu? Că ele n-au dispărut. Balustrada din lemn de stejar, piatra cubică din andezit”.

Cetatea Devei s-a reabilitat în trei etape, iar lucrările au început în 2010 și au fost împărțite pe trei incinte, de la bază spre vârf. În a doua etapă, în 2015, firma care lucra atunci în Turnul Bethlen a astupat gurile de tragere cu geamuri termopan.

Adrian Andrei Roșu, arheolog: ”La Deva s-au făcut deja câteva gafe foarte grave care se repetă de fapt și din alte complexe, de exemplu de închiderea ermetică a unor spații, dotarea lor cu termopan și la o distanță de nici un an au apărut ciuperci în interior”.

Și în incinta 1 există lucrări care îi fac pe specialiști să ridice din sprâncene. O sală amenajată cu tâmplărie termopan.

”Asta este o... este destul de mascată, este o cameră multimedia, au dorit autoritățile pentru diferite evenimente, se vor putea organiza evenimente aici, da? Cu transmisiile direct de pe scenă, cine dorește, cu dotări cu Wi-Fi, cu internet, cu toate dotările respective, mă rog, pentru conferință de presă și mai departe. O sală multifuncțională, îi spune, da? Care, mă rog, îmbinăm utilul cu plăcutul”.

Util ar fi fost ca cetatea să păstreze aerul de ruină, iar intervenția specialiștilor să fie invizibilă. Specialiștii spun că aici s-au construit false creneluri și că per ansamblu s-a pierdut aerul de ruină al cetății.

O analiză a Curții de Conturi a Consiliului European a stabilit că de fapt aceste sume mari fac de multe ori ca aceste reabilitări să iasă mai strălucitoare decât ar trebui pentru că beneficiarii nu vor să restituie sume necheltuite.

Un zid întreg din Cetatea Deva, mutilat de nepriceperea muncitorilor

Irina Iamandescu, director adjunct INP: ”S-a constatat că e nevoie de acest foarte puternic filtru de calitate. Pentru că, și sunt exemple, nu vreau să menționez un anume loc de la noi, dar au fost ironizate niște monumente din Bulgaria, în care deviza era așa, a rezistat 2.000 de ani și a fost distrus de 2 milioane de euro”.

Vasile Mărgineanu, reprezentantul firmei constructoare în incinta 1: ”Există specialiști pe monumente care au participat și care, din partea proiectantului, când au urmărit proiectul, cred că sunt 5-6 persoane care sunt implicate în toată povestea asta, în sensul să supravegheze fiecare părticica lui, cum ar veni. Nu se face nimic, dacă asta ar fi ideea, nu se face nimic de cap”.

Exact la aceste comisii e problema, spune arheologul Adrian Andrei Rusu.

Adrian Andrei Rusu, arheolog: ”Comisiile se fac o dată pe lună, vin 20-30-40 de proiecte care se pun pe masă într-un singur exemplar sau eventual în două și lumea începe să le răsfoiască. Ca să nu mai spun că există și subiectivismul înregistrabil al prieteniei lor care spune, da, eu am, fii atent, eu am un proiect care trebuie să treacă și tu ai altul, eu închid ochii la proiectul tău, tu închizi ochii la proiectul meu și treaba este rezolvată. Adică, ajungi în execuție cu ele și atunci constați cât de grave sunt problemele”.

În cetate, istoricul Adrian Andrei Rusu susține că un zid întreg a fost mutilat de nepriceperea muncitorilor.

”N-au nicio logică, deștepții au străpuns zidurile, le-au ciuruit cu găuri fără să știe despre ce e vorba”.

”Reporter: Înțeleg că această comisie se întâlnește o dată pe lună și are în analiză uneori 20, alteori 30 și alteori 40 de proiecte.
Diana Baciuna, secretar de stat în Ministerul Culturii: Așa este. Un an vorbim, nu ai cum să te apleci asupra fiecărui proiect și să descoperi neregulile din fiecare proiect propus spre avizare.
Reporter: Vă referiți la Comisia Națională a Monumentelor Istorice care avizează monumentele din categorie.
Diana Baciuna, secretar de stat în Ministerul Culturii: Da, așa este, se întâlnește o dată pe lună. Însă, cel puțin în ultimul timp, pentru că amploarea proiectelor a fost atât de mare și complexitatea de asemenea, au fost cazuri când s-a întâlnit această comisie de două, trei ori pe lună. Adică ei nu au timp să le studieze înainte, două săptămâni sau mai... urmau să se aplece asupra proiectului, să-l înțeleagă. Din câte știu, cel mult completările ajung în...
Reporter: Cu cât timp înainte, repede?
Diana Baciuna, secretar de stat în Ministerul Culturii: Cu suficient timp înainte încât cei atestați de Ministerul Culturii și personalitățile în domeniu să poată să le studieze”.

”Bineînțeles că te doare, este afectată substanța istorică”

Adrian Andrei Rusu ne plimbă prin Cetatea Mediaș, reabilitată cu fonduri europene în valoare de 26 de milioane de lei și ne dă exemplul peretelui inundat prin care trecea o țeavă de apă.

Adrian Andrei Roșu, arheolog: ”Aici a fost pata de umezeală care a și produs și produce în continuare catastrofa asta, pentru că este o diferență de... De mortare. Acum, dacă mă apropii de această tencuială și pun mâna pe ea, se rupe, cade jos. Uitați-vă puțin ce priză are în zid. Deci pur și simplu este coșcovită. Dacă cineva își încearcă puterile cu pumnul sau, mă rog, cu un mijloc de-asta de tip karate, dă jos o întreagă placă de mortar care abia se ține. În primul rând, mortarul e prost. E clar că despre asta e vorba. Trebuiau cărămizile curățate ca să aibă priză mai bună mortarul cel nou, dar țevile sunt aici, uitați-vă. Deci țevile astea n-au fost scoase și de aici era apă, era apă, da? Care este probabil într-o stare onorabilă, cu o singură excepție. Inscripția nu mai este autentică. Pentru că în anul de grație 2015, cu schelele puse, muncitorii care trebuiau să facă restaurarea au ciocănit originalul complet jos. Normal că responsabilii s-au speriat că așa ceva nu se face. Era și caz de pușcărie, de alte cele. S-a făcut o copie după poze şi nimeni n-a pățit nimic, nimeni n-a fost sancționat, în cel mai elementar mod posibil, deloc. Bineînțeles că te doare, este afectată substanța istorică, ochiul suferă, e zgâriat ochiul când vede așa ceva. Ce fel de indivizi suntem la urma urmei? Ce fel de cetățeni europeni suntem la urma urmei?”.

Lucrarea a fost închisă, banii încasați, proiectele avizate și nimeni tras la răspundere.

Ne mutăm la Cetatea Feldioara, care apare în lucrările specialiștilor ca monument peste care s-a intervenit prea mult. Găsim aici turnuri noi ridicate peste ruine.

Apare în fotografii și e foarte clar că nu are nicio legătură cu ce era înainte. Autoritățile locale spun însă că această cetate a fost ca o gură de aer din punct de vedere economic, pentru că anual vin foarte mulți turiști, a crescut numărul locurilor de muncă, s-au dezvoltat pensiuni. Deci pentru comunitate o astfel de investiție este importantă. Dar și mai important este să se facă corect.

Un document datat din anul 1439 spune că locuitorii comunei Feldioara au construit o cetate cu mari cheltuieli și cu mare osteneală. Cu ziduri din piatră și cărămidă, întărite cu două turnuri de apărare, fortificația era înconjurată de Olt pe trei laturi.

A doua năvălire turcească în Țara Bârsei, cea din 1432, a produs pagube însemnate și pierderi grele, iar refacerea cetății s-a terminat după 25 de ani. Reabilitarea a durat patru ani și a fost făcută cu fonduri proprii de Consiliul Județean Brașov care a cheltuit 13, 8 milioane de lei.

Ruina căsuței din vârful Cetății Rupea, transformată într-o locuință adevărată 

Ovidiu Tentea, arheolog: ”Dacă vă referiți la Feldioara, a pierdut o mare parte din autentic. Iar partea autentică a unui monument ține de definiția lui de monument. El este o punte cu trecutul. Și în momentul în care el are valoare de monument istoric, atunci trebuie să păstrezi cât mai mult din autentic. Când vrei să îl protejezi sau să găsești o soluție de restaurare, te încadrezi în 10, 15, maxim 30%, ca să-l consolidezi, dar punerea lui în valoare trebuie să vină pentru partea autentică. Și nu pentru ceea ce îți imaginezi tu, că nu pierzi bani sau devizul pe care ai reușit să-l atragi prin diverse fonduri”.

Andrei Adrian Roșu, arheolog: ”Feldioara. Arată ca niște cabane puse peste ziduri. Foarte frumos, toată lumea a fost de acord, premii, utilități. Arată... te uiți la ea și zici, oamenii ăia chiar au fost normali, așa și-au închipuit că arată cetățile? Da, și au primit avize”.

La doar 45 de kilometri se află Cetatea Rupea, unul dintre cele mai vechi vestigii arheologice de pe teritoriul României. Prima atestare documentară datează din anul 1324, când sașii răsculați împotriva regelui Carol Robert al Ungariei s-au refugiat în interiorul cetății.

Prima incintă a sistemului de fortificare este cetatea de sus, care datează din perioada prefeudală și cuprinde cele mai recente extinderi, printre care și Turnul Slăninii, specific comunităților săsești. Tot aici se găsește și fântâna adâncă de 59 de metri.

”Reporter: Câți vizitatori aveți pe aici?
Adrian Călbează, administratorul Cetății Rupea: Am plecat în primul an de la 46.000, deși era estimat să avem doar 5.000 în primul an. A fost o creștere foarte bună, urmând să ajungem în 2019 să depășim 100.000.
Reporter: Se susține?
Adrian Călbează, administratorul Cetății Rupea: Da.
Reporter: Își acoperă cheltuielile din bilete?
Adrian Călbează, administratorul Cetății Rupea: Da. Ceea ce înseamnă întreținerea și angajații”.

Reabilitarea s-a făcut cu fonduri europene în proporție de 75%, iar restul sumelor au venit de la Guvern. La final, nota de plată a fost de 28 de milioane de lei, adică peste 5 milioane de euro.

Lucrătorii au intervenit peste ruine și au consolidat zidurile, dar au și reconstruit o parte dintre elemente peste care au așezat țigla nouă sau cărămida industrială. Inclusiv ruina căsuței din vârf s-a transformat într-o locuință adevărată.

”N-a intrat până acolo pentru că erau prea mari buruienile”

Adrian Călbează, administratorul Cetății Rupea: ”Acum sunt 11 ani. Deja a prins o patină de vechi, dar atunci mulți vizitatori spuneau că parcă e un pic prea nou. Da, da. Pentru că cu țiglame ce trebuie? Adică trebuia multă țiglă de aia veche, de apucase să fie date jos. Da. Se găsesc țiglamele aia? Se găsește, dar era problematic, fiindcă foarte multe care au fost pe șuri și pe case, pentru vechi, e spartă.Și aveam probleme cu lemnăria, toată e nouă, la toate acoperișurile. Și atunci au ajuns la concluzia că o țiglă din asta, după 15-20 de ani, va ajunge să arate mai altfel. Și așa arată mult mai bine acum, în sensul de să dea aspectul de vechi. Dar când a pus-o, nu prea era în regulă, că o vedeai de la distanță. Așa era de prea nouă.Vă ziceam mai înainte că o să vă arăt, uitați pe casuța din vârf. Da. Vedeți o dungă care e o înduită așa în sus? Da. Și pomul coboară în parte. Atât mai era din... A, și asta era făcută complet? Nu, de acolo în sus. De acolo în sus? Da. Deci a fost completată, nu s-a stricat nimic. Mai mult. Rețineți că unii zic că n-ar trebui să intervii deloc cu materiale contemporane. Alții, uitați aici, aici se vede și mai bine cărămida industrială”.

Adrian Andrei Rusu a fost unul dintre specialiștii consultați când s-a reabilitat Cetatea Rupea.

Adrian Andrei Rusu: ”Vreau să vă spun că în situația în care eu am ajuns la Rupea ca și asistent pentru lucrările în execuție, adică nu era o arheologie preventivă care să dea date, ci trebuia să supraveghez dacă și șantierul nu scoate și ceva cioburi sau zidulețe sau ce-o fi. Ei, când au coborât nivelul, le-au dat de o rețea întreagă de ziduri, s-au luat cu mâine de cap. Ce facem cu ele? Nu sunt în proiect. Cum le decontăm? Caz în care în Cetatea Rupea era un încadrament gotic de lemn cu lintel pe console și a venit la mine executantul să mă întrebe ce face cu el. L-am întrebat bine, dar în proiect nu scrie nimic? Nu. Dau telefon eu la arhitect, care îmi răspunde cu candoare că n-a intrat până acolo pentru că erau prea mari buruienile”.

Fiecare județ are angajați ai direcțiilor de cultură care ar trebui să fie în teren când se predau aceste monumente către beneficiari și să blocheze plățile neavând lucrările.

”Reporter: Pot începe lucrările fără aviz?
Diana Baciuna, secretar de stat Ministerul Culturii: Nu”.

Proiectele nu doar că au fost avizate, dar au fost și receptionate. Cu un om al ministerului la fața locului.

”Reporter: Trebuie un reprezentant al Ministerului Culturii?
Diana Baciuna, secretar de stat Ministerul Culturii: Da!”.

Anii au trecut, firmele și-au încasat banii, iar în urmă rămân noile monumente cu parte a istoriei acoperite.

Articol recomandat de sport.ro

FOTO Fostul jucător de la Real Madrid și-a tatuat numele copilului, apoi a aflat că nu el este tatăl