Dependenții de droguri din România, prinși într-un „carusel al morții”. Centrele care îi pot ajuta, puține și în paragină
„Pericolul dependenței”, partea a II-a. Statul român nu are centre pentru recuperea și reabilitarea dependenților. A cheltuit însă milioane pe amenajarea unora de care s-a ales însă praful.
Așa că, atunci când un dependent iese din cura de dezintoxicare din spital, pleacă acasă unde, pentru că terapia îi lipsește, se reapuca de droguri.
Ulterior, se întoarce la spital și intră într-un cerc din care nu prea are cum să scape singur. Din păcate consumul excesiv se termină uneori și cu gesturi fatale. Sibiul și mai multe localități din jur au ajuns în ultimii ani scenele unor atrocități înfiorătoare, tineri drogați și au ucis părinți și rude apropiate. Grav este faptul că pe unii dintre ei autoritățile îi știau, îi aveau în evidență dar n-au făcut nimic și oamenii vinovați au murit.
Consumul de droguri pe care autoritățile nu sunt capabile să îl controleze a mai făcut o victimă. Florentina, o tânără de 21 de ani a fost ucisă de iubitul ei. Aflat sub influența drogurilor, un tânăr de 25 de ani, din Sibiu - dintr-o familie cunoscută din oraș - și-a omorât tatăl. O crimă înfiorătoare, descoperită în Mediaș - județul Sibiu - a îngrozit comunitatea.
Rudele dependenților, primele victime
Ultimul caz șocant a fost acum câteva săptămâni. Doi tineri tineri sub influentă stupefiantelor au ucis o femeie. Și lista cu crime în acesta zonă e lungă. Mama unui tânăr consumator din Sibiu vine cu o posibilă explicație.
Mama tânărului: „Ar trebuie să se facă un sondaj și să vadă persoanele respective au trecut prin spital, au primit o medicație. Pentru că părerea mea este că medicația poate să agraveze situația dependentului dacă el, după ce iese din spital, tu nu poți să ai niciun control asupra lui”.
Fiul a combinat medicamentele cu droguri și alcool.
Alta mama, alta drama, aceeași poveste.
Mama tânărului: „A vrut la un moment dat să sară la gâtul lui taică-su. Și i-am zis, Bogdan, vino-ți în fire, ce faci? Și atunci s-a întors spre mine cu niște ochi care nu erau ai lui. Și a venit la mine și m-a mușcât și m-a străs de gât. (…) În primul rând, îl vezi că se distruge. Îl vezi că nu mai e în firea lui. Îl vezi că e altcineva”.
Bogdan, tânărul dependent de droguri: „Asta e a șasea oară. Practic e a șasea internare într-un spital de psihiatrie ca ăsta”
Reporter: „Păi și cum ai ajuns în spitalele de psihiatrie?”
Bogdan: „Din cauza unor crize mici sau mai mari de nervi”.
Reporter: „ Din cauza drogurilor?”
Bogdan: „Nu. Pur și simplu, din cauza că eu am o fire mai vulcanică și mă mă enervez repede, ca să pot spune”.
Sibiu, un punct fierbinte al consumului de droguri din România
Am bătut la poarta Spitalului de Psihiatrie din Sibiu care funtioneaza în clădiri vechi de mai bine de 150 de ani. Unii dintre criminali au trecut pe aici.
Cirprian Bacilă, directorul medical al Spitalului de Psihiatrie Sibiu: „Nu poți să reții un om fără tulburări de comportament după ce iese din stare de intoxicație sau din stare de sevraj, dacă nu manifestă tulburări de comportament, să-l rețîi contrar voinței lui într-un spital de psihiatrie. Și pleacă acasă. Din păcate, dacă el semnează și solicită această externare și în momentul respectiv nu mai este sub influența drogurilor sau nu este într-o stare de sevraj, el în momentul respectiv dacă solicită pe proprie răspundere externarea, medicul curant din păcate trebuie să efectueze”.
Dependenții nu găsesc ajutor nici la spital
În spital, un dependent stă un număr limitat de zile. Condițiile în spitalele de psihiatrie nu sunt tocmai unele care să-l ajute pe pacient să gândească pozitiv, să își dorească să renunțe la droguri. În mai toate, întâlnirea cu psihologul e doar formalitate, pentru că nu sunt specialiști și nici interes. În București, la Obregia, sunt 25 de locuri pentru dependenții adulți în spatii mici, mulți în salone, unele fară gresie pe pereți.
Dependent de droguri: „La Obregia e e bine, că ai voie să faci aproape tot ce vrei”.
Reporter: „La Obregia?”
Dependent: „Da, da da. Numai că e mâncarea poastă ca la pușcărie. Dar în rest poți să faci ce vrei. Da, da, da”.
Reporter: „Și au programe, au psihologi care se facă pe voi treabă?”
Dependent: „Nu.”
Reporter: „Nimic? Păi știți ce faceți?”
Dependent: „Eu am fost... să ies atât”.
Reporter: „În spital, în Obregia?”
Dependent:„Da. În curte, la spital într-un părculeț”.
Reporter: „Și atunci ai făcut o săptămână?
Dependent: „Da. Singurul psiholog cu care am vorbit a fost unul fix scos dinainte să plec că să poată să-mi facă fișa de plecat acasă”.
Reporter: „Ah, ca să facă o formalitate?”.
Dependent: „Da”.
Reporter: „Dar nu să te repare sau să încerce să...”
Dependent: „Exact”.
Reporter: „Și o săptămână ai stat?”
Dependent: „Am stat așa, pe spate, cum ar veni...”
Reporter: „Și după o săptămână acasă”.
Dependent: „Da”.
Reporter: „Și după ce ai ieșit din spital, la cât timp te-ai drogat?”
Dependent: „La prima oră”.
Reporter: „După 30 de minute de stat în Obregea te-ai drogat?”
Dependent: „Da, după ce am plecat, a venit mama, mama a venit cu un taxiu m-a luat”.
Reporter: „Și ea a plecat, a plecat taxiul, că m-a lăsat un prieten de acolo din zonă”.
Reporter: „Și prietenul avea ceva la el?”
Dependent: „Da”.
Problemele spitalului din Cluj
Și Spitalul din Cluj funcționează într-o clădire care stă să cadă. Nu exista spații pentru recreerea pacienților care sunt nevoiți să stea toată ziua în salon.
Medic: „Deci aici este practic holul în care ei își petrec în afara salonelor este singura posibilitate. Se fumează la geam sau în băi, depinde câți doresc să...”
Reporter: „Deci acesta este spațiu comun?”
Medic: „Da, este un spațiu foarte insuficient”.
Strada Avram Iancu numărul 8, aici are sediul Agenția Națională Antidrog din Sibiu. Am încercat să discutăm cu un reprezentant despre gravitatea situației din zonă.
Angajată ANA: „Este un singur angajat. Este un singur angajat care sunt eu. Și sunt momentan cu cineva în consiliere”.
Reporter: „Și la Sibiu doar dumneavoastră sunteți angajat la ANA?”
Angajată ANA: „Mai am doi colegi care sunt pe prevenire și care desfășoară activități în afara centrului”.
Și discuția s-a oprit aici.
Dependenții de droguri, aruncați într-un „carusel al morții”
Eugen Hriscu, medic psihiatru: „Cel mai greu este că te simți neputinșos și că vezi cum ți se degradează copilul încetul cu încetul. Și că este supus unor riscuri majore. Că poți să-l pierzi în orice moment. E groaznic. E neputința asta a părintelui care nu poate face nimic”.
Eugen Hriscu e medic psihiatru și specialist pe adicții.
Eugen Hriscu: „Părinții în România sunt lăsăți pe cont propriu. Mai mult decât atât, sunt învinovățiți pe toate canalele de problemele de consum ale copiilor. Nu vedem peste tot materiale ce trebuie să facă un părinte că să nu se apuce copilul de droguri: cinci semne că copilul tău s-a apucat de droguri. Este extrem de problematic să pui toată responsabilitatea pe umerii părinților în condițiile în care noi nu oferim niciun fel de suport specializat pentru părinți. Pe de altă parte, creăm această societate prin legile pe care le dăm în care, efectiv, e plin de niște droguri sintetice extrem de periculoase Și ne jucăm de-a hoții și vărdiștii într-o spirală tot mai accentuată a infracționalității, deci în condițiile în care ajungi într-o poveste de genul ăsta în acest carusel al morții ai nevoie de ajutor specializat instituționalizat”.
Locuri puține și la privat pentru dependenții de droguri
Și revenim la aceeași poveste. Pentru dependenți, la stat nu există locuri în care să poți fi sprijinit. În Sibiu exista un centru de recuperare privat la Șura Mica, cu număr limitat de locuri și o listă de așteptare, fondat de doctorul Holger Lux. Astfel de centre private mai sunt în Bacău, Cluj, Mureș și București.
Dr. Holger Lux: „Ceea ce facem noi e mai puțin medicină clasică, e mai mult o scoală a vieții. Primim un om așa cum vine, îl ajutăm să se ridice îl însoțim o bucata de drum și îi dam drumul așa cum dai unei pasări care acum are putere să își continue misiunea pe forțe proprii. Cam aceasta e viziunea noastră”.
În medie, un pacient stă aici cel puțin trei luni pentru a vedea rezultate. În acest moment, capacitatea totatala a centrelor private din România pentru dependenții de droguri nu sare de 70 de locuri. Într-o țară în care sunt aproape două milioane oameni s-au drogat cel puțin o dată în viață.
