România politică după Revoluție: 30 de ani de neputință, incompetență și corupție. Intrarea în UE și NATO


Ultimul update: Duminica 01 Decembrie 2019 18:28
Data publicarii: Duminica 01 Decembrie 2019 17:25
Categorie: Romania, te iubesc!

DUPĂ 30 DE ANI I. 30 de ani au trecut de la Revoluția din decembrie. Azi, tragem linie și vedem cum am evoluat în acești ani, ce am schimbat, cum am înțeles noi românii democrația și libertatea și ce-am făcut cu ele.

Pornim astăzi un demers jurnalistic care se va întinde pe toată luna decembrie în cadrul Știrilor ProTV, unde în 30 de zile vom analiza 30 de domenii importante, care au marcat istoria acestei țări și, mai ales, pe noi toți. Vorbim pentru început despre politică.

Sfârșitul anilor ‘80. Aproape toți românii fac parte din Partidul Comunist. Toata politica este dictată de familia Ceaușescu, iar deciziile sunt votatate în unanimite în Marea Adunare Națională. Nimeni nu îndrăznește să se opună. Se mimează democrația și la fiecare patru ani sunt organizate alegeri, dar de fiecare dată într-un procent aproape absolut, Nicolae Ceușescu este reales.

În 1989, lumea se schimbă, sud-estul Europei se îndepărtează de comunism, dar Ceaușescu pare să nu înțeleagă nimic din ce se întâmplă în jurul sau.

În decembrie ‘89, cuplul Nicolae și Elena este îndepărtat de la putere, condamnat și ucis în ziua de Crăciun. Încă din primele ore ale Revoluției în biroul de unde Ceaușescu tocmai fugise, apare Ion Iliescu, un fost colaborator apropiat al dictorilor care preia conducerea evenimentelor.

Sunt date ordine amestecate, sunt luate măsuri haotice, se instalează panica, este folosită armata și peste 1.100 de oameni sunt uciși. Iliescu și cei care au preluat puterea atunci sunt judecați acum pentru crime împotriva umanității.

Încă din primele ore de libertate se adoptă o proclamație care stabilește că țara trebuie condusă după principiul pluralist și ,în cel mai scurt timp trebuie, organizate alegeri libere. Se decide că înființarea unui partid poate fi făcută cu doar 251 de membri.

Apare astfel o puzderie de formațiuni politice de buznar. Apare Frontul Salvării Naționale, condus de Ion Iliescu, organism politic din care fac parte mulți dintre foștii lideri comuniști. FSN își va schimba în timp numele, dar va rămâne păstorit de foști comuniști, indivizi care vor cu orice preț puterea și care vor pune stăpânire pe instituțiile statului, obicei împământenit și rămas până în zilele noastre.

În ianuarie ‘90 se reînființează și partidele istorice, Partidul Național Țărănesc și Partidul Național Liberal. La doar câteva zile, sediile lor vor fi devastate de fanii lui Ion Iliescu.

Istoria va dovedi manipularea uriașă din acele vremuri și implicarea serviciilor secrete în toate aceste mișcări politice, atunci, aparent libere.

Primele alegeri libere, în Duminica Orbului

În mai, 1990, în Duminica Orbului, se organizează primele alegeri libere. Manipulați și debusolați, românii îl aleg în proporție de 85 la sută pe Ion Iliescu.

Printre foștii comuniști care îi sunt alături lui Iliescu se numără Dan Marțian, fost ministru pe timpul lui Ceaușescu. Preia conducerea Camerei Deputaților în iunie ’90, iar conducerea Senatului ajunge pe mâinile lui Alexandru Bârlădeanu, comunist de marcă până ‘89. Tinerii ocupă Piața Universității, nemulțumiți că puterea este tot în mâna unor foști comuniști. Iliescu îi cheamă pe mineri să facă ordine și, cu prețul sângelui, rămâne la putere.

Societatea se scindează între apărătorii comuniștilor instalați la putere și adversarii lor și, cum foștii comuniști vor rămâne multă vreme la conducerea țării, scindarea va dura până în zilele noastre. 30 de ani vom asista la o lupta avidă și continuă pentru putere.

În ’90, premier este numit Petre Roman. E dat jos de mineri și în locul lui e pus Theodor Stolojan, dar guvernanții își dovedesc repede neputința. Se închid fabrici, leul se depreciază, oamenii rămân fără joburi. Supărat pe Iliescu, Roman părăsește FSN-ul și își înființează FDSN, care se transformă mai târziu în PD.

În ’92, se organizează din nou alegeri. Câștigă tot Iliescu și-l numește premier pe Nicolae Văcăroiu. În același an votăm și prima Constituție liberă, care stabilește că puterile în stat trebuie să fie separate în putere legislativă, executivă și judecătorească. Istoria va dovedi că aceste principii nu vor fi însă respectate. Executivul va fi tot timpul la mâna politicienilor, la fel și Justiția, care va fi controlată de aceiași politicieni care dau legi în funcție de interesele personale. Ultimii ani sunt o bună dovadă în acest sens.

La alegerile din toamna lui ‘96, partidele din Opoziție se coagulează în Convenția Democrată și reușesc să-l dea jos de la putere pe Iliescu și pe apropiații lui. Emil Constantinescu este ales președinte. Victor Ciorbea preia conducerea Guvernului. Începem să negociem aderarea la NATO și Uniunea Europeană.

Economia se duce la vale. Isărescu vine în fruntea Guvernului

În 1998, Ciorbea este înlocuit de la șefia Guvernului, care este preluată de Radu Vasile. Industria și economia se duc la vale. Din Guvern, fac parte figuri pe care le vom tot vedea în următorii ani. Traian Băsescu, Călin Popescu-Tăriceanu și mulți alții.

Radu Vasile este înlocuit de guvernatorul BNR, Mugur Isărescu. Apar primele creșteri în economie.

În 2000 se organizează alegeri. Convenția Democrată este slăbită de luptele dintre partidele membre. În plus, chiar Emil Constantinescu recunoaște că a fost înfrânt de serviciile secrete, care controlează totul.

În turul doi ajung Ion Iliescu și Vadim Tudor. Mulți, chiar dacă nu-l au la suflet pe Iliescu, îl votează pentru a nu lăsa țară pe mâinile lui Vadim Tudor, liderul unui partid extremist. Câștigă Iliescu, iar partidul său se reîntoarce la șefia țării mult mai întărit dar și mai avid de putere. Conducerea lui, dar și a guvernului, e preluată pentru următorii patru ani de Adrian Năstase.

În timpul guvernării Năstase suntem primiți în NATO, se încheie negocierile de aderare la Uniunea Europeană, dar apar și informații despre corupția care se instalează la vârful conducerii Guvernului. Aburii puterii îl cotropesc pe șeful Guvernului, care tratează cu aroganță acuzățiile.

Apare noțiunea de "baroni locali", politicieni foarte bogați, care controlează tot ce mișcă în județe, politicul controlează toate instituțiile statului, iar funcționarii și politicienii cer comisioane pentru retrocedările și investițiile făcute în această perioadă.

Intrarea în NATO și UE, momente cheie în istoria României

Victor Ponta, numit și "tânărul Titulescu", preia conducerea tineretului pesedist. Suntem primiți în NATO și România începe să acceseze bani din fondurile de preaderare la Uniunea Europeană. Apar primele instituții europene și, în ciuda corupției care o macină din rădăcini, la 14 ani de la Revoluție, România pornește pe calea europeană.

Sfârșitul lui 2004 îi găsește pe români în plină campanie electorală. PD bate palma cu PNL și merg împreună la lupta pentru putere. Candidatul Theodor Stolojan se retrage pe ultima sută de metri. Traian Băsescu îi plânge de milă pe umăr și se oferă să candideze.

Din partea PSD, candidează Adrian Năstase. Impresionați de lacrimile lui Băsescu, dar și nemulțumiți de conducerea social democrată, românii îl aleg pe Băsescu. Noul președinte aduce la putere alianța PNL-PD și guvernul condus de Călin Popescu-Tăriceanu. Repede se strică prietenia din coaliție, PD se retrage de la guvernare, iar pentru a rămâne la putere, liberalii bat palma cu UDMR, formațiune prezentă în mai toate guvernele post-decembriste.

La 1 ianuarie 2007, suntem primiți în Uniunea Europeană. Președintele Băsescu e fericit. Nu pentru mult timp. În mai 2007, PC, PNL, UDMR și PSD îl acuză că a încălcat Constituia și-l demit. Se organizează referendum și Băsescu se reîntoarce la Cotroceni. Țară începe să funcționeze, crește economia, dar nu pentru mult timp.

În 2008, criza economică bate la ușă. Se organizează alegeri parlamentare. PNL pierde alegerile. PDL, condus de Emil Boc, și PSD formează coaliție și intră la guvernare sub conducerea lui Emil Boc, care îl are în spate pe Traian Băsescu. Instituiile anti-fraudă, susținute de forurile europene, încep să funcționeze și apar dovezi masive despre corupția politicienilor. Ministrul Monica Iacob Ritzi este obligată demisioneze, după ce este acuzată de deturnare de fonduri în campania electorală pentru parlamentarele europene, în care a susținut-o financiar pe fiica președintelui, Elena Băsescu-EBA.

Elena Udrea, o apropiată de-a președintelui, este una dintre figurile care marchează această perioada. Este acuzată de deturnare de fonduri.

În 2009, se rupe prietenia dintre PSD și PDL. PSD iese de la guvernare, guvernul Boc este demis prin moțiune. Criza economică pune stăpânire pe România. Milioane de români pleacă la muncă peste graniță.

La sfârșitul lui 2009, în cursa pentru președinție se luptă Traian Băsescu și Mircea Geoană care, preț de câteva ore crede că a câștigat.

Câștigă Traian Băsescu. Noul guvern PDL-UDMR este condus tot de Emil Boc. În 2010, efectele crizei se resimt din plin. Se iau măsuri drastice. Se taie 15% din pensii, 25% din salariile bugetarilor. TVA-ul este mărit la 24%. Apar noi dovezi despre corupția politicienilor, economia scade.

În iarna lui 2012, Băsecu se opune unor legi din domeniul sănătății, intră în conflict cu Raed Araft. Românii ies la proteste în piață. În februarie, guvernul Boc își dă demisia. Mihai Răzvan Ungureanu este numit premier. Cade printr-o moțiune de cenzură, 3 luni mai târziu.

Guvernul este preluat de Victor Ponta, care conduce alianța USL, adică PNL și PSD, care se întoarce la cârma țării. Noua putere încearcă să-l dea din nou jos pe Traian Băsecu în vara lui 2012. Nu reușește. Liviu Dragnea se alege un dosar penal pentru că a fraudat masiv alegerile la referendum în Teleorman. Este condamnat mai târziu cu suspendare.

Alianța dintre liberali și pesediști se rupe în 2014, când Ponta refuză să-l numească pe liberalul Klaus Iohannis vicepremier. Se va întâlni cu el în alegeri prezidențiale la sfârșitul lui 2014. În primul tur de scrutin, românii din diaspora stau la cozi interminabile în fața secțiilor de vot și nu reușesc să voteze. Un val de nemulțumire îi cuprinde pe românii din țară și străinătate care îl aleg în turul doi pe Iohannis. Ponta ia bătaie, dar rămâne premier.

Tragedia din Colectiv scoate oamenii în stradă și dă jos Guvernul

DNA-ul scoate pe bandă dosare care dovesc implicarea politicienilor în diverse infracțiuni. Miron Mitrea, Dan Șova, Elena Udrea, Traian Băsescu, Klaus Iohannis, Victor Ponta și mulți alții sunt acuzați și cercetați pentru diverse fapte de corupție. Puterea judecătorească începe să funcționeze și mulți dintre cei acuzați ajung după gratii. Printre ei și Adrian Năstase, care încearcă să se împuște pentru a scăpa. Nu reușește.

În 2015, 64 de oameni își pierd viața în clubul Colectiv sau prin spitalele noastre, după ce guvernul Ponta dă asigurări că situația e sub control. Nu este așa și oamenii mor.

Românii ies în stradă, Ponta este obligat să plece acasă. Dacian Cioloș este numit la șefia unui guvern tehnocrat. Până în 2016, când PSD, cu Liviu Dragnea la cârmă, se reîntoarce la putere. Este ajutat de ALDE, condus de Călin Popescu-Tăriceanu. Cele două partide promit că o să facă autostrăzi, spitale și multe altele. Sorin Grindeanu este premier.

Acuzat pentru fapte de corupție, liderul PSD vorbește despre situația din pușcării și face din justiție o țintă. Pentru guvernanți, separarea puterilor în stat nu există și imixtiunile în justiție sunt flagrante. La doar câteva zile de la preluarea puterii, guvernul da celebra Ordonanță 13, care stabilește mai multe măsuri în domeniul Justiției, care este pe mâna lui Florin Iordache. Românii ies în stradă.

Premieră în istoria României: PSD își demite propriul guvern

În vara lui 2017, pentru prima dată în istoria României, partidul aflat la guvernare își înlătură premierul prin moțiune de cenzură. Grindeanu pleacă, Mihai Tudose îi ia locul. În spatele lui, se află același Liviu Dragnea, care îl dă jos în ianuarie 2018.

La Palatul Victoria este unsă în funcție Viorica Dăncilă, care rămâne în istorie prin gafele repetate în țară și străinătate. Cu acealși Dragnea în spate, și Dăncilă are aceeași prioritate. Justiția. În 10 august 2018, românii protestează în fața Guvernului. Din ordinul Puterii, jandarmii îi îndepărtează cu gaze și bastoane.

În 26 mai 2019, se organizează alegeri europarlamentare. Câștigă detașat USR și PNL. PSD pierde, iar partidul lui Tăriceanu nu câștigă nici măcar un mandat. A doua zi, Liviu Dragnea este condamnat și ajunge după gratii pentru fapte de corupție.

Conducerea partidului este preluată de Viorica Dăncilă, care rupe prietenia cu partidul condus de Călin Popescu-Tăriceanu. ALDE iese de la guvernare. Aproape toate promisiunile electorale rămân nerealizate. Guvernul Dăncilă cade în toamna acestui an prin moțiune de cenzură, trădat chiar de unii dintre membrii PSD. Victor Ponta reapare pe scena politică, cu un nou partid – Pro România. La începutul lui noiembrie este numit guvernul Ludovic Orban. Dăncilă rămâne în lupta pentru Cotroceni. Klaus Iohannis câștigă un nou mandat.

Istoria celor 30 de ani de politică românească scoate în față multă neputință, incompetența, trădare, minciună și corupție, o scenă pe care joacă personaje care au reușit să rămână zeci de ani în diferite funcții, sărind dintr-un partid în altul. În toți acești ani, de prea multe ori politicienii noștri ne-au dovedit că nu interesul național primează, ci cel personal.

Și cu toate acestea, România, mai ales după intrarea în Uniunea Europeană, a progresat, fiind ghidată și sancționată de la Bruxelles și mai nou de puterea străzii, de oamenii care au înțeles că puterea e a noastră și nu a celor care vremelinc ocupă diverse funcții. La 30 de ani de la Revoluție, democrația și separarea puterilor în stat încep să funcționeze!