Are nevoie de echipe care să-l susțină și de condiții pentru a da mai departe cunoștințe. Altfel, se poate să plece din nou.
Dacă există un loc unde se poate vedea cel mai clar schimbarea despre care vorbesc doctorii întorși din străinătate, probabil că acesta este Clujul. Aici s-au întors mai mulți cardiologi intervenționiști, în ultimii 3 ani.
Au revenit ca să lucreze fie la Spitalul Județean, fie la Institutul Inimii, din vecinătate. La Cluj, centru universitar, întâlnești medici întorși din Occident, studenți străini veniți să învețe în România, dar și rezidenți care nu mai văd plecarea ca pe singura soluție, plus profesori care încearcă să formeze o nouă generație. Și mai ales aici găsești ideea că medicina se poate face și acasă.
Alexandru Achim este cardiolog intervenționist. A plecat din România, s-a format în Austria și Elveția, iar după aproape 12 ani petrecuți în străinătate a revenit la Cluj. Astăzi lucrează la Institutul Inimii, unde își începe diminețile cu vizita la pacienți și le termină adesea în sala de intervenții sau la urgențe.
Pentru mulți medici care lucrează în Occident, întoarcerea depinde enorm de condițiile de muncă oferite. Doctorul Achim e sincer.
Alexandru Achim, medic: „Eu chiar mi-am pus două condiții care neapărat trebuie să fie îndeplinite pentru a mă putea întoarce. Prima condiție: să am materiale cu ce pot să lucrez. Adică să nu fiu blocat profesional din cauza că nu există tehnologie, materiale sau fonduri. Și a doua condiție majoră: să nu am un șef nebun”.
Medicii întorși cer să nu fie blocați de sistemul de care au fugit
Aproape toți medicii întorși, cu care am vorbit, au avut același gând. Nu cer privilegii, ori tratament special, și nici salarii occidentale. Cei care au intrat în sistemul de stat, oricum câștigă mai puțin decât primeau peste hotare. Cer posibilitatea să își facă meseria la nivelul la care au fost formați. Și mai ales să nu fie blocați de sistemul de care au fugit.
Pentru doctorul Achim, școlit de sistemul elvețian, întoarcerea a însemnat și generația care vine după el. Știe foarte bine de ce a plecat, știe de ce pleacă mulți alții. Știe că frustrările lor au apărut exact atunci când au simțit că pot face mai mult decât li se permite.
Alexandru Achim, medic: „Scopul meu este ca niciun tânăr cardiolog rezident să nu mai fie nevoit să plece într-o altă țară să învețe această meserie”.
În jurul lui se află studenți francezi și elvețieni. Dar și rezidenți români, viitori medici la noi. Mulți dintre ei îl văd deja ca pe dovada că și în România poți să construiești o carieră.
Costea Maria, medic specialist: „Pacienții sunt diferiți în România, dar impactul pe care îl ai aici este mai mare. Cunoștințele pe care le-ai dobândit ajută oameni care altfel poate nu ar avea șansa să primească procedurile respective”.
La câteva etaje distanță întâlnim un alt medic întors din Germania. Horațiu Coman este tot chirurg, cu specializare cardio-vasculară. A plecat din România în 2014, a ajuns șef de secție în Germania. S-a întors în 2022, și astăzi conduce secția de chirurgie vasculară, dar este și șef de lucrări la Universitatea de Medicină din Cluj.
Nu are parte de aceleași condiții de profesat ca la nemți. Aici predă studenților într-o mansardă cu încăperi neprietenoase, la ultimul etaj al județeanului. Pe o tablă mică, le arată partea teoretică a unor viitoare intervenții dar și echipamentele modern cu care viitorii medici ar trebui să intervină. La cursurile lui nu vorbește doar despre operații, cât mai ales despre formarea medicului, cu responsabilitate.
Aceeași idee apare în toate spitalele prin care trecem. Rezidentul român încă este insuficient responsabilizat. Iar când vede un sistem unde are acces mai rapid la cazuri și la experiență practică, alegerea devine simplă. Medicii întorși știu cum au lucrat din prima zi în spitalul de afară.
Ciprian Mihalcu, chirurg cardiolog: „În Germania rezidentul era responsabilizat din anul întâi”.
Dar la Cluj nu vedem doar problema, ci și soluția. O generație nouă care începe să se formeze aici, cu mentori întorși din Occident.
La spitalul județean din Cluj se face radiologie intervențională. În sală intră doctorul Cristian Mihalea. E medic neuroradiolog intervenționist format în Franța și stabilit la Paris. A venit la Cluj pentru a opera împreună cu colegii de aici. Nu s-a întors definitive, dar cochetează de câțiva ani cu ideea. Arv rea să revină la Timișoara, unde managementul spitalului i-a promis de mai mult timp un angiograf performant.
Cristian Mihalea, medic neurolog la Paris: În condițiile în care aș avea aparatul respectiv, ceea ce este aproape de finalizare în Timișoara.
Reporter: Adică doar partea asta de tehnică vă mai lipsește?
Cristian Mihalea, medic neurolog la Paris: Da, un aparat angiograf biplan în Timișoara. Am început acolo, am construit o echipă, suntem cinci colegi care facem meseria asta și profesorul Sândesc este omul care își dorește mâine să mă întorc.
Angiograful - diferențe între Paris și Cluj
Cristian Mihalea, medic neurolog la Paris: „Decizia e grea. Foarte grea. Pentru că vii dintr-un sistem în care nu prea îți lipsește mare lucru, profesional. Rezerva de materiale pe care le avem la dispoziție... În Franța, dacă vedem că dispozitivul e prea mic, îl recapturăm, îl aruncăm la gunoi. 10.000 de euro putem să ne permitem în Franța (...) și să desfacem alt dispozitiv de 10.000 de euro”.
În sala de angiografie de la Cluj, intervenția se oprește pentru câteva minute. Cristian Mihalea se așează la calculator, alături de discipolul său, Adrian Popică, chirurg tot la Paris iar în spatele lor e medicul clujean Dan Duma, cel care i-a invitat să opereze aici. În loc să continue procedura, echipa începe să facă măsurători repetate pe monitoare și pe telefoanele proprii. Fiecare zecime de milimetru contează.
Trebuie aleasă dimensiunea exactă a dispozitivului WEB care va fi implantat la locul anevrismului. În Franța, dacă primul dispozitiv nu se potrivește, poate fi înlocuit imediat cu altul. La Cluj însă, medicii nu își permit luxul unei erori. Angiograful este mai vechi, imaginea este mai puțin precisă. Pentru câteva minute, medicina se transformă în matematică pură.
Cristian Mihalea, medic: „E un dispozitiv, e un angiograf rudimentar pentru un neurointervențional. Încerci să te adaptezi la ce avion ai. Dacă ai un avion care nu trage bine, mergi mai precaut. (...) În Franța, dacă 6 cu 4 e prea mic, îl recapturăm, îl aruncăm la gunoi și scoatem 7 cu 2. Adică procedura nu mai costă 10.000 de euro, costă 20.000 de euro, nu contează, pacientul nu plătește, sistemul rambursează. Aici nu-ți poți permite să-l irosești. Și atunci calculezi foarte atent”.
Cristian Mihalea, medic: „Stând la Paris pe un laptop cu angiografia de la ei, softul de simulare, mai multe proteze... și la un moment dat am zis că e matematică pură. E matematică pură. Ai soft de simulare, e 3D-ul ăsta. I-ai scris softului: vreau să-mi simulez device-ul ăsta și îți arată cum se aplică”.
