Destainuirile unui procuror DNA. “Intotdeauna politicienii au o reactie diferita fata de alti cetateni”
IN SPATELE USILOR INCHISE. 200 de procurori si alti 200 de ofiteri de politie, grefieri si experti pe diverse domenii formeaza DNA - Directia Nationala Anticoruptie. Intram astazi in biroul unui procuror, nu pentru declaratii, ci pentru a pune intrebari.
Mii de persoane au primit condamnari pe acuzatiile facute de DNA, iar romanii vad lupta anticoruptie cu un amestec de suspiciune si speranta. Dincolo de dosarele cu nume grele, dincolo de usi inchise si ziduri inalte, se afla oameni, cu bune si rele. Cum arata procurorii? Cine sunt ei? Cosmin Savu a discutat cu unul dintre oamenii care lupta cu coruptia.
Cu Paul Dumitriu ne-am intalnit la metrou, in drumul lui spre DNA, acolo unde lucreaza de cativa ani buni. A acceptat sa ne vedem intre rechizitorii, interogatorii sau flagrant delicte. Spune ca sta la birou in cea mai mare parte a timpului, chiar daca exista si partea operativa, de pilda operatiunile de flagrant. Nu are sofer. “Masina de munca este folosita doar in interes de serviciu, in programul standard nu se pune problema de asa ceva. Cu girofarul, doar la interventii speciale - noi suntem pusi sa aparam legea, nu sa incalcam legea…”
Desi tanar, la cei 41 de ani ai sai, procurorul Dumitriu da impresia unei persoane care a vazut si auzit multe la viata lui. Este unul dintre cei mai longevivi procurori din institutia care, in luna septembrie 2015, se bucura de 60% din increderea romanilor, ocupand locul trei in topul institutiilor executive din statul roman. Fiecare sezon de noi arestari si condamnari ridica stacheta si obliga DNA-ul sa nu dea gres.
Romania lui Paul Dumitriu “e o Romanie care pare tensionata, plina de contradictii, dar este o Romanie plina de speranta. Depinde acum de noi, de toti care compunem aceasta Romanie, sa ne dorim acelasi lucru. Cateodata ne limitam sa ne fie bine doar fiecaruia si atunci apare si nemultumirea”. In opinia sa, cea mai mare problema a tarii e coruptia, care afecteaza sistemele de sanatate, educatie, transporturi.
In mijlocul Bucurestiului, o cladire impozanta, ca o unitate militara. Portile din fata se deschid rar, pe acolo nu intra decat delegatiile oficiale. In schimb, pe intrarea laterala, accesul este intesat de ziaristii care asteapta o noua captura. In ultimii 25 de ani, coruptia s-a strecurat in toate cotloanele societatii. De cand a aparut Directia Nationala Anticoruptie, boala este parca mult mai vizibila si articulata.
Paul Dumitriu pare un lup singuratic, dependent de munca si de dosare, cu un zambet usor candid in coltul gurii, nu te-ai astepta ca omul din fata ochilor este cel care ancheteaza ministri sau parlamentari. Raspunde cu sinceritate, desi se simte o incordare in fata camerei de filmat si a intrebarilor. Este obisnuit sa fie el cel care chestioneaza. A lucrat inainte la Crima Organizata. Acum ancheteaza oameni de afaceri, ministri sau politicieni - asa-numitii “gulere albe”.
“Unii incearca sa devina prietenosi, altii sunt aroganti, intotdeauna politicienii au o reactie diferita fata de a altor cetateni, asta am sesizat. Acel gen de reactie…nu cred ca mie mi se poate intampla asa ceva. Sistemul a fost construit in asa fel in anii de dupa Revolutie incat s-au considerat intangibili, au considerat ca sunt mai presus de lege.”
In spatele usilor inchise, in biroul larg de la etajul 2 al DNA-ului se desfasoara mare parte din activitatea procurorului Dumitriu. Celor anchetati nu li se pune lampa in ochi, nu exista camere speciale sau tehnici de intimidare. “Este o discutie normala, fireasca. Tehnicile de interviu sunt aplicabile de la caz la caz, de la persoana la persoana. “
Are un crucifix in birou. “Martorii au obligatia de a depune juramantul. In cazul celor care-s crestini, juramantul se depune punand mana pe cruce sau pe biblie. Daca nu, jura pe constiinta sau pe forma de divinitate agreata de respectiva persoana. Trebuie depus acel juramant. E o formalitate, dar pe de-o parte i se atrage si atentia ca daca nu spune adevarul sau ascunde aspecte cunoscute savarseste infractiunea de marturie mincinoasa. Pentru unii conteaza forma juramantului, pentru altii conteaza aceasta atentionare.”
Zeci de politicieni sau sefi de institutii au trecut prin biroul dotat cu crucifix. Unul dintre cele mai rasunatoare dosare in momentul din momentul in care a aparut public a fost cel al fostului ministru al Transporturilor, Relu Fenechiu.
Paul Dumitru povesteste cum a decurs: “A fost mai dificil, si noi eram in perioada in care evoluam ca institutie. A fost o problema legata de accesul la documente, inclusive institutii publice, la acel moment, blocau anchetele DNA, nu ne comunicau documentele”.
Astfel de situatii “se intampla din ce in ce mai putin. Dar in anii trecuti au fost cazuri in care anchetele au fost ingreunate chiar ani de zile din cauza acestor sicane din partea unor institutii publice”.
In cazul Fenechiu, procurorul povesteste ca “am audiat foarte multe persoane, am ridicat foarte multe documente, am facut cercetari la fata locului unde am gasit o situatie dezastruoasa si anume doua curti foarte mari pline de transformatoare ruginite si vechi care au fost achizitionate la preturi de noi de catre respectivele institutii. [...] Erau mai multe firme, faceau un joc aparent ca se respecta procedura publica, dar de fapt erau aceleasi firme, firma lui Fenechiu, a fratelui, a unui angajat”
Si un dosar de finantare ilegala a partidelor a fost instrumentat de procurorul Dumitriu si l-a vizat pe cel mai bogat roman de la acea data, Ioan Niculae, condamnat acum definitiv la doi ani si jumatate cu executare. “Banii trebuie sa ajunga la partide prin mijloace legale, mecanisme legale”, spune procurorul.
Alte zeci de politicieni sau sefi de institutii publice au trecut prin acest birou. Asupra DNA au planat insa si suspiciuni, mai ales ca au existat ani de zile in care institutia parea ca trece cu vederea faptele pe care le romanii le simteau pe pielea lor.
“Ciclurile politice s-au tot rotit, iar noi ne-am facut treaba in continuare si au fost inculpati trimisi in judecata si condamnati si dintr-o parte si din cealalta. Nu ne intereseaza sa echilibram nu stiu ce statistici”. Paul Dumitriu recunoaste ca exista si o legenda cum ca DNA ar reactiona la comenzile SRI. “Asta este o legenda, este o fantezie si uneori e folosita de persoane care nu cred ca sunt tocmai de buna credinta. Numai procurorul conduce dosarul. Procurorul e cel care decide care dintre dosarele sale are perspective viabile sa fie imbracat intr-o constructie logico-juridica care sa fie acceptaat de instanta. Decizia e a procurorului, chiar sunt independenti procurorii din DNA, nu primim telefoane, nu ni se fac sugestii, nu suntem presati in niciun fel”.
Procurorul a si jurat ca acest lucru e adevarat: “Credeti ca daca ar exista asemenea presiuni sau interventii nu ar fi fost devoalate pana acum? Nu s-ar fi putut proba? Nu s-ar fi putut dovedi?”
Spune insa ca “Nu este o crima sa colaborezi cu ofiteri de informatii, pentru ca pana la urma, infractionalitatea din domeniul coruptiei implica o anumita structura ascunsa si obtinerea de date nu se poate face decat prin sprijinul unor persoane specializate in acest domeniu”.
DNA are si o structura tehnica proprie, care insa “nu are rolul de a investiga, de a face spionaj, in sensul uzual. Nu, are atributii clare, pe acest domeniu, al punerii in executare a mandatelor de supraveghere tehnica, emisa de instantele competente. De a ne sprijini pe noi in momentele cooperative, cu partea de logistica audio si video, de a pregati denuntatorii cand merg la flagrant”
Cel mai important personaj din preajma procurorului DNA, o sa vi se para ciudat, nu este ofiterul SRI, ci politistul judiciarist. Fiecare procuror lucreaza cu o echipa de 3-4 ofiteri de politie judiciara. “Din pacate am avut si exemple negative de ofiteri de politie judiciara chiar din cadrul DNA care au comis infractiuni de coruptie, care au vandut informatii din dosare si bineinteles ca au fost prinsi si in momentul de fata, condamnati la puscarie.”
Nicolae Jaca a venit tot de la crima organizata. Reusim sa-i scoatem la un ceai. El si Paul au ales o librarie. “Cand avem cate un succes - sau finalizam o cauza - intotdeauna trag de Paul, hai macar juma de ora sa facem altceva. Sa ne plimbam, sa mergem intr-un local- am reusit de cateva ori. De cateva ori in 8 ani de zile e bine!”
“Adunam toate ideile, ne gandim care ar fi cea mai buna abordare. Intotdeauna ne consultam foarte mult si eu cred ca sunt rezultatele unei echipe, unei munci. Am ajuns la faza in care efectiv nu trebuie sa ne spunem cuvinte, ne intelegem din priviri”
Procurorul Dumitriu are si o zona favorita intre rafturile cu carti. Dupa experientele cu care confrunta in realitatea imediata, simte nevoia sa se refugieze in literatura SF sau Fantasy. Are si un scriitor preferat, pe George R Martin si a sa “Urzeala a tronurilor”.
Desi acum este o veriga importanta in lantul DNA-ului, cu ani in urma procurorul Dumitriu nu era asa increzator in sistem. Unul dintre momentele de cotitura din viata sa a fost in in 2001 cand a beneficiat de o experienta peste Ocean unde a urmat cursuri de specializare cu Departamentul de stat American. “Eram procuror de putin timp, deja percepusem fenomenul coruptiei din Romania. In momentul in care am vazut cum sunt ei organizati si ceea ce fac ei pentru cetateni si cand am venit in Romania, am avut o mare frustrare. Efectiv ma gandeam ca poate ar fi fost mai bine sa raman acolo, sa fac orice. Acum, dupa 15 ani de la acel moment, nu mai gandesc asa, nu mai simt asa”.
Desi era procuror, se gandea sa imigreze. “Diferentele dintre societatile noastre erau atat de mare si lipsa de perspectiva era atat de crunta, incat era o solutie. Dar acum, la acest moment, constat ca lucrurile au evoluat. Cu pasi mici, cu pasi marunti, unii mai impiedicati”.
Si totusi nelinistea si retinerile fata de DNA sunt justificate de experientele istorice. Intr-o Romanie care a trecut prin ani de dictatura, teama de abuz si de limita subtire intre dreptate si nedreptate este prezenta.”Vrem, nu vrem, percepem o persoana din toata perspectiva vietii ei personale. Este intruziv, dar potrivit tot codului de procedura penala, tot ce tine de viata privata nu poate aparea in dosar, doar strict ce are componenta infractionala ramane in dosar. Sunt mijloace legale, moderne de investigare, sunt prevazute in lege, sunt dispuse de judecator, trecem printr-o cenzura a judecatorului care face o evaluare si numai cand aceste indicii sunt intemeiate iti aproba inregistrarile telefonice si ambientale.”
Birourile procurorilor DNA sunt intesate de dosare in lucru. Un subiect lung discutat in media este cel al ierarhizarii dosarelor si al stabilirii prioritatilor. Desi DNA exista de 13 ani, abia in ultimii ani activitatea institutiei a dat rezultate, unul dintre motive fiind si schimbarea codurilor penale in 2010 care au simplificat si favorizat munca procurorilor.
“Conteaza si flerul si intuitia si din pacate sunt situatii in care avem foarte multe informatii si n-avem timp suficient sa le verificam pe toate. Media procurorilor in acest moment, cel putin la s2 unde lucrez eu, e in jur de 50-70-80 de dosare. Sunt foarte multe”
Paul Dumitriu nu are copii, iar sotia ii este un sprijin, desi procurorul incearca sa nu-si aduca acasa bagajul emotional de care are parte in fiecare zi. “Familia stie atat cat stiu si cei din fata televizorului despre cauzele investigate de mine, nu-I incarc negative cu toata tensiunea pe care o acumulez in timpul investigarii unei cauze.”
Procurorii DNA au un statut special, au peste 9.000 de lei leafa, dar si fonduri mult mai mari fata de anchetatorii din alte institutii. Pe de alta parte, “an de an concediile se reduc, este optiunea noastra, avem cauzele in lucru si optam sa ne reducem timpul personal pentru a ne tine in contact cu aceste cauze. Credeti-ma, ca as face meseria asta chiar daca as avea salariul de la inceput. Sunnt realitatile oamenilor care lucreaza cel putin in DNA. Sunt oameni normali, oameni care isi doresc pentru cei in jurul lor sa fie mai bine, sa fie normal. Noi am ales drumul asta si pana la urma trebuie sa mergem pana la capat.”
