Combinatul care pierdea un milion de dolari la fiecare 2 zile. De la compania caraibiana a lui Hrebenciuc, la o firma de apartament


Ultimul update: Vineri 15 Decembrie 2017 14:15
Data publicarii: Vineri 09 Octombrie 2015 12:53
Categorie: Sezonul 2

NU EXISTA ORAS PENTRU CEI ONESTI, partea 2. Dupa ce a asteptat ani de zile reforme esentiale, rafinaria din Onesti a incaput pe mainile unei grupari economice. "Scopul" a fost rasplatit de instante cu ani grei de puscarie.

Dupa ce intre 1997 si 1999 nu a fost anuntata la privatizare, Rafo a intrat pe drumul sacrificiilor sociale. Concedieri, perioade de somaj tehnic, totul culminand cu oprirea in 1999 a rafinariei din cauza datoriilor accumulate la bugetul de stat. Penalitatile si dobanzile curg, in timp ce activitatea rafinorilor se muta de multe ori in strada.

In scena intra Corneliu Iacubov, un controversat om de afaceri din Bacau. Acuzat ca a devalizat Fondul Proprietatii Private FPP II in perioada guvernarii Vacaroiu si pentru tunuri consistente date  Bancorexului, in 1996, a fugit pentru cateva luni in Statele Unite si Austria pana cand apele s-au linistit. In 2000, dupa castigarea alegerilor de catre PDSR, Iacubov infiinteaza o firma capusa cu acelasi nume: Rafo GMBH in Viena, la care actionar cu 49 % intra si Rafo Onesti.

Firma austriaca era condusa de Levente Solyom nascut in Tg Mures, dar stabilit in Austria, al carui nume aparea pe lista celor care nu au returnat aproape 500.000 de dolari la Bancorex. Alti actionari in Rafo-ul austriac sunt Razvan Temesan - fost presedinte Bancorex, Adrian Serban - primar in Slanic Moldova, si el cu un credit nereturnat la Bancorex, sau Toader Gaureanu, cel care a devenit ulterior director general la Rafo Onesti.

Dupa castigarea alegerilor de catre PDSR in 2000 Corneliu Iacubov devine unul dintre trezorierii partidului si o eminenta cenusie.  Alaturi in ingineriile politice, dar si financiare ii sta Viorel Hrebenciuc de care il lega o lunga istorie.

Momentul de cotitura pentru Rafo a fost privatizarea cu tam-tam din 2001. In 2001, seful Privatizarii din guvernul Nastase, Ovidiu Musetescu semneaza vanzarea Rafo unui consortiu format dintr-o firma portugheza - Canyon Servicos reprezentata de un cetatean maghiaro-austriac, Attila Kovacs si firma bacauana Imperial Oil ,controlata de Corneliu Iacubov.  Autoritatile romanesti nici macar nu s-au obosit sa cerceteze cine era in spatele companiei portugheze, detinuta la randul ei de doua firme:  Merrydown si Meadowside Management din Insulele Nevis, un paradis fiscal din Caraibe, offshore-uri despre care presa vremii arata ca sunt legate de "sforarul" PDSR, Viorel Hrebenciuc.

Acest consortiu a cumparat Rafo de la statul roman cu un milion si jumatate de dolari, cu obligatia de a plati datoriile adunate care se ridicau la peste 50 de milioane de dolari si a face investitii de peste 80 de milioane de dolari. Guvernul Nastase da o ordonanta prin care converteste datoria in actiuni.

Razvan Orasanu a devenit presedintele Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului in 2006. “Daca se dorea o operatiune care sa aiba o fata comerciala, dar un interior putred care sa fie mascat ,se folosea aceasta celebra transformare a datoriilor in actiuni. Adica detii tu 300 de milioane de euro ca stat, actiuni dintr-o firma prabusita, falimentata”, explica el.

Iacubov a platit pana la urma in jur de 6 milioane de dolari din datorii, dupa ce guvernul a sters mai bine de 80 la suta din acestea. ”S-au facut nenumarate conversii de datorii in actiuni in perioada aia, Rodipet, Alro si venea si randul lui Rafo”, spune Razvan Orasanu.

Intre 2001 si 2003 Rafo Onesti controlata de Corneliu Iacubov si condusa de directorul Teodor Gaurean, nu face altceva decat sa dea tunuri si gauri in bugetul statului. Este perioada in care lui Rafo i se ataseaza si epitetul de Jafo.

In 2003, intr-o tranzactie total netransparenta girata de autoritatile statului roman, proprietar la Rafo devine Balkan Petroleum, o companie cu sediul la Londra. La infiintare aceasta era detinuta de VGB Invest si Central Europe Petroleum. VGB era atunci controlata de Gabriel Bivolaru, un deputat PDSR condamnat pentru devalizarea BRD si care este acum cercetat pentru un nou dosar de furt de produse petroliere, evaziune fiscala si spalare de bani.

Central Europe Petroleum apartinea lui Frank Timis, autorul controversatului proiect de la Rosia Montana. Ulterior, acesta a afirmat ca a cedat firma lui Ovidiu Tender, un alt magnat cu istorii penale.

Ca presedinte al Balkan Petroleum  a aparut un alt personaj dubios, Marian Iancu, poreclit "Elefantul", cel care devine stapanul lui Rafo. Compania intra in administrare judiciara, fiind cel mai mare datornic la bugetul de stat la acea ora. Managementul rafinariei este preluat de o firma de apartament V&V Trading condusa de actualul deputat UNPR Marin Anton.

Marin Anton, fost director la Fabrica de cauciucuri Danubiana era un apropiat de-al lui Teodor Stolojan. El spune ca ajuns administrator  “datorita relatiei pe care am avut-o cu domnul Marian Iancu, Marian Iancu m-a adus pe mine administrator cu un contract de administrator".

Intrebari fara raspuns se ridica si acum, la mai bine de 10 ani de cand Balkan Petroleum a devenit proprietar la Rafo. Marin Anton spune ca “perioada de tranzitie si perioada capitalistilor adevarati nu i-a prins bine domnului Iacubov.” Recunoaste insa ca Rafo avea pierderi de o jumatate de million de dolari pe zi cand a preluat-o. Nici macar ANAFul sau Ministerul Finantelor nu aveau o cifra clara a banilor pe care statul ii avea de recuperat.

Razvan Orasanu: “Arata ineptitudinea unor servicii ale statului daca la varful Fiscului, intr-o sedinta cu premierul nu exista o cifra clara, la zi a tuturor datoriilor. Asta a fost primul contact socant cu aceasta problema”.
 

VIDEO PROTVPLUS.RO