"Tu, ca preot, ia harletul si adu apa. E cea mai buna predica". Sfaturile calugarilor care traiesc la granita dintre lumi
OAMENII SUNT LUMINA, partea 3. Cel mai greu pentru un calugar este "trez-via", starea in care iti indepartezi orice gand si ramai doar cu rugaciunea si cu Dumnezeu. Nu e deloc usor si iti trebuie ani de staruinta. Calugarii de la Oasa stiu foarte bine.
Nascut in Statele Unite, parintele Sava recunoaste ca ii lipseste muzica clasica. In Carolina de Nord canta in cor iar in manastire este seful stranei si se ocupa de curatenie in camerele in care dorm pelerinii.
Calugarul american care da autografe
„Niciodata nu m-am gandit ca o sa ajung sa fac curat si sa fiu filmat in acelasi timp”, spune parintele, in vreme ce curata baile. „Niciodata nu am crezut asa ceva. Asta e visul american.” Cu timpul, parintele Sava a ajuns un fel de vedeta a manastirii. Da autografe si multi cred ca e faimos. „Nu sunt deloc un Iustin Parvu sau un Arsenie Boca. Nu sunt in acelasi liga.”
Imediat dupa slujba, parintele isi face apritia in curte cu matura si mopul de curatat bai. Ii place sa vorbeasca si sa-i faca pe oameni sa zambeasca. Dar recunoaste ca cel mai greu lucru este disciplina ascetica. „Exista acest concept de trezvie in viata calugareasca. Trezvie inseamna a pastra mintea intr-o stare de atentie si concentrare tot timpul. Daca esti intr-o stare de trezvie, imediat cand apare gandul esti constient si te gandesti asta e o ispita, asta e un gand rau si elimini acest gand, respingi acest gand. E ceva extrem de greu, trebuie cultivat”.
Militarie la manastire
Ora 2 si jumatate dimineata. La Oasa, slujele se fac dupa randuiala muntelui Athos. La ora 3 incepe slujba care tine pana aproape de ora 8 dimineata. Dupa care calugarii merg la munca. Parintele Silvan slujeste in altar in aceasta dimineata. Ceva mai tarziu l-am reintalnit in staulul animalelor.
La ora pranzului, baciul imbraca iarasi evenmintele si slujeste. Va urma masa, si iarasi munca. Seara se intorc din nou in biserica pentru alte cateva ore de rugaciune. Asa e in fiecare zi. „E putina militarie”, recunoaste staretul. Am ajuns sa incepem slujbele intodeauna la fix, daca intarziem un minut avem un disconfort. Ne-a devenit firesc treaba asta, iti vine dinauntru. Cand lucrezi cu Dumnezeu te simti liber oricate rigori ai avea.”
Pustnicul care traieste singur, cu Dumnezeu
Calugarii nu se roaga doar pentru ei. Ci si pentru cei care trec pe aici. In fiecare noapte pomelnicele lasate de oameni sunt impartite intre calugari si numele trecute pe hartie sunt pomenite. Noapte de noapte. Printre calugari de aici l-am intalnit si fratele Iona - Ion Patrulescu in viata civila, fost ateu, fost ofiter de armata si profesor de limbi clasice. De 10 ani traieste ca un pustnic prin padurile din jurul manastirii. Cu greu, staretul l-a convins sa vorbeasca in fata camerei.
”A fost doar o nevoie de a ma retrage, lumea asa cum este a m-a obosit la un moment dat”, spune pustnicul. „M-am retras pur si simplu ca sa stau retras. Si acum eu am un regim privilegiat, nu sunt un calugar clasic ci sunt un calugar cu viata de sine, un om care isi face singur programul”.
A fost casatorit. A divortat. A venit aici, sa traiasca singur cu Dumnezeu. Dupa 10 ani, saptamana trecuta trebuie sa fie tuns in monah, sa fie facut calugar. A amanat momentul de teama ca il vom filma. „Viata calugarului cand se leapada de lume nu inseamna ca spatial se rupe de lume ci ca isi dechide mintea spre un alt univers”, explica fratele Iona. „Noua, calugarilor, ni s-a dat un ajutor ca modalitate de a bloca gandurile care vin din lume si a intoarce mintea spre Dumnezeu: Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatosul”.
Acum, in baraca sa din padure pe care nu vrea sa o arate lumii, traduce texte vechi din greaca si latina. Vrea insa sa renunte. Si sa ramana doar cu rugaciunea. Toata filosofia sa de viata se invarte in jurul mortii, o moarte insa cu gandul la inviere. Ani la rand, toata tineretea a fost ateu convins. Spune ca lua minciuna drept adevar, pana cand a realizat ca totul e minciuna. A inceput sa caute adevarul si tot cautand L-a gasit pe Dumnezeu.
„Predica mai buna nu exista”
Gabud. Un loc aproape de Ocna Mures, la aproape 200 de km de Oasa. Aici, manastirea si-a ridicat un metoc, o baza administrativa. De aici sunt hranite miile de pelerini care trec prin Oasa. 20 de calugari, care apartin tot de Oasa au fost detasati si vietuiesc si muncesc pe aceste dealuri. Si aici se fac tabere pentru tineri. Tot staretul Iustin este si aici sufletul locului. Ii pare rau ca preotii nu se implica mai mult in viata comunitatii. Ar vrea ca acestia sa faca livezi, biblioteci, sa se repare drumuri. „Sa te vada oamenii ca faci gestul asta, pai predica mai buna nu exista”
Am urcat cu parintele Pantelimon pe acest varf de rai. E un locul binecuvantat de Dumnezeu care degaja o liniste aparte. Parintele spune ca pamantul are imprimat in el ritmul turmelor care trec pe aici de mii de ani. Aici, deasupra lumii, pe acesti busteni de lemn, tanarul calugar ne ultimele indemnuri inainte de a porni spre casa.”Zicea un sfant parinte: impaca-te cu tine insuti si va fi cu tine in pace si cerul si pamantul. In momentul in care te accepti asa cum esti, in momentul ala te poti schimba”.
„In momentul in care faci compromisuri ajungi sa te dispretuiesti pe tine insuti si ajungi sa iti devii insuportabil. Daca nu faci compromisuri, mai ales la tinerete, si iti pastrezi curatia si inocenta dupa aia iti e foarte usor in viata pentru ca nu iti pierzi increderea in tine. Eu zic ca viata e foarte frumoasa daca stii sa te multumesti cu ce esti si cu ce ai. Omul care poate sa isi controleze dorintele si nu e depasit de propriile dorinte, omul acela poate sa fie fericit. Asta e o premisa a fericirii”.
Invatatura faina, muzica, liniste
La Oasa ziua e pe sfarsite. Imbracati in costume populare tinerii ies de la masa si se intorc in biserica pentru o ultima rugaciune. Pe treptele bisericii tinerii din Mures se pregatesc de plecare. Spun ca au gasit aici „invatatura faina, muzica, liniste”. Unii vin si o data la doua saptamani.
Autocarul cu tineri se pune miscare si lasa in urma acest loc peste care se aseaza linistea. Se vor intoarce in curand pentru ca pe Valea Frumoasei, Oasa a devenit pentru ei un fel de familie, o altfel de casa in care isi descopera radicinile, se descopera pe ei. Aici au aflat frumusetea lucrului facut impreuna. Impreuna se roaga, impreuna muncesc si bat muntii in lung si in lat, si tot impreuna dau de Dumnezeu. Intr-o carte despre acest loc se spune ca Oasa este la granita dintre lumi, intre cer si pamant, un loc in care timpul se intalneste cu vesnicia, stramosii cu urmasii, toti uniti prin rugaciune, suntem aici...pe palmele lui Dumnezeu. Hristos a inviat!
Etichete: biserica, calugari, manastire, Oasa, parinti, pustnic, rugaciune, sfaturi,
Dată publicare:
