Cultura, un domeniu slab finanțat în România. Cum au reușit două comunități de artiști să aducă la viață clădiri părăsite
Cultura este unul dintre cele mai slab finanțate domenii din România, care a început să aducă în mai multe comunități dezvoltare economică, turism și o creștere a calității vieții.
În București, două comunități de artiști au readus la viață mai multe spații părăsite și lăsate în paragină din două clădiri emblematice ale Capitalei.
Un număr de 8 din 10 români nu se duc niciodată la teatru. 7 din 10 nu intră într-o sală de cinema, într-un muzeu, expoziție sau într-o galerie de artă. Suntem constant la coada clasamentului european când vine vorba de consumul cultural.
În tot acest tablou gri, în ultimii ani au început să apară mai multe pete de culoare. De exemplu, la Timișoara, oamenii au stat la coadă până în ultima zi să îl vadă pe Brâncuși.
Reporter: De la ce oră ați venit dumneavoastră ca să prindeți bilet?
Spectator: „Dimineață, 06:30. Am fost al 5-lea”.
La Teatru Național din București peste 80% din spectacole se joacă cu casa închisă. Sunt doar două exemple a unei efervescențe culturale care pare să anunțe o schimbare tendință.
Un loc prăfuit a ajuns galerie de artă
În Casa Presei, la etajul 2, acest spațiu plin de viață era părăsit și lăsat în paragină. Anul trecut Dani Gherca și Mihcele Bressan, doi fotografi cu multe expoziții la activ în țară și în străinătate, au convins Imprimeriile Coresi, o companie de stat care ține de Ministerul Culturii, să le închirieze un etaj dintr-o aripă a clădirii pe care nimeni nu o folosea. Au adunat în jurul lor o comunitate de artiști, și-au suflecat mânecile și s-au apucat să renoveze spațiile. Au transformat încăperile prăfuite în ateliere și galerii luminoase și primitoare.
Michele Bressan, fotograf, director artistic Atelierele Scânteia: „Este cu siguranță o clădire de neocolit pe care de cele mai multe ori o vezi din exterior, treci cu mașina, vezi Casa Scânteii, dar nu îți imaginezi ce s-ar putea afla în interior. Și o dată cu aceasta inițiativă cred că am facilitat și accesul unui public mai larg în clădire. Și nu doar în clădire și într-un context de evenimente culturale”.
Dani Gherca, fotograf, director executiv Atelierele Scânteia: „Avem 12 ateliere și 3 galerii, sspațiu dedicat pentru concerte. Concerte de muzică live, pe timp de zi și seara”.
O dată la câteva luni artiștii își deschid larg ușile atelierelor în care creează și primesc pe oricine este curios să le descopere lumea.
Dumitrița Răzlog, artist: „Pot intra oameni să interacționeze cu noi, că asta ne dorim și pe viitor: să apropiem cât mai mult munca noastră de oamenii care vin din exterior și n-au mai întâlnit asta”.
Este felul lor de a atrage un public cât mai larg în lumea artei, o nișă pe care mulți o ocolesc de multe ori pentru că nu o înțeleg.
Dumitrița Răzlog, artist: „Și un dialog de genul ăsta te ajută și pe tine ca artist să-ți dai seama unde te plasezi exact. Atunci când știi să explici oricui ceea ce ai făcut, înseamnă că crezi și ai făcut cu sinceritate ceea ce ai făcut”.
Elena Bădiulescu, artist: „Și apoi la finalul zilei, ce înseamnă cultură, ce înseamnă să fii artist, înseamnă că la finalul zilei, dacă o faci foarte bine și noi asta ne dorim, să aduci un fel de lipici social”.
Capitala, pe harta culturală a Europei
Anul acesta vor să închirieze încă un etaj părăsit, iar pe viitor au în plan renovarea curții interioare. Vor să creeze un ecosistem cultural format din galerii, ateliere, cafenele, biblioteci, teatre, spații pentru copii și spații de lucru. Transformă astfel niște spații, până nu demult închise publicului, într-un reper turistic care să pună Capitala pe harta culturală a Europei.
Dani Gherca, fotograf, director executiv Atelierele Scânteia: „Cam toți dintre noi au trăit prin alte locuri, fie că au făcut școli sau diferite activități artistice prin alte țări și avem acest orgoliu, dacă ne-am întors în București să construim o instituție care poate să aibă un ecou internațional, cel puțin european”.
Michele Bressan, fotograf, director artistic Atelierele Scânteia: „Ideea aceasta că suntem în casa scânteii, este Herăstrău la o aruncătură de băț. Poate se poate introduce această etapa într-un circuit mai larg. Nu știu, în weekend te duci în Herăstrău dar te oprești și aici”.
Dani Gherca, fotograf, director executiv Atelierele Scânteia: „Noi ca practicieni avem de ales de a ne plânge de milă că statul nu face și să avem inițiativă. Noi am decis că e mai bine să avem inițiativă și să încercăm să găsim o cale sustenabilă financiar astfel încât să putem să rezistăm”.
În timp ce artiștii din Atelierele Scânteia au planuri mari pentru viitor, o altă comunitate de artiști se luptă cu statul român pentru supraviețuire.
Firma care refuză contractul cu artiști
Pe Calea Plevenei, un grup de 30 de studenți și profesori de artă din Germania au venit să viziteze Atelierele Malmaison.
Atelierele au fost înființate în plină pandemie, când un alt grup de artiști a închiriat 2 etaje părăsite ale vechilor cazarme Malmaison ridcate în urmă cu aproape 200 de ani și lăsate în paragină de stat după revoluție. Artiștii au reușit să readucă spatiile la viață.
Reporter: Cam câți vizitatori credeți că aveți pe aici?
Alex Radu, galerist Spațiul de Artă Contemporană: „În vizite, în număr de vizite, noi am contorizat cam 10.000 de vizite într-un an.În ambele etaje sunt cam plus minus 40 de artiști și cam 10 spatii expoziționale”.
Reporter: Când v-ați mutat aici cum era?
Dan Vezentan, artist: „Geamurile sparte cred că era nefolosit de vreo 20 de ani, vreo 2 șobolani uscați pe jos, mult praf, mizerie, pereții sparți. Mă rog, am refăcut mult”.
În doar 3 ani de când au fost înființate, Atelierele Malmaison, au devenit un reper în lumea artei la nivel internațional.
Dan Vezentan, artist: „Au fost curatori care au curatoriat expoziții la Pompidou și Bienala din Caunas de anul trecut și la Moma. A fost și de la Palais de Tokyo, care este cel mai important centru de arta contemporană din Paris”.
În decembrie, contractul artiștilor de la etajul 1 a expirat. Proprietarul le-a majorat chiria cu 50% și nu mai vrea să încheie cu ei contracte pe termen lung. Cădirea aparține lui IPROCHIM, un institut de proiectări chimice din subordinea Ministerului Economiei, a cărui activitate principală nu mai este de mult proiectarea ci veniturile din chirii, din care supraviețuiește.
Daniela Palimariu, artist: „Ei ne dau contracte pe 3 luni, e cea mai mare problemă pentru mine. Nu e normal să ai această instabilitate, să trebuiască să te gândești din 3 în 3 luni ce se mai scumpește, nu se mai scumpește, mai îmi oferă prelungire, nu-mi oferă”.
IPROCHIM se apară și spune că asociația prin care artiștii au închiriat spațiile în 2020 a fost rău platnică și că legal n-avea cum să prelungească contractul vechi. Invocă datorii de 32.000 de lei, echivalentul chiriei pe 2 luni.
Artiștii spun că este doar un pretext ca să fie dați afară din clădire și să facă loc altcuiva.
Chirie pe 10 ani de 15 ori sub prețul pieței
În 2021 o anchetă „România, Te Iubesc” a arătat cum instituția cu un patrimoniu de 100 de milioane de lei a intrat în vizorul dezvoltatorilor imobiliari. O recunoștea și directorul de atunci.
Clădirea istorică, care trebuia de mult introdusă în patrimoniul național, se întinde pe 6.000 de metri pătrați, iar după revoluție a ajuns într-o stare jalnică. În ancheta din 2021 am arătat cum o clinică medicală a închiriat în 2011 pe 10 ani jumătate o clădire cu doar 60 de cenți metrul pătrat, de 15 ori sub prețul pieței. Firma s-a angajat să renoveze clădirea doar că un etaj nu numai că nu a fost amenajat, dar este o stare de degradare mai gravă decât anterior, în sensul că lipsesc ușile lipsesc sobele, lipsește zona de parchet.
În 2021, IPROCHIM era în plin proces cu clinica, pe care l-a pierdut în prima instanță. Noua conducere a institutului n-a mai făcut recurs. În schimb, a prelungit contractul clinicii pe încă 10 ani contra unei chirii mai mici decât cea pe care o cere artiștilor.
Noua conducere a IPROCHIM invocă un raport de evaluare potrivit căruia nu are voie să închirieze spațiile cu mai puțin de 6 euro metrul pătrat și susține că nu este corectă comparația dintre artiști și clinică. Institutul spune că, deși spațiile sunt în aceeași clădire, ele au caracterisitici și suprafețe diferite.
Clinica este considerată acum de noua conducere un partener de afaceri solid și ,potrivit IPROCHIM, plătește doar 2 euro chirie din 5, deoarece și-ar fi asumat investiții de două milioane și jumătate de euro.
