Caracatița Călărași. Județ cu acces la autostradă si două porturi, rămas în Evul Mediu

Investitori prea puțini, drumuri de pământ și comune fără gaz și canalizare. Și-n tot acest peisaj sărac prosperă oamenii de afaceri. Din rândul lor s-a desprins un senator acuzat de actualul șef al județului că se află în spatele firmelor ce construiesc și acum drumuri în județ, și spre care au plecat în ultimii 10 ani peste 100 de milioane de euro.

Călărași - unul dintre polurile sărăciei în România. Cu două porturi la Dunăre, județul e nesemnificativ pe harta turismului românesc. Și deși are ieșire la autostradă are doar șapte mari investitori.

Mii de oameni din satele și comunele județului trăiesc ca-n secolul trecut. Și-n tot acest peisaj, luptele politice din jurul unor unor grupuri de interese nu fac decât să adâncească dezastrul.

Citește și

Cum s-au trezit doi albanezi patroni de firme în Călărași. Schema infracțională care a îmbogățit capii județului

Florin Petre, fost consilier local Oltenița: “Sărăcie lucie, noi suntem satelit al Capitalei, la 60 k, noi trebuia să furnizăm Capitalei mâncare, de toate. Servicii turistice nu avem. 2 milioane de turiști ar veni aici, dar nu se vrea. Mai bine să ții orașul sărac și tu să prosperi, cumpărând la prețuri de nimic terenuri și clădiri.”

Cei ce stăpânesc bugete de zeci de milioane de euro se acuză reciproc pentru subdezvoltarea județului.

Pe malul Dunării curge o poveste în care sunt implicați afaceriști și politicieni. Acționari în firme cu câțiva ani de activitate și zeci de contracte câștigate în județ. Și ca totul să pară și mai ciudat, majoritatea societăților sunt azi în proprietatea unor cetățeni albanezi. Cu unii dintre am reușit să stăm de vorbă, iar rezultatul investigației este halucinant.

Mergem pe firul poveștii. Înainte facem o oprire în realitățile unui județ care pare fără scăpare.

Nu întâmplător îi cerem taximetristului Tetea, celebru în zonă pentru serviciile sale, să ne ducă la șeful PNL Budești. Tocmai ce fusesem la primărie, unde găsisem o situație halucinantă.

Toate birourile erau sigilate. Consilierii locali își dăduseră demisia în bloc, în frunte cu primarul Sinel Nae și viceprimarul Florin Nae. Erau interimari, după ce primarul care câștigase în 2016 renunțase la funcție, depășit de problemele orașului.

Pe Sinel Nae l-am întâlnit anul trecut. Mergea relaxat prin orașul în care de 30 de ani nu s-a făcut nimic. Nicio investiție.

Sinel Nae, fost primar al orașului Budești:

“-Fonduri europene, canalizare?

-Nu!

-De ce nu s-a făcut nimic?

-Eu asigur intermatul…

-Interimarii nu fac proiecte europene?

-Da da!

-Arătați-mi un proiect!”

Viceprimarul Nae are totuși o explicație.

Florin Nae, fost viceprimar al orașului Budesti:

“-În ce problemă?

-Problema spitalului. S-a deschis?

-Nu!

-Se deschide?

-Nu cred. N-am vrea să mințim… Să facem cabinet, nu putem noi ca insitutie…

-S-au atras fonduri europene?

-Nu!

-De ce?

-Că nu avem timp…”

În zonă n-a venit niciun investitor, iar foștii primari n-au lăsat nimic în urma lor. De fapt, ar fi o investiție de notat: clădirea primăriei construită în 2013, care azi e într-o gravă situație de degradare.

Ilie Mihai, șeful filialei locale PNL, a fost artizanul dizolvării Consiliului. Aleșii locali au refuzat să semneze pentru unele proiecte propuse de primar. Ilie Mihai e hotărât să pună lucrurile în ordine și se aruncă în cursa pentru primărie.

El este cel care a construit clădirea nouă, ce a costat aproape un milion de euro. Până la alegeri,funcționează la limita de avarie. Orașul Budești are aproape 8.000 de locuitori și nici un km de asflat, canalizare sau gaz.

Ion Păun locuiește pe o stradă din zona centrală. După 30 de ani, are tot în curte toaleta, iar speranțe să vadă asflat și canalizare nu prea sunt.

Ion Păun:

“-Am 76 de ani, trăiesc din ajutor social de 170 de lei, n-am pensie, n-am nimic.

-Tinerii unde muncesc?

-Am avut o fabrică de cărămidă, au dărâmat-o …”

Incompetența, reaua-voință și, de multe ori, prostia au șters șansele oamenilor la o viață mai bună. Sute de milioane de euro așteaptă să fie accesate de primarii comunităților sărace, doar că proiectele întârzie să apară.

Oraș aflat la 60 de kilomteri de București, Fundulea, mândria Bărăganului în vremea comunistă, se află printre localitățile în care asfaltul și canalizarea sunt un lux. În fruntea orașului se află de multă vreme Dorel Dorobanțu. E mulțumit de cele patru mandate. În 16 ani, a pus ceva asfalt prin oraș și a amenajat și un mic părculeț. Altceva...

Dorel Dorobanțu:

“-Aveți canalizare?

-Pe strada principală.

-Pe celelalte străzi?

-Nu.

-Apă curentă?

-Noi suntem un oraș mai micuț…”

În orașul ăsta micuț, investiții n-a prea atras. Se laudă cu un singur proiect pe fonduri europene: renovarea campusului școlar. Prin PNDL ar fi putut renova școala dintr-un sat aparținător, dar a fost prins cu altele. E una din cele 39 de unități de învățământ din județ cu toaletă în curte.

Una din clădiri era închisă, iar primarul speră că vizita se încheie aici, dar femeia de serviciu ne trimite spre cealaltă clădire, unde învață copiii mici. Încălzirea se face pe lemne, iar robietul e impovizat. La un moment dat, primarul iese să se descarce nervos.

Pe vremea lui Ceaușescu, Fundulea era un oraș prosper. Institutul de Cercetare Agricolă avea 1.350 de angajați. Azi mai sunt 290 și funcționează la limita de avarie, reușind totuși să se autofinanțeze. În laboratorele lor se creează specii de cereale care să reziste condițiilor de sol și temperatură din România. După Revoluție, au fost vremuri grele pentru institut. Oamenii buni au plecat, iar suprafața cultivată a fost decimată.

Inclusiv primarul e într-un proces în care edili și funcționari locali au fost acuzați că au retrocedat terenuri de la institut. În primă instanța au fost achiat. În ultimii ani a fost ocupat, a fost cercetat și-ntr-un dosar de incompatibilitate. În tot acest timp, orașul s-a degradat. Fostul spital e o ruină, iar primarul se întrece în promisiuni, deși ar fi putut atrage fonduri pentru refacerea lui.
 

Articol recomandat de sport.ro

Olăroiu, răsplătit de arabi în mijlocul unui sezon istoric: românul încheie anul cu o veste excelentă