Romanul care nu isi permite sa aiba nici macar o zi proasta pe an. "Imi iubesc meseria si nu pot sa imi propun lucruri mici"
Ziua proasta e un capriciu pe care ti-l permiti din cand in cand. 'Azi NU!' se aude din toate partile. In soneria telefonului, la mesageria vocala sau pe repeat-ul din casti.
Sunt ore in care ceilalti trebuie sa inteleaga ca ti-ai luat o pauza de la viata. Ca intre tine si finalul zilei nu mai are loc nimeni. Ca nu-ti mai ies zambetele si nici nu ai energie sa le inventezi. Si, bineinteles, ca acceptarea fara intrebari e singurul lucru pe care pot sa-l faca pentru tine. Altfel, risca sa primeasca si ei un 'azi nu'. Iar asta e cel mai cuminte scenariu posibil.
Daca te identifici in randurile de mai sus, atunci chiar esti un om norocos. Foarte norocos. Nu pentru ca ai zile proaste, ci pentru ca mofturile (si playlist-ul) n-au nevoie de aprobari de nicaieri.
La 29 de ani, Ionut Constantinescu e ospatar-sef intr-un restaurant important din centrul Bucurestiului. Pentru el, nu pot sa existe zile proaste. Din pacate sau din fericire. Daca s-ar intampla, 'azi nu' s-ar transforma in calcul care iese prost dupa ultimul client, cel care pleaca si il trimite la cifre. Nu e cazul. Ionut zambeste si trebuie sa se asigure ca cei din jurul sau fac la fel. E atat de bun la asta, incat aproape ca ar trebui sa si-o treaca in CV.
"Nimic, absolut nimic nu e imposibil. Poate sunt lucruri pe care nu ai cum sa le faci pe moment, poate dureaza pana le rezolvi, dar nimic nu e imposibil. Conteaza cat de mult te implici si iti doresti ceva. E foarte placut sa reusesti ce pare greu la inceput. De exemplu, sa zicem ca un client te roaga sa-i prepari un produs care nu ti-e neaparat cunoscut, o bautura mai sofisticata. Il intrebi ce vrea sa contina sau ce gust ar vrea sa aiba. Imaginatia si pasiunea ta fac diferenta, pe urma. Ai libertate, depinzi numai de feeling". Entuziasmul pe care-l ofera in dialog arata ca respecta rutina zilelor bune de 7 ani. Non-stop.
Ionut a plecat de jos. Ce inseamna jos in meseria lui? 'Spalat pahare pana la dureri crunte de spate si febra musculara', cum (nu) ii place sa-si aminteasca. La fel ca orice pusti, si-a dorit mai multi bani de buzunar. Si a facut o alegere pe care nu pare sa o regrete.
"Scoala a fost foarte importanta, m-a facut curios in multe privinte, am incercat sa stiu cum si ce se intampla in jurul meu. Am vrut de mic sa am si banii mei, iar acest job mi i-a oferit repede, probabil de aia l-am si ales. E o meserie din care traiesti. Te si educa, te invata sa vorbesti cu oamenii, sa pui pret pe exprimare, sa construiesti o baza. Conteaza enorm, poate ca de aici pleaca totul. Apoi, poti sa devii meserias in absolut tot ce faci. Inceputul, baza si felul tau de a prinde cat mai mult sunt esentiale", crede Ionut.
In meseria lui, idolii se tin in suflet, nu in oglinda. Profesionistii nu au timp sa construiasca statui. Nici macar daca e vorba de ei insisi: "De 7 ani sunt in domeniu, am tot crescut. Nu stiu daca sunt inca meserias, nu cunosc toate secretele. Dar voi fi meserias, spun asta desi nu sunt un om modest. Pur si simplu imi respect meseria si stiu ca ii dau totul, asa ca nu am cum sa-mi propun lucruri mici la schimb".
Locul 1 pe lista de prioritati se premiaza. Ionut are discursul de campion pregatit, chiar daca prin fata lui nu au trecut doar caractere de Oscar: "Bunul simt, respectul fata de cei din jur si fata de munca din care-ti castigi salariul, n-au cum sa fie decat foarte importante. Cele mai mari satisfactii le ai atunci cand oamenii care platesc un produs, prietenii, colegii si sefii tai sunt multumiti. Si asta e o provocare in sine, sa faci mereu astfel incat sa iasa cat se poate de bine totul".
"Azi nu" e hit pentru cei care-si permit asta. Ionut nu judeca pe nimeni, dar face tot posibilul sa schime muzica. In fiecare zi, la restaurantul unde joaca in mica lui liga a campionilor.
