(P) Primul an de viață, primele bătălii ale bebelușului. Intervenții vitale în primele clipe

În astfel de momente, experiența și sincronul unei echipe medicale pot schimba totul. „Fiecare bebeluș care ajunge la noi are o poveste aparte, iar uneori chiar și o oră poate conta enorm”, spune dr. Daniela Dobrițoiu, medic primar chirurgie pediatrică la Ponderas Academic Hospital. Din linia întâi a primelor minute, dr. Cristian Palade, medic neonatolog la Maternitatea și Centrul de Chirurgie Fetală & Neonatală, explică cât de imprevizibile sunt aceste situații. „Sunt rare, dar marcante. Putem avea o lună întreagă fără niciun caz sau, cum e legea seriilor, să apară câte trei–patru cazuri într-o singură lună.Fiecare dintre ele ne rămâne în minte, pentru că de fiecare dată luptăm, la propriu, pentru viața unui copil.”

Diagnosticul prenatal și „ora zero”: ce face echipa în primele minute

Tot mai des, ecografiile și RMN-ul fetal ridică o suspiciune încă din timpul vieții intrauterine. Asta permite alegerea locului potrivit pentru naștere, pregătirea sălii și a echipamentelor, dar și o discuție prealabilă cu chirurgul pediatru, astfel încât el să fie prezent și, la nevoie, planificarea unei intervenții fetale acolo unde este posibil. „Diagnosticul prenatal schimbă complet perspectiva - ne dă timp să pregătim totul, de la ventilație, fluidele pentru menținerea echilibrului circulator, medicația necesară până la echipa completă prezentă la naștere”, explică dr. Cristian Palade.

Cu diagnosticul cunoscut, neonatologul intră în sală cu un plan clar: evaluare clinică rapidă, confirmări imagistice și de laborator, stabilizarea respirației și a circulației, montarea liniilor venoase sigure, inițierea nutriției parenterale dacă alimentația enterală (pe cale orală) nu este posibilă. „Diferența dintre a ști dinainte și a fi luat prin surprindere este uriașă - un copil cu hernie diafragmatică, de exemplu, trebuie uneori intubat chiar din primele secunde după naștere, iar asta nu poți face fără pregătire completă”, adaugă medicul.

În hernia diafragmatică, preferința este pentru ventilație asistată încă din primele momente, uneori prin intubație la naștere. În atrezii, accentul cade pe decompresia tubului digestiv și pe echilibrările metabolice. Toate acestea se întâmplă înaintea transferului către chirurgia pediatrică; copilul trece mai întâi prin Terapie Intensivă Neonatală, unde este stabilizat și monitorizat continuu.

Trei diagnostice explicate pe înțelesul tuturor

Hernia diafragmatică apare atunci când o porțiune din organele abdominale migrează în torace printr-un defect al diafragmului și împiedică dezvoltarea plămânilor. Copilul respiră greu și se poate învineți; radiografia toraco-abdominală arată clar că intestinele sau stomacul au urcat în piept. Neonatologul asigură respirația și echilibrele, iar chirurgul repară diafragmul pentru a reda spațiu plămânilor. „Scopul este refacerea mușchiului; când defectul e mare, folosim materiale biocompatibile. În multe cazuri intervenția poate fi toracoscopică sau laparoscopică”, explică dr. Dobrițoiu.

Atrezia esofagiană sau intestinală înseamnă întreruperea drumului normal al alimentelor prin tubul digestiv. Nou-născutul poate avea burtica vizibil umflată, poate vărsa un lichid verzui (vărsături bilioase) și nu elimină meconiul - primul scaun al bebelușului, de culoare închisă, care ar trebui să apară în primele 24 de ore după naștere. Soluția este chirurgicală și, de obicei, urgentă: se restabilește continuitatea prin reconectarea capetelor sau printr-un plan etapizat, în funcție de nivelul și tipul atreziei. Atunci când starea o permite, abordul minim invaziv scurtează recuperarea și reduce disconfortul postoperator.

Peritonita meconială este o inflamație severă a cavității abdominale care apare înainte de naștere, când meconiul (primul scaun al bebelușului) ajunge în abdomen printr-o perforație intestinală. Aceasta se poate produce uneori pe fondul unei malrotații, adică o poziționare anormală a intestinelor în timpul dezvoltării fătului, sau al unui volvulus, o răsucire a intestinului pe el însuși, care blochează circulația și poate provoca perforația. Diagnosticul se bazează pe examen clinic și imagistic; tratamentul chirurgical constă în curățarea cavității și refacerea continuității intestinale. „Colaborarea dintre neonatolog, imagist și chirurg este decisivă; uneori intervenim imediat, alteori după câteva zile, în funcție de starea copilului”, punctează dr. Dobrițoiu.

Chirurgia la nou-născut: precizie, tehnici minim invazive și siguranță

Chirurgia neonatală cere gesturi extrem de fine într-un spațiu foarte mic. „E comparabilă cu ceasornicăria: manevre precise, sigure, asupra unor structuri extrem de fragile”, spune dr. Dobrițoiu. Când starea o permite, la Ponderas se preferă tehnicile minim invazive - laparoscopie sau toracoscopie. Inciziile sunt mici, stresul operator scade, vizualizarea câmpului este excelentă datorită camerelor de mici dimensiuni, iar instrumentele de 3-5 mm permit o manipulare delicată și un control bun al sângerării. Pentru pacienți, asta se traduce, de obicei, printr-o recuperare mai rapidă, durere mai mică și cicatrici discrete, fără a face compromisuri la capitolul siguranță.

Traseul copilului: de la stabilizare la operație și apoi către casă

După naștere, copilul este stabilizat în Terapie Intensivă Neonatală, apoi transferat în siguranță către echipa chirurgicală cu o unitate specializată de transport neonatal. Postoperator, neonatologia preia din nou rolul central: se continuă suportul respirator dacă este nevoie, se mențin linii venoase centrale sigure pentru corecții și nutriție parenterală, iar alimentația cu lapte de mamă se introduce treptat, prin gavaj, în funcție de toleranța digestivă. Evoluția se urmărește de la o zi la alta, iar părinții sunt parte din echipă: vizite regulate în TINN, explicații clare la patul bebelușului, consiliere psihologică disponibilă. „E important ca părinții să fie alături de noi, să înțeleagă pașii și să vadă progresul. Zi de zi, lucrurile se pot schimba în bine”, spune dr. Palade. Iar un mesaj care rămâne în minte vine de la o colegă din terapie intensivă: „Când salvezi un copil cu patologie dificilă, salvezi de fapt o familie.”

Cât de des se întâmplă și care este prognosticul

Incidența urgențelor chirurgicale imediate la nou-născuți este redusă, dar variază. Pot exista luni fără niciun caz și luni cu mai multe situații concentrate; de pildă, într-o lună recentă, echipa a îngrijit trei cazuri care au necesitat intervenție în primele 3-4 zile: o atrezie intestinală, o fractură parietală congenitală cu înfundare și o peritonită meconială. Pentru părinți, întrebarea-cheie este „se va face bine?” Răspunsul realist, dar optimist, este că nou-născuții au o capacitate remarcabilă de refacere, iar când malformația este izolată, diagnosticul este pus la timp și îngrijirea este adecvată, șansele la o viață normală sunt foarte mari. Există și situații în care vorbim despre ameliorare sau tratamente etapizate, iar prognosticul depinde de tipul malformației, greutatea la naștere și eventuala asociere cu alte probleme. „Medicina avansează în fiecare zi; diagnostice care altădată aveau un prognostic rezervat sunt astăzi tratabile cu succes”, încurajează dr. Dobrițoiu.

Din decembrie 2025, activitatea Maternității și a Centrului de Chirurgie Fetală & Neonatală se desfășoară în cadrul Ponderas Academic Hospital, într-o structură medicală integrată care permite abordarea multidisciplinară a celor mai complexe cazuri materno-fetale. Această etapă marchează consolidarea unui program medical dedicat intervențiilor înainte de naștere și îngrijirii avansate a nou-născutului.