Cazul pastorului adventist Claudiu Goran arată de ce uneori investigațiile suplimentare pot face diferența între un diagnostic precoce și o boală care evoluează în tăcere.
Uneori, corpul nu trimite semnale clare. Analizele pot părea aproape normale, simptomele pot lipsi complet, iar viața poate continua firesc, în timp ce o boală serioasă evoluează fără zgomot. Așa a început povestea lui Claudiu Goran, care a ajuns să fie diagnosticat cu un cancer de prostată agresiv, deși nimic din starea lui generală nu anunța un pericol real.
Medicul a decis că rezultatul testului PSA trebuie investigat
Singura modificare apărută la un control de rutină a fost o valoare ușor crescută a PSA-ului, analiza de sânge folosită frecvent în evaluarea prostatei. Nu era o valoare alarmantă. Nu existau simptome. Nu exista un tablou medical care să indice clar o boală oncologică. Și totuși, medicul urolog Mircea Onaca, șeful Departamentului de Urologie din Ponderas Academic Hospital, a decis că rezultatul merită investigat mai departe.
„Nu cred că a fost o întâmplare, ci că Dumnezeu a lucrat în așa fel încât boala să fie descoperită la timp”, a mărturisit Claudiu la o lună după intervenția chirurgicală robotică prin care i-a fost îndepărtată tumora.
Povestea lui este una despre vigilență medicală, încredere și despre importanța de a nu ignora modificările aparent mici. În cazul cancerului de prostată, boala poate evolua mult timp fără simptome, iar uneori diferența o face tocmai decizia de a merge mai departe cu investigațiile, chiar și atunci când cifrele nu par dramatice.
Un PSA care părea să nu anunțe nimic grav
În urologie, PSA-ul este una dintre analizele care pot ridica suspiciunea unei afecțiuni la nivelul prostatei. În cazul lui Claudiu Goran, valoarea era ușor peste limită, dar nu una care să indice automat o problemă gravă. Mai mult, după o lună, fără tratament, valoarea scăzuse.
La prima vedere, rezultatele puteau fi interpretate ca relativ liniștitoare. Totuși, medicul a recomandat un RMN multiparametric de prostată, o investigație mai detaliată, care a arătat o zonă suspectă. Nici atunci, suspiciunea nu părea să indice ceva foarte sever. Însă a fost suficient pentru ca medicul să meargă mai departe și să recomande o biopsie țintită.
Rezultatul a fost neașteptat: cancer de prostată într-o formă agresivă.
„PSA-ul nu era deloc îngrijorător. Se vedea ceva la RMN, dar nimic major, în niciun caz foarte evident. S-a făcut, însă, o biopsie cu fuziune, iar rezultatul a fost surprinzător: o formă destul de agresivă de cancer de prostată, în ciuda analizelor care nu erau patologice”, explică dr. Mircea Onaca, adăugând că, deși nu poate generaliza, astfel de cazuri apar din ce în ce mai frecvent.
Fără acea biopsie, tumora ar fi putut continua să evolueze silențios, poate până într-un moment în care tratamentul ar fi devenit mai complicat. Pentru Claudiu, faptul că nu a trecut cu vederea rezultatul și că a urmat recomandările medicului a fost esențial.
„Orice modificare a PSA-ului are o cauză. Nu e neapărat nevoie să fie cancer, dar trebuie văzut de ce se modifică și de ce fluctuează”, spune el.
„Am știut că sunt pe mâini bune”
Diagnosticul a venit într-un moment cu o încărcătură emoțională puternică. Claudiu Goran nu era la prima întâlnire cu boala oncologică, dar era pentru prima dată când el era pacientul. Soția lui trecuse prin două diagnostice de cancer, la o vârstă tânără, iar el îi fusese alături în fiecare etapă. De data aceasta, însă, trebuia să învețe să primească sprijinul pe care, de-a lungul anilor, îl oferise altora.
Întâlnirea cu dr. Mircea Onaca i-a dat încredere. Nu ajunsese întâmplător la el. Doi colegi pastori, care trecuseră prin experiențe similare, îi vorbiseră despre medicul care îi operase cu ani în urmă. Nu i-au descris doar un specialist, ci un om care le redase liniștea.
„A fost suficient să le ascult mărturia, iar când l-am cunoscut în persoană am știu că sunt pe mâini bune. Este un om extraordinar de echilibrat, calm, răbdător și foarte atent la amănunte. Nu mi-a dat speranțe nejustificate. Am simțit că Dumnezeu se va folosi de dumnealui — și așa a fost”, a mărturisit Claudiu.
Pentru un pacient care primește un diagnostic oncologic, felul în care medicul comunică poate conta la fel de mult ca explicațiile medicale. Claudiu spune că nu a primit promisiuni exagerate, ci informații clare, transmise cu calm. Iar acest lucru l-a ajutat să facă pasul către operație cu mai multă încredere.
Operația robotică și frica de necunoscut
Având în vedere rezultatul biopsiei și agresivitatea tumorii, intervenția chirurgicală nu putea fi amânată. Medicul a recomandat prostatectomia radicală robotică, realizată cu sistemul daVinci Xi, o tehnică minim invazivă folosită în tratamentul cancerului de prostată.
Pentru Claudiu, alegerea a venit și din dorința de a avea o intervenție cât mai precisă, cu o recuperare mai rapidă și cu un impact cât mai redus asupra vieții de după operație. Chiar și așa, recunoaște că teama a existat. Nu doar teama de diagnostic, ci și de intervenție, de anestezie, de pierderea controlului.
„În primul rând, nouă ne e teamă de necunoscut. Natura umană e în așa fel construită că noi vrem să controlăm lucrurile atunci când nu mai putem controla nimic și atunci ne dăm seama cât suntem de vulnerabili, însă am încredere în ceea ce Dumnezeu a pus în mintea oamenilor, în descoperirile științei, în avansul teribil al medicinei”, spune pastorul Goran.
Înainte de operație, o altă întâlnire l-a liniștit profund: cea cu medicul anestezist, dr. Roxana Bădescu. Pentru pacient, câteva cuvinte spuse la momentul potrivit au avut un efect greu de uitat.
„M-a impresionat foarte mult cele câteva propoziții pe care dânsa le-a rostit. Mi-a spus că toți pacienții se tem de anestezia generală. Dar a fost atât de sigură, atât de reconfortantă. Și faptul că mi-a pus ambele mâini pe umeri și mi-a spus că o să fie bine. A contat foarte mult.”
Intervenția a decurs fără complicații. Iar momentul trezirii din anestezie a rămas pentru Claudiu unul dintre cele mai importante din tot parcursul medical.
„Când m-am trezit, doctorul Mircea Onaca era lângă mine și mi-a spus că totul a arătat bine. Nu sunt motive de îngrijorare. Ganglionii nu sunt patologici la prima vedere. Prostata a arătat bine.” Apoi adaugă: „Ce și-ar dori un pacient să audă imediat după trezirea din anestezie? Exact ce-am auzit eu.”
Recuperarea și sentimentul că povara a rămas în spital
Claudiu Goran nu mai fusese internat niciodată. Experiența spitalizării era nouă pentru el, iar contactul cu tot ce înseamnă sistem medical, intervenție, tratament și recuperare a venit cu o vulnerabilitate pe care nu o mai trăise până atunci.
A stat trei zile internat și spune că a fost impresionat de felul în care întreaga echipă medicală l-a ajutat să treacă mai ușor prin acea perioadă.
„Întreg personalul - medicii, asistentele, infirmierele - au încercat din răsputeri să mă facă să nu mă simt stresat sau necăjit că mă aflu în spital. Au încercat să-mi facă o viață ușoară”, spune Claudiu Goran.
Recuperarea a fost treptată, dar constantă. La o lună după operație, spunea că se simte bine și că privește cu încredere perioada care urmează. Mai ales, simțea că o parte importantă din frică și povară rămăsese în spital.
„Nu mă așteptam la ceva mai bine de atât. A fost foarte bine. Interacțiunea cu doctorul Onaca a fost atât de bună încât, ajungând acasă după operație, o parte importantă din povară a rămas în spital. Iar acum simt o eliberare, o ușurare și privesc cu destulă încredere timpul care vine. Rămân recunoscător lui Dumnezeu și desigur domnului doctor Onaca și spitalului Ponderas pentru că au fost mijloacele Lui, prin care m-a vindecat.”
Lecția unui diagnostic care nu se vedea la suprafață
Pentru Claudiu Goran, această experiență a schimbat și felul în care privește suferința celor pe care îi întâlnește. Ca pastor, a fost de multe ori lângă oameni aflați în momente grele. A consiliat, a ascultat, s-a rugat, a susținut. A fost alături de soția lui în cele două lupte cu cancerul. Dar spune că abia atunci când a devenit el însuși pacient oncologic a înțeles altfel greutatea unui astfel de diagnostic.
„Astăzi pot să vă spun că eu nu am simțit cu adevărat ce a simțit soția mea până nu am trecut eu prin același diagnostic. Mi-am propus ca, ori de câte ori voi avea de-a face cu pacienți oncologici, să-i privesc, să-i înțeleg și să-i sprijin diferit. S-a schimbat ceva”, spune Claudiu Goran.
Articol susținut de Regina Maria
Acest articol este un material publicitar al cărui conținut a fost realizat în mod
independent de o terță parte, fără răspunderea editorială şi sub supravegherea PRO TV S.R.L.
