Marile dosare de corupţie, reluate de LA ZERO. De ce Darius Vâlcov nu scapă de condamnare
Înalta Curte de Casaţie va trebui să rejudece de la zero marile dosare de corupţie aflate la un pas de a fi decise definitiv.
Asta după ce Curtea Constituţională a decis că instanţele de fond nu au fost specializate, aşa cum s-a plâns Florin Iordache, la cererea fostului său şef de partid.
Între ele se numără şi procesul în care fostul ministru al finanţelor Darius Vâlcov a fost condamnat la 8 ani de închisoare.
Tocmai în dosarul în care fostul ministru Darius Vâlcov era judecat pentru acuzaţii de corupţie, dosar în care în prima instanţă a fost condamnat la 8 ani de închisoare şi în care procurori DNA şi avocaţi deopotrivă erau de părere că întreg procesul ar trebui reluat de la zero, într-un complet specializat, aşa cum a statuat de curând CCR, iată că lucrurile au luat o întorsătură neaşteptată: nici de acuzare, nici de apărare.
”Procesul trebuie rejudecat de la zero”, spune Adrian Georgescu, avocatul lui Darius Vâlcov.
Completul de 5 judecători a pus în discuţie o situaţie cu adevărat excepţională: sesizarea Curţii de Justiţie a UE cu nu mai puţin de 4 întrebări menite să lămurească în ce măsură ÎCCJ de la Bucureşti, în baza dreptului comunitar, are sau nu obligaţia de a ţine cont de deciziile CCR, asta în condiţiile în care se pune în discuţie faptul că CCR este o instanţă din afara sistemului judiciar, pe de altă parte care s-a pronunţat cu privire la o chestiune care nu priveşte strict legea fundamentală, ci mai degrabă o lege de organizare, o lege inferioară.
Avocaţii inculpaţilor, dar şi procurorii DNA deopotrivă vor trebui să-şi expună punctele de vedere, însă este aproape cert că peste 2 zile acest complet de 5 judecători va dispune pe de-o parte suspendarea judecării procesului lui Vâlcov, dosar în care se aştepta rejudecarea de la 0, să fie trimis Curţii de Justiţie a UE, iar în condiţiile în care se va aştepta o bună perioadă de timp o astfel de decizie, lucrurile nu vor evolua deloc.
O cerere similară a fost făcută şi în procesul legat de dosarul Gala Bute, în acest caz fiind vorba de completurile de 5 judecători, care tot în urma unei decizii a CCR, au fost schimbate, iar multe dintre procese au fost reluate în faţa unor instante de acest gen.
Cele patru întrebări sunt următoarele
*Art. 19 alin. (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, art.325 alin. (I) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, art.58 alin.(3) din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Directivei 2006/70/CE a Comisiei, art.4 din Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal, elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene din 26 iulie 1995, trebuie interpretate în sensul că se opun adoptării unei decizii de către un organ exterior puterii judecătoreşti, Curtea Constituţională a României, care sa soluţioneze o excepţie procesuală care ar viza o eventuală nelegală compunere a completurilor de judecată, în raport de principiul specializării judecătorilor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (neprevăzut de Constituţia României) şi să oblige o instanţă de judecată să trimită cauzele, aflate în calea de atac a apelului (devolutivă), spre rejudecare, în primul ciclu procesual la aceeaşi instanţă?
*Articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi articolul 47 alin. 2 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că se opun constatării de către un organ exterior puterii judecătoreşti a nelegalei compuneri a completurilor de judecată din cadrul unei secţii a instanţei supreme (completuri compuse din judecători în funcţie, care la momentul promovării îndeplineau inclusiv condiţia specializării solicitată pentru a promova la secţia penală a instanţei supreme)?
*Aplicarea prioritară a dreptului Uniunii trebuie interpretată în sensul că permite instanţei naţionale să înlăture aplicarea unei decizii a instanţei de contencios constituţional, care interpretează o normă inferioară Constituţiei, de organizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inclusă în legea internă privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, normă interpretată în mod constant în acelaşi sens, de o instanţă de judecată timp de 16 ani?
*Conform articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, principiul liberului acces la justiţie include specializarea judecătorilor şi înfiinţarea unor completuri specializate la o instanţă supremă?
Etichete: darius valcov, iccj,
Dată publicare:
