Hotărâre istorică a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Judecătorii pot să refuze o decizie a Curții Constituționale
Judecătorii din țările UE au de acum dreptul să refuze punerea în aplicare o decizie a curții constituționale, dacă o consideră contrară dreptului, a anunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE).
Judecătorii din toate statele UE, adică inclusiv cei din România, au de acum puterea de a refuza punerea în aplicare a unei decizii a Curții Constituționale, instituție care cunoaște astfel prima limitare a puterilor sale practic absolute, deasupra oricăror legi.
Decizia CJUE prevede că judecătorii unei țări să treacă peste o hotârâre a curții constituționale dacă o consideră contrară dreptului, fără a fi expuși riscului de a fi sancționați.
Documentul integral poate fi consultat la finalul acestui articol.
”De azi, judecătorii români sunt independenți și față de CCR. Iar dreptul UE e deasupra deciziilor CCR. Tocmai a decis asta CJUE.
În plus, deciziile CCR cu privire la completurile de 5, dacă duc la prescripția infracțiunilor de corupție, nu trebuie respectate de judecătorii români. Iar MCV e obligatoriu.
Hotărârea e pur și simplu COLOSALĂ”, a scris judecătorul Cristi Danileț.
Decizie la nivelul UE, după cazurile din România
”Dreptul Uniunii se opune aplicării unei jurisprudențe a Curții Constituționale în măsura în care aceasta, coroborată cu dispozițiile naționale în materie de prescripție, creează un risc sistemic de impunitate”, arată CJUE într-un comunicat.
”Supremația dreptului Uniunii impune ca judecătorii naționali să aibă puterea să lase neaplicată o decizie a unei curți constituționale care este contrară acestui drept, în special fără a fi expuși riscului de a le fi angajată răspunderea disciplinară”, se precizează în document.
Decizia CJUE devenită obligatorie la nivelul întregii UE vine după analiza unor cauze pornite din România, după ce Curtea Constituțională a anulat condamnări ale unor parlamentari și lideri PSD pentru corupție invocând nereguli organizatorice, de formă, respectiv constituirea completelor de judecată, și nu pe baza faptelor propriu-zise.
