În primă instanță, judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție l-au găsit vinovat că, în urmă cu șapte ani, ar fi angajat o consilieră și i-ar fi plătit salariul fără ca ea să-și onoreze contractul de muncă.
Cu toate acestea, la ultimul termen din acest dosar, cei 5 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție au decis că „nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, în contextul în care activitatea consilierului personal s-a desfășurat de la distanță, iar natura atribuțiilor specifice acestei funcții nu presupune o prezență fizică obligatorie la sediul instituției”.
Înalta Curte a motivat achitarea lui Florian Bodog printr-o interpretare restrictivă a noțiunii de abuz în serviciu în cazul funcțiilor de consilier personal. Instanța supremă a arătat că acest tip de poziție presupune un raport special de încredere cu demnitarul, având un conținut preponderent intelectual și consultativ, care nu poate fi măsurat prin prezență fizică sau prin indicatori cantitativi standardizați. În acest context, simplul fapt că un consilier nu a fost prezent permanent la birou nu echivalează automat cu lipsa activității și nu poate fundamenta o condamnare penală.
„ Înalta Curte a constatat că funcția de consilier personal este caracterizată printr-un raport juridic special de încredere și colaborare directă, având un conținut preponderent intelectual și consultativ, care nu poate fi evaluat prin parametri cantitativi standardizați. Lipsa prezenței fizice nu este echivalentă cu lipsa activității prestate”, au motivat judecătorii ICCJ.
Totodată, Înalta Curte a subliniat că eventualele neregularități administrative legate de formalizarea raportului de muncă – precum probleme de documentare, procedură sau control intern – nu pot fi asimilate unor infracțiuni. Instanța a reiterat principiul potrivit căruia dreptul penal reprezintă „ultima ratio”, adică ultima soluție de sancționare, și nu poate fi folosit pentru a penaliza deficiențe de organizare sau management instituțional.
În ceea ce privește acuzațiile de fals intelectual, Înalta Curte a apreciat că acestea erau indisolubil legate de pretinsul abuz în serviciu. În lipsa unei fapte principale de natură penală, aceste capete de acuzare nu pot exista autonom.
