Curtea Constituțională a României (CCR) a publicat motivarea la decizia sa din 15 iulie 2026 prin care a invalidat modificările aduse de Parlament la Codul de procedură penală în vederea accelerării proceselor penale.
Concret, CCR consideră că metodele prevăzute de legislativ pentru finalizarea cât mai rapidă a proceselor penale încălcau grav drepturile fundamentale ale cetățenilor și regulile de funcționare a justiției.
Motivarea integrală a CCR poate fi consultată în documentul atașat.
Modificările votate de Parlament vizau trei mari probleme din Codul de procedură penală:
Rolul judecătorului de cameră preliminară - să i se permită judecătorului să reunească sau să disjungă dosare penale încă din faza de cameră preliminară pentru a câștiga timp.
Decizia CCR: Acest lucru este neconstituțional. Camera preliminară are doar rolul tehnic de a verifica dacă probele și rechizitoriul sunt legale. Dacă judecătorul ar începe să combine sau să fragmenteze dosarele, ar fi obligat să analizeze fondul acuzațiilor (lucru permis doar în faza de judecată propriu-zisă), creând haos procedural și riscul unor soluții contradictorii
Eliminarea obligației de citare a părților - dacă cererile și excepțiile dintr-un dosar nu se rezolvau la primul termen, procesul în camera preliminară urma să continue la termenele următoare fără ca părțile (inculpatul, victima) să mai fie citate oficial. Justițiabilii erau obligați să urmărească singuri parcursul dosarului pe internet.
Decizia CCR: Citarea oficială nu este un moft, ci o garanție a dreptului la apărare și la un proces echitabil. Statul nu poate transfera obligația sa de informare către cetățean și nici nu poate pedepsi persoanele vulnerabile (bătrâni, oameni fără tehnologie sau deținuți) care nu au cum să monitorizeze permanent platformele online ale instanțelor.
Autoritatea de lucru judecat și blocarea verificării probelor - Modificările încercau să ofere un caracter definitiv și de neatins deciziei judecătorului de cameră preliminară cu privire la legalitatea probelor, invocând autoritatea de lucru judecat (ne bis in idem).
Decizia CCR: Această barieră încalcă jurisprudența constantă a Curții. Legalitatea modului în care au fost strânse probele trebuie să poată fi pusă în discuție și verificată inclusiv în faza de judecată pe fond, nu doar în camera preliminară, pentru a asigura o apărare efectivă.
Curtea Supremă a dat vina pe Parlament pentru prescrierea faptelor marilor corupți, apoi contestă reforma votată de acesta
În acest context, trebuie amintit uriașul scandal al prescripțiilor intervenite în marile dosare de corupție – în care politicieni și funcționari vinovați de facto au scăpat de pedeapsă pentru că termenul în care puteau fi condamnați a ”expirat”.
Lia Savonea, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, a dat vina aici pe Parlament, care nu a legiferat corespunzător aceste aspecte, menite să accelereze procesul penal. Ulterior, aceeași ÎCCJ a formulat obiecţie de neconstituţionalitate la modificările aduse de Parlament la Codul de procedură penală, constatând că mai multe prevederi încalcă standardele de claritate a legii, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare.
Acum, încercarea Parlamentului de a reduce durata proceselor penale este considerată neconstituțională de către CCR, pentru că metodele alese de legislativ în cazul celor trei mari probleme încalcă grav drepturile cetățeanului, dar și regulile de funcționare a justiției.
Decizia CCR este definitivă şi general obligatorie, ceea ce înseamnă că prevederile declarate neconstituţionale nu pot fi menţinute în forma criticată.
Parlamentul va trebui să revină asupra textelor şi să le rescrie astfel încât să respecte cerinţele de claritate, coerenţă şi garanţii procesuale.