Potrivit News.ro, Curtea a admis, cu unanimitate, obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că mai multe prevederi criticate încalcă standardele de claritate a legii, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare.
Decizia are impact direct asupra modului în care se desfăşoară procedura penală, mai ales în etapa camerei preliminare, unde CCR a considerat că unele soluţii legislative creează incoerenţe greu de conciliat cu rolul acestei faze procesuale.
În esenţă, Curtea a transmis un semnal clar că schimbările de procedură nu pot fi făcute prin formule ambigue sau prin mutarea unor sarcini esenţiale de la autorităţile judiciare către părţile din proces.
Un prim punct sensibil a fost atribuirea către judecătorul de cameră preliminară a competenţei de a dispune reunirea sau disjungerea cauzelor. Potrivit raţionamentului reţinut de CCR, această soluţie nu se armonizează cu natura funcţiei de cameră preliminară şi introduce o lipsă de coerenţă în arhitectura procesului penal. Cu alte cuvinte, legiuitorul a amestecat atribuţii care nu se potrivesc logic cu etapa procedurală vizată.
Un al doilea element criticat a vizat transferul obligaţiei de a urmări termenele de judecată şi mecanismele de citare către participanţii la proces. CCR a subliniat că citarea nu este un detaliu administrativ, ci instrumentul prin care statul garantează informarea corectă a părţilor. În absenţa unei responsabilităţi clare a organelor judiciare, dreptul la apărare riscă să fie slăbit.
Din perspectiva Curţii, o procedură penală corectă nu poate funcţiona dacă persoana vizată nu ştie în mod clar când şi cum trebuie să participe la proces. Tocmai de aceea, obligaţia de citare şi comunicare rămâne una dintre garanţiile centrale ale procesului echitabil. Dacă această sarcină este împinsă în zona incertă a iniţiativei private a participanţilor, statul îşi reduce propria capacitate de a asigura desfăşurarea legală a procesului.
Principiul ”ne bis in idem” şi autoritatea de lucru judecat
Un alt capăt de cerere viza modul în care unele modificări încercau să lege încheierile (deciziile - n.r.) judecătorului de cameră preliminară de principiul ”ne bis in idem” şi de autoritatea de lucru judecat. Curtea a respins această soluţie, arătând că încheierile din camera preliminară nu tranşează fondul cauzei, adică vinovăţia sau nevinovăţia unei persoane.
Efecte practice
Decizia CCR este definitivă şi general obligatorie, ceea ce înseamnă că prevederile declarate neconstituţionale nu pot fi menţinute în forma criticată.
Parlamentul va trebui să revină asupra textelor şi să le rescrie astfel încât să respecte cerinţele de claritate, coerenţă şi garanţii procesuale.
Reacția preşedintelui comisiei speciale a Parlamentului pentru combaterea traficului de persoane, Diana Tuşa (PSD)
Preşedintele comisiei speciale a Parlamentului pentru combaterea traficului de persoane, Diana Tuşa, afirmă că, în raport cu amploarea reformei, acest control este binevenit, întrucât permite corectarea unor aspecte punctuale şi reduce riscul unor contestări ulterioare ale procedurilor de către inculpaţi.
”Curtea Constituţională a admis parţial obiecţia de neconstituţionalitate formulată cu privire la proiectul de lege pentru modificarea Codului de procedură penală. În raport cu amploarea reformei, acest control este binevenit, întrucât permite corectarea unor aspecte punctuale şi reduce riscul unor contestări ulterioare ale procedurilor de către inculpaţi”, transmite preşedintele Comisiei comune pentru combaterea traficului de persoane, social-democrata Diana Tuşa.
Potrivit acesteia, din cele 64 de modificări cuprinse în această amplă reformă a Codului de procedură penală, Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale doar patru aspecte punctuale, toate referitoare la procedura camerei preliminare (eficientizarea acestei proceduri prin termene mai scurte şi reguli mai clare, recunoaşterea autorităţii de lucru judecat a hotărârilor pronunţate în camera preliminară, precum şi reunirea şi disjungerea cauzelor în această etapă procesuală).
”Aşteptăm motivarea Curţii pentru a analiza cu exactitate observaţiile formulate şi pentru a pune rapid textele vizate în acord cu exigenţele constituţionale, astfel încât legea să poată intra cât mai curând în vigoare. Aceasta este cea mai amplă reformă a Codului de procedură penală din ultimii ani. Ea modernizează procesul penal, elimină blocajele procedurale, reduce întârzierile şi schimbă în mod real felul în care victimele sunt informate, ascultate şi protejate”, subliniază Tuşa.
Preşedintele comisiei mai arată că legea aduce schimbări majore în mai multe direcţii:
• Consolidarea drepturilor victimelor – informare reală, acces la dosar, comunicarea unei copii a rechizitoriului şi a celorlalte acte esenţiale, asistenţă juridică gratuită, traducerea actelor, acces la compensaţii şi informarea victimei în cazul eliberării sau evadării agresorului;
• Protejarea copiilor şi a victimelor vulnerabile – audieri audio-video obligatorii, posibilitatea participării psihologului sau a specialistului, protejarea domiciliului şi a datelor personale, circuite separate în instanţe şi măsuri care reduc riscul de intimidare şi revictimizare;
• Procese mai rapide şi mai eficiente – termene clare pentru soluţionarea cererilor de administrare a probelor, limitarea cererilor repetitive, simplificarea procedurilor în cauzele cu un număr mare de victime şi mecanisme mai eficiente pentru accelerarea proceselor care depăşesc o durată rezonabilă;
• O justiţie mai specializată – transferul competenţei privind infracţiunile sexuale comise asupra copiilor de la judecătorii la tribunale şi continuitatea asistenţei juridice în etapele succesive ale procesului;
• Modernizarea şi digitalizarea procedurilor – posibilitatea depunerii unor plângeri penale prin e-mail sau alte mijloace de comunicare electronică, comunicarea electronică a citaţiilor şi a actelor de procedură, actualizarea permanentă a datelor de contact şi transmiterea electronică a rechizitoriului;
• Protecţie efectivă pe întreaga durată a cauzei – posibilitatea dispunerii sau menţinerii măsurilor de protecţie inclusiv după rămânerea definitivă a hotărârii ori după pronunţarea unei soluţii de netrimitere în judecată, atunci când victima, martorul sau membrii familiei acestora continuă să se afle în pericol;
• Reguli mai clare şi garanţii procedurale consolidate – clarificarea regimului nulităţilor, a competenţei, a percheziţiilor informatice şi a dreptului participanţilor de a fi informaţi, asistaţi şi de a participa efectiv la procedură.
”Aceste modificări înseamnă mai puţină birocraţie, mai puţine amânări, mai multă siguranţă pentru victime şi un proces penal adaptat realităţilor actuale. România are nevoie de o justiţie penală mai rapidă, mai modernă şi mai apropiată de oameni. Victimele au nevoie ca această reformă să devină realitate”, subliniază Tuşa.
