CCR: Nu ne-am pronunţat cu privire la recunoaşterea căsătoriei între persoane de același sex
CCR s-a pronunțat, miercuri, în legătură cu sesizarea privind articolul referitor la nerecunoaşterea căsătoriilor dintre persoane de acelaşi sex, respectiv o excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 277 alin. (2) şi (4) din Codul civi
Astfel, Curtea Constituţională a României (CCR) a admis sesizarea cu privire la dreptul de liberă circulaţie şi şedere a persoanelor de acelaşi sex căsătorite, în spiritul deciziei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
„S-a admis în sensul că textele criticate sunt constituţionale în măsura în care recunosc dreptul la liberă circulaţie şi la şedere pe teritoriul României. Nu ne-am pronunţat cu privire la recunoaşterea căsătoriei. Am recunoscut în spiritul deciziei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene", a anunţat miercuri preşedintele CCR, Valer Dorneanu, potrivit Agerpres.
În iulie 2016, Asociaţia ACCEPT şi Coaliţia anti-discriminare au prezentat cazul soţilor Relu Adrian Coman şi Robert Clabourn Hamilton, cetăţean american, care au dat în judecată statul român în urma refuzului de recunoaştere a căsătoriei lor care a fost oficiată în 2010 la Bruxelles.
Ulterior, pe 29 noiembrie 2016, CCR, sesizată în acest caz, a decis suspendarea cauzei până la primirea răspunsurilor la un set de întrebări adresate CJUE, stabilind ulterior mai multe termene de control.
Pe 5 iunie 2018, CJUE a stabilit, în cauza privindu-i pe cetăţeanul român Relu Adrian Coman şi pe partenerul său de acelaşi sex, cetăţeanul american Robert Clabourn Hamilton, că statele membre ale Uniunii Europene nu pot împiedica libertatea de şedere a unui cetăţean al UE prin refuzul de a acorda soţului său de acelaşi sex, cetăţean al unei ţări non-UE, un drept de şedere derivat pe teritoriul lor.
Sesizată de CCR, CJUE arată că noţiunea de "soţ", în sensul dispoziţiilor dreptului Uniunii privind libertatea de şedere a cetăţenilor UE şi a membrilor familiilor lor, include soţii de acelaşi sex.
Deşi statele membre sunt libere să autorizeze sau să nu autorizeze căsătoria homosexuală, ele nu pot împiedica libertatea de şedere a unui cetăţean al Uniunii prin refuzul de a acorda soţului său de acelaşi sex, cetăţean al unei ţări non-UE, un drept de şedere derivat pe teritoriul lor, a statuat CJUE.
Curtea afirmă însă că obligaţia unui stat membru de a recunoaşte, exclusiv în scopul acordării unui drept de şedere derivat unui cetăţean al unui stat non-UE, o căsătorie homosexuală încheiată într-un alt stat membru conform dreptului acestui stat nu aduce atingere instituţiei căsătoriei în acest prim stat membru şi nu impune acestui stat membru să prevadă, în dreptul său naţional, instituţia căsătoriei homosexuale.
