Romania, la machiaj!
Grosso modo, vineri seară „Românii au talent” a avut pe PROTV o audienţă dublă faţă de meciul dintre Ungaria şi România transmis pe TVR. Şi cred că sunt generos cu meciul.
Partida dintre Ungaria şi România a început cu o oră mai târziu decât programul de la PROTV. Însă graficul de audienţă al show-ului nu s-a clintit cu un milimetru în momentul în care a început meciul. „Românii au talent” şi-a continuat netulburat drumul prin stratosfera audienţelor ajungând la un moment dat şi pe la un vârf de 35 de puncte de rating, un optmiar în termeni „alpinistici”.
Să zicem că trăim în plin matriarhat şi femeile au bătut delicat cu pumnul în masă ca televizorul să rămână pe show şi nu pe meci. Să zicem că lumea s-a săturat de fotbalul ăsta mediocru de pe plaiuri mioritice cu nostalgia jucătorilor de odinioară. Dar ce ne facem că meciul dintre Chelsea şi Steaua a făcut o audienţă dublă pe PROTV faţă de cât a avut această partidă a naţionalei?
Meciul cu Chelsea implicând tot o echipă de pe plaiuri mioritice, aici unde „fotbalul nu mai e ce-a fost”. Şi era vorba doar de-un club, nu de ditamai echipa tuturor românilor care se transformase în mentalul colectiv în armata cu care înfruntam străvechiul inamic de la vest.
Au fost mulţi care s-au arătat deranjaţi de formula „România – Chelsea” din campania de promovare a meciului Stelei. Dar, ironia maximă e că şi Steaua se putea arăta ofensată că era „substituită” de un brand, cel naţional, care mai face doar jumătate din audienţa unuia local. Nu e fabuloasă singura ţară în care se putea naşte maestrul absurdului, Cioran?
Când eram mai tânăr, nu-mi puteam imagina că un meci foarte important al naţionalei nu captează atenţia celor mai mulţi compatrioţi. Ca să nu mai zic de un meci cu Ungaria într-un context sportiv dar şi politic atât de încărcat. Însă meciurle României cu Turcia sau Ungaria au ajuns să aibă nişte audienţe microscopice pentru ce a însemnat în alte vremuri România, chiar dacă rezultatul în teren a fost fie extraordinar fie bun.
Probabil că o explicaţie este faptul că sunt oameni care au crezut că naţionala va fi un obiect de cult peren pentru români când, pe lumea asta, şi creştinismul are nevoie de marketing.
Cât timp naţionala nu va fi o marfă ambalată modern, „comunicată” inteligent, recuplată afectiv cu publicul de toate genurile, România va deveni o emblemă de nişă în România.
Vineri seară, şi într-o parte şi în cealaltă, erau pe „scenă” români cu mai mult sau mai puţin talent.
Numai că trăim într-o lume în care lumea nu mai cere doar o frumuseţe naturală, ci o mai vrea şi machiată, stilizată, sofisticată. Nu ştiu cât e de moral, dar e real.
