Tatal l-a parasit de mic, iar cand s-a imbolnavit de cancer a decis sa il sune. Singura intrebare pe care i-a pus-o

Baiatul si mama lui s-au chinuit sa ramana pe linia de plutire. Au luptat cu saracia si cu boala: amandoi au suferit de cancer.

Robert a reusit sa iasa invingator din cumplita batalie cu cancerul. Insa pentru cea care i-a dat viata medicii nu au mai putut face nimic. Doar Dumnezeu stie cum a trecut baiatul peste aceasta pierdere. Nu cu ajutorul tatalui, in orice caz: barbatul l-a ignorat chiar si acum, cand avea mai multa nevoie. Robert invata la o facultate din Brasov, iar visul lui este sa lase ceva in urma. Sa-i faca fericiti pe copiii bolnavi, dar si pe cei abandonati de parintii plecati la munca in strainatate.

Robert Badiu: "Consider ca trebuie sa las ceva in urma. De mic am avut dorinta de a face desene animate."

Citește și

"Ma doare inima pentru ca mama nu e langa mine". Drama prin care trec doi frati din Giurgiu, abandonati de parinti

Asa arata lumea lui Robert, una pe care el insusi a conturat-o si de pe urma careia supravietuieste. A invatat singur tainele animatiei. Vrea ca prin povestile lui sa aduca fericire pe chipurile copiilor, mai ales daca sunt suferinzi sau lupta cu traumele provocate de abandonul parintilor plecati in strainatate. El unul stie foarte bine ce inseamna asta.

Robert Badiu: "Incerc sa imi adun gandurile, sa pun totul cap la cap, incerc sa nu clachez."

S-a nascut in Sfantu Gheorghe, Covasna. Parintii lui lucrau in cadrul armatei. O duceau greu. Cand Robert a implinit trei ani, s-au mutat cu totii in Miercurea Ciuc pentru un trai mai bun. Nu a fost sa fie. Asa ca pe cand Robert era in clasa a treia, tatal lui s-a hotarat sa plece la munca in Italia.

Robert Badiu: "A plecat sa ne caute in primul rand traiul nostru mai bun, sa ne putem descurca altfel, dar ulterior au ajuns sa divorteze, el sa-si reface viata. A decis a sa fie cu o alta femeie, romanca."

In urma divortului a ramas alaturi de mama sa. Au dus-o cumplit in doi, la limita supravietuirii. Cativa ani au stat cu chirie si s-au mutat dintr-o locuinta de serviciu in alta. Nu si-au mai permis la un moment dat, asa ca s-au intors la Sfantu Gheorghe, la bunica lui Robert.

Robert Badiu: "Mama nu a dus-o prea usor, mama s-a chinuit mereu. Duceam grija aproape zilnica, ca azi avem unde sa stam si maine nu avem unde sa stam, cu riscul ca vom fi aruncati in strada. Cu ultimii ei banuti imi dadea mie sa ma duc sa-mi fac poftele de copil, sa ma duc la magazine sa-mi cumpar ceva dulce si poate noi in casa nu aveam nimic de mancare."

Nimeni nu se gandea ca poate sa fie si mai rau. La 16 ani Robert s-a imbolnavit grav. Facea temperatura mare, nu-i trecea cu nimic si se plangea de dureri atroce la sold.

Robert Badiu: "Erau dureri atat de groaznice ca nu treceau nici cu cele mai puternice calmante si ca sa nu mai pun presiune pe picior imprumutasem niste carje si mergeam cu carjele inclusiv la scoala."

Mama a luat la rand spitalele. In cele din urma au ajuns la Institutul Oncologic din Bucuresti.

Robert Badiu: "Intr-un final am obtinut diagnosticul Limfom Hodgkin stadiul 3. E o boala a ganglionilor, ganglionii nu-si mai faceau treburile lor. Adica cancer. Toti banii pe care ii castiga mama ii dadea pe medicamente, ajungea sa-i dea pe tratament pentru ca tratamentul nostru trebuia comandat din afara. O fiola costa 50 de euro. Noi trebuia sa avem la doua saptamani sase, opt fiole si tatal meu nu a contribuit cu absolut nimic, cand a aflat l-am sunat si i-am zis "ma tata sunt bolnav, am cutare" si prima lui intrebare a fost "e Hodgkin sau non Hodgkin?" si i-am zis"Hodgkin" si a zis "bine, o sa treci, o sa scapi". Asa rece. Nu, mai mult de atat nu l-a interesat."

Mama, in schimb, se zbatea din greu. S-a imprumutat pe la rude si a reusit sa ia legatura cu cei care aduceau medicamente din strainatate, parte din grupul numit "Reteaua", despre care s-a facut si un film. Intre timp, Robert lupta cu cancerul.

Robert Badiu: "Mi-a cazut parul, am pierdut din greutate foarte mult. Au fost dureri, vene arse, vene rupte, comprese cu gheata cate n-au fost, fiole intregi cu algocalmin."

Tatal nu a dat niciun semn de viata. Nici macar cand a venit in tara, pentru cu totul alta treaba.

Robert Badiu: "Eu eram la tratament, dar el venise pentru a se insura. Eu aflasem treaba asta un an mai tarziu. Asta a pus capac la toate. Ok, am inteles ca ai plecat, ca nu vrei sa imbatranesti singur, dar macar sa fi avut bunul simt sa ma anunte din timp sau sa puna problema altfel. Nu sa aflu eu. Dupa ce am terminat tratamentul citostatic si radio, exagerez un pic sa spun ca nu stiam sa calculez cat era doi plus doi, adica asa de tare m-a afectat incat totul, eram intr-o stare mentala atat de joasa si de proasta incat nu ca nu mai gandeam, dar ma concentram foarte greu."

Cu toate acestea, Robert s-a incapatanat sa-si dea bacalaureatul de pe patul de spital.

Robert Badiu: "Cu toate problemele si fiind in spital, tot am reusit sa termin primul. Adica sa termin primul din liceu si primul din an."

Si-a facut astfel mama mandra si fericita. Insa in timp ce Robert era sub tratament, femeia a fost diagnosticata cu doua tipuri de cancer si metastaze. A fost internata cu un etaj mai sus.

Robert Badiu: "Stiam cat de mult a luptat pentru mine si incercam sa rasplatesc acest lucru. Eu facandu-ma mai bine practic s-au inversat rolurile. Eu trebuia sa alerg dupa medicamente, dupa comisii sa poti sa faci o radiografie, dupa tot ce era nevoie."

Pentru ca nu mai aveau bani, Robert a renuntat sa dea examenul de admitere la facultate. S-a angajat la o fabrica de volane, desi medicii ii interzisesera sa faca efort. Spune ca pur si simplu nu a gasit alta cale. In continuare, tatal era absent.

Cateva luni mai tarziu, chiar inainte de Craciun, mama baiatului a pierdut lupta cu boala. El in schimb a aflat ca se vindecase. Si-a sunat parintele sperand ca in ceasul al doisprezecelea va fi alaturi de el.

Robert Badiu: "L-am contactat si i-am spus uite "mama nu mai e" pot sa zic ca atunci a fost primul lui ajutor. Ajutor, ce s-a gandit el "hai ca-ti trimit 100 de euro sa ai sa te ajuti". 100 de euro, dupa atata timp zic "merci", ca ce puteam sa-i zic mai mult. Te doare, bineinteles ca te doare, dar ce pot sa-i fac? M-am impacat cu gandul asta. Nici nu-l judec, nici nu-l critic si nici n-am mustrari din cauza lui pentru ca m-am adaptat situatiei de a creste fara tata."

Dupa ce si-a revenit s-a izolat in studiu. A intrat la facultate in Brasov, iar acum e student in ultimul an, la inginerie economica. Sta la camin si mananca la cantina. Are luni in care castiga o mie de lei din animatie, un hobby pana la urma. Sunt insa si saptamani in care nu e atat de norocos.

Robert Badiu: "Testamentul ei a fost puterea ei mentala. Asta mi-a transmis si asta m-a invatat. Plecand de la asta, azi ai unde sa locuiesti, maine nu ai unde sa locuiesti, pana la tratamente. Nu a facut decat sa ma intareasca, sa ma faca sa merg mai departe."

Lupta cea mare a lui Robert este cu singuratatea. Strict material incearca sa stranga bani pentru a-si permite controalele medicale anuale obligatorii. Trebuie sa-si monitorizeze starea de sanatate ca sa impiedice orice risc de reactivare a cancerului. Sufleteste este impacat.

Elena Lasconi: "Ce i-ai spune tatalui, daca s-ar uita la TV si te-ar vedea?"
Robert Badiu: "Nu i-as spune nimic, pentru ca nu cred ca merita atentia mea…"

Articol recomandat de sport.ro

Lovitură de teatru după finala nebună de la Cupa Africii! Senegal poate rămâne fără trofeu