Romania din Sudan. Africanii care vorbesc, iubesc si simt romaneste
Au obtinut in Romania cele mai importante lucruri din viata lor: sotii, copii si diplome de facultate. Plus o experienta de viata pe care nu o vor uita niciodata. Desi pare greu de crezut, in Sudan, la Khartoum, poti auzi vorbindu-se romaneste.
"Romania, te iubesc" va invita in cel mai important spital din capitala Sudanului. Acolo unde multi medici pastreaza tara noastra in inima lor si recunosc ca mititeii si sarmalele raman pentru ei experiente sacre.
Peste 10.000 de sudanezi au invatat carte in centrele universitare din Romania. Acum, multi dintre ei sunt medici, dar si ingineri, arhitecti sau economisti. Unii nu s-au intors acasa doar cu diploma romaneasca. ci si cu neveste.
O mare familie de arabo-africani care vorbeste romaneste. Au o Casa a Romaniei, o asociatie sudanezo-romana care pentru ei inseamna foarte mult. Se aduna de cate ori au ocazia pentru a vorbi, manca sau juca romaneste.
La cateva mii de kilometri, pe continentul african, nu te astepti sa intalnesti atatia vorbitori de limba romana. Ei nu doar vorbesc romaneste, dar pastreaza in suflet tot ce inseamna plaiurile mioritice. Nu pot sa uite ca au petrecut la noi cei mai frumosi ani ai vietii lor, anii studentiei.
Una dintre cele mai mari clinici din Sudan este condusa de un absolvent de Medicina la Bucuresti. Desi a terminat facultatea in urma cu mai bine de 20 de ani, o rupe binisor in romaneste.
Are ajutoare de nadejde. Si seful sectiei de ortopedie, dar si cel de la stomatologie au studiat tot in Romania. Au terminat la Iasi, Cluj, Bucuresti sau Timisoara. Se considera olteni, moldoveni sau ardeleni, iar cand dau cate-o strigare se aduna cu zecile. Si ei raman surprinsi cat de multi sunt.
Inainte de a sta sase ani in facultate la Iasi, a mai facut un an pregatitor si la Craiova. La olteni a invatat sa se descurce la moldoveni sa gateasca. Desi ar vrea sa se intoarca in Romania, are o problema. El e cetatean sudanez, iar tara noastra e in Uniunea Europeana. Si desi viseaza romaneste, nu se mai poate intoarce aici.
Sudanezii au venit la studiu in Romania pana prin anii '90. Au trait toate evenimentele tarii la fel ca romanii - mineriade, alegeri, campionate de fotbal. Au invatat intr-una din cele ma bune scoli de medicina din lume - scoala romaneasca. Atunci cand specialistii nu se gandeau sa plece din tara, ci dimpotriva se inghesuiau la studii.
Intr-o alta zona a Khartoumului, in Omdurmnan, ne intalnim cu Gabi si Moni, asa cum le spun prietenii. O bacaoanca si un sudanez. Povestea lor de dragoste a inceput acum 43 de ani la Bucuresti. Abdelmoneim studia chimia, iar Gabriela era la Geologie. S-au logodit in 1969 si, dupa trei ani, s-au casatorit.
Pentru acea perioada, o familia mixta parea ceva iesit din comun. Dar nu si pentru familia lui Moni, o familie de intelectuali instariti. In fiecare an merg in Romania cate 3 sau chiar si 6 luni. Dar foarte rar merg iarna, pentru ca atunci este mai placut si in Sudan, iar Abdelmoneim este ocupat cu afacerile familiei din domeniul constructiilor sau comertului.
Pastreaza toate sarbatorile si evenimentele din ambele culturi. Desi Moni este musulman, Gabriela a ramas asa cum a fost botezata. Dar asta nu a fost niciodata un impediment.
Sarbatorile religioase, momentele festive din familie, dar si evenimentele nationale sunt toate petrecute in familie. Chiar si derby-urile din campionatul intern. Moni stie toate evolutiile echipei sale.
Foarte aproape de locuinta lor este cel mai mare bazar din Khartoum. Si, desi populatia din capitala si din zona limitrofa depaseste 5.000.000 de persoane, se intalnesc mai mereu cu cineva cunoscut.
Sudanezii au venit in Romania inca din anii '60. Am incercat sa cautam pe unul din veterani, unul din primii veniti la studiu la noi in tara. Am dat tot de un stomatolog. A inceput facultatea in 1965: Dr. Ahmed Omaid Al Hassan.
Doctorul Ahmed este pensionat de ani de zile, dar mai trece din cand in cand pe la cabinetul sau privat. Lucreaza doar cu programare, iar acum ne-am programat noi. In Sudan a fost seful sectiei de chirurgie dentara in Khartoum, dar a muncit opt ani si in Arabia Saudita. Cu toate astea, Romania e mereu prezenta in mintea lui.
In Sudan clima nu este foarte prietenoasa cu europenii si, oricand, poti sa ai probleme de sanatate. Mergem la un orelist. Normal, tot un vorbitor de limba romana. Din pacate, cei care s-au imbolnavit de Romania se vindeca mai greu.
Ne intoarcem la Casa Romaneasca. Aici, pe un teren primit de la primaria Khartoumului prin sprijinul ambasadei, s-a demarat un proiect generos. Gabriela si Abdelmoneim sunt sufletul actiunii, dar sunt suparati ca avantul initial isi pierde din suflu. Totul este facut pe banii lor si cu donatii din partea membrilor asociatiei. De la statul roman nu prea indraznesc sa ceara nimic, desi acolo o sa fie un bastion cultural al Romaniei. Sa-l aniverseze pe Brancusi sau Eminescu, dar nu numai.
La casa romano-sudaneza este forfota mereu, nu numai de sarbatori. Si pentru ca narghileaua nu prea mai e permisa in Sudan si alcoolul interzis, beau ceai si povestesc cat e seara de lunga. Profita de racoarea orelor tarzii, pentru ca in timpul zilei, chiar iarna, temperaturile in Sudan sar de 40 de grade .
Nu este seara sa nu fie invocata Romania, iar faptul ca nu primesc vize sa vada tara in care si-au petrecut cei mai frumosi ani li se pare putin absurd. Au studiat in Romania. Unii si-au luat sotii de acolo, iar ele au parasit tara pentru o familie in Africa. Sunt sudanezo-romanii din Khartoum.
