Povestea porcului de Romania: 240 de mil. de euro cheltuiti pe fripturi importate.Cum s-a ajuns aici
240 de milioane de euro au platit anul trecut romanii pe carne de porc importata. Cum au reusit autoritatile romane sa distruga porcul romanesc? Cum am ajuns sa importam 60% din fripturile noastre si cine poate umple golul lasat de taranul roman?
Raspunsurile le gasim in Germania, unde taranii prospera din supraproductie si export, de multe ori catre Romania.
Liviu este proprietar a 2000 de porci si a plecat in Germania la negocieri. Se intalneste cu un producator de ferme foarte circumspect. Liviu vrea sa cumpere, neamtul sa vanda. Aparent simplu, in practic neamtul a scumpit de la prima intrevedere, cu 3%.
Neamtul explica raspicat ca industriasii din domeniul agricol nu sunt in nicio criza si nu fac discounturi, dar Liviu are un as in maneca. Daca obtine un pret bun, mai aduce clienti...
Fabrica cetateanului german are o traditie de 77 de ani, a fost fondata de bunicul lui, un fizician, care i-a avut profesori pe Einstein si pe Plank. A inceput cu sisteme de incalzire. Nepotii sai produc azi ferme computerizate, la cheie, care pot fi comandate de la mii de kilometri distanta.
150 de angajati, plus ucenici construiesc pe banda rulanta. Si castiga 2.000 de euro pe luna. Cifra de afaceri: 30 de milioane de euro pe an . Dupa ore de discutii tensionate, partenerii de afaceri sunt numai zambet. Odata incheiat, business-ul se sarbatoreste cu o vizita in fabrica.
Neamtul isi lauda calitatea, de altfel, Liviu n-a prea avut de ales. Industria romaneasca a fost mai preocupata cu traficarea fiarelor vechi decat cu evolutia tehnologica.
Acasa, pe pamant mioritic, porcii lui Liviu cresc in halele nemtesti ca Fat Frumos din Lacrima: in 6 luni, cat altii intr-un an.
O hala imensa, produce purcei pe banda rulanta: 10.000 pe an.
Liviu a mirosit ca agricultura e o investitie de viitor inca din 2006, cand s-a apucat de constructie. Azi, pe terenurile cumparate in Covasna, construieste deja a 2-a ferma de porci.
Liviu ar fi putut cumpara gratare, dibluri, sau macar cuie romanesti, dar producatorul neamt si-ar fi retras imediat garantia. In plus, cine acceseaza bani UE, nu poate cumpara nimic la mana a doua, totul trebuie sa fie nou-nout. Si uite asa, Liviu, este mandru consumator care misca si intretine economia europeana.
Asadar, fondurile UE au contribuit intrucatva si la economia romaneasca - in special, in domeniul serviciilor:
Ce a patit Liviu - cu consultantii pe care i-a platit, depaseste imaginatia. A infrant sistemul in 2010. E 2012 si n-a ratat. Ba chiar face profit, din primul an. Recunoaste ca l-a ajutat si zona in care si-a cumparat terenul: un sat covasenan.
Trecut prin ciur si darmon, Liviu e astazi consultantul propriei sale cooperative - neoficial, fiindca pentru fermele mari cu finantare UE nu ai voie sa-ti faci singur proiectul - stampila "specialistului" e obligatorie. Lui Liviu nu i-a ramas decat sa-si faca proiectele singur, cat mai bine, ca sa se califice pentru finantare, dupa care cumpara stampila de la o firma abilitata sa-si puna parafa pe proiect si treaba merge unsa.
Ce-a avut in cap cand s-a apucat de agricultura?
Si-a ales business-ul in functie de cererea de pe piata: fiindca Romania n-are carne! 60% din fripturile pe care le mancam noi, vin din import. A studiat piata si si-a dat seama ca Romania n-are ferme de inmultire, ca creste purcei importati, asa ca s-a specializat in scroafe si vieri.
Purceii ii vinde fermelor de ingrasare sau direct abatoarelor din zona. Azi aduce in piata 10 mii de porci pe an. Noroc cu tehnologia importata din Germania: dozarea furajelor e computerizata, la fel adaparea, incalzirea si curatenia. Cei proaspat fatati se incalzesc la lampi speciale, in timp ce scroafele sunt intepenite intre fiare, ca sa nu-si striveasca productia. Pentru purceii mai mari, nemtii au gandit si jucarii.
In teorie, Romania e capabila sa se hraneasca singura si sa mai si exporte 1 milion de tone de porc. In realitate, povestea porcului de Romania e de-a dreptul trista: in 96, romanii cresteau 12 milioane de porci, azi mai sunt vreo 5,4 milioane, care nu ne ajung nici pe o masea. Jumatate sunt crescuti in batatura si nu ajung la magazin. Mangalita este pe cale de disparitie. La fel si fermele de porci. In 2011, romanii au cheltuit 240 de milioane de euro pe fripturi importate.
Numai in 2010, 200 de ferme romanesti au dat faliment. Aparent - un paradox: cum sa falimentezi intr-o piata in care cererea e uriasa?! E simplu: Vechile ferme comuniste, date pe mana afaceristilor care erau in business la moment - nu indeplineau nici normele UE nici pe cele ale economiei libere: erau ineficiente si vesnic subventionate. Foarte strategic, statul a pompat bani grei in foste CAP-uri, ca mai apoi sa le desfiinteze, fara sa-i pese de banii tocati aiurea.
Apoi, pesta porcina a creat dezastrul economic: in 2003 Comisia Europeana ne-a interzis exportul. Porcii bolnavi trebuiau omorati si inlocuiti cu altii sanatosi.
In 2007, porcii inca mai faceau pesta, asa ca UE a prelungit embargoul pana in 2009! Cu ajutorul veterinarilor care musamalizau cazurile, Romania a reusit sa rateze si acel termen - fiindca pesta reaparea - si ca premiu, UE a taiat atunci si unica subventie pentru porcarii romani.
In schimb, bulgarii au scapat de pesta si exporta din 2009. Ca sa-si poata exporta produsele, mezelarii n-au mai vrut carnea romaneasca si s-au reprofilat pe import. Au gasit in Germania carne ieftina, "conforma" normelor UE. Potrivit Institutului de Statistica, in ianuarie 2011, romanii mancau porc - 70% importat. Care era mai ieftin, fiindca era subventionat de UE.
Ce n-au stiut cei care isi savurau pe atunci scumpele fripturi: ca acestea fusesera cumparate la preturi de un minim istoric: scandalul dioxinei - substanta cancerigena, care contaminase mii de ferme germane, i-a facut pe fermierii nemti sa vanda in pierdere, la pret de dumping. Fiindca n-au avut restrictii!
Porcarii romani i-au cerut atunci ministrului Tabara sa protejeze carnea romaneasca - dar el n-a facut-o. Piata carnii de porc s-a prabusit. Avantaj? Mezelarii si lanturile de magazine - care - fara remuscari, si-au majorat profiturile, in timp ce fermierii gafaiau cu limba scoasa. Abia in septembrie carna de porc s-a mai scumpit - dar mezelarii si-au pastrat profitul - si-n magazine - romanul a simtit scumpirea pe propriul stomac.
Efectul? Romania s-a pus pe regim: consumul de carne de porc a scazut constant din 2008, pana azi la 31,4 kg pe locuitor. Si nu din cauza mofturilor, pur si simplu e prea scump. Si scaderea importurilor la 240 de milioane de euro in 2011 reflecta scaderea consumului, nicidecum o revigorare a productiei autohtone de carne.
Azi, neamtul vinde carnea cu 1,56 Euro kilogramul in viu. In magazine, transat si gata de gatit, porcul sare de 20 de lei , iar mezelurile costa dublu , desi contin din ce in ce mai putina carne si tot mai multi aditivi.
Vreme de 20 de ani, lipsa unei strategii agricole si masurile fara cap ale ministrilor care s-au perindat pe la agricultura, au distrus si porcul romanesc. Evident, el nemaiexistand, s-a si lecuit de pesta, prilej pentru expertii din ministerul agriculturii sa se bata cu pumnul in piept ca - in sfarsit, au ridicat embargo-ul UE. Putem exporta! Dar ce? Cand Romania nu se poate hrani nici pe sine?!
Practic, zootehnia romaneasca trebuie reconstruita de la zero. E nevoie de ferme noi, care sa poata concura cu eficienta celor din vest. Taranii n-au nici o sansa, fiindca azi, daca vrei sa faci profit din carne, trebuie sa faci multa. Se poate doar cu o ferma moderna, care costa pe putin un milion de euro si se poate cumpara doar din import!
Care sunt sansele lui Liviu sa exporte? Practic nule. Desi produce porc pe banda rulanta, intr-o ferma ultimul racnet, nu e competitiv: fiindca deocamdata isi cumpara furajele - care: n-o sa credeti - sunt facute in Romania, dar... de un concern austriac si care sunt mai nou, la fel de scumpe ca si carnea.
Dar tot nu vinde mai ieftin decat neamtul. Insa vrea sa schimbe asta si se documenteaza unde trebuie! Ne intoarcem in inima Germaniei, la Vechta. Patria porcilor! Supraproductie si export pe masura. In magazinele de aici, un kilogram de muschi costa 4-5 euro - teoretic la fel ca la noi, practic - la sfert de pret daca raportezi la venitul familiei germane.
Camelia Sucu! Nume rasunator in topul milionarilor romani - confirma trendul: investitorii care au facut bani grei din afaceri profitabile inainte de criza se reorienteaza! Dupa ce a facut avere cu mobila si imobiliare e hotarata sa se lanseze in agricultura.
Mai intai a investit milioane de euro in Piata de Gros de la marginea Bucurestiului. Desi multi au crezut ca acolo vor rasari repede blocuri rezidentiale - de vanzare - doamna Sucu n-a mizat pe apartamente - oricum nu era momentul. Acum incearca sa transforme piata intr-o adevarata bursa agricola, dupa modelul celei de la Barcelona si vrea sa se faca fermier.
Strategia ei de investitii e logica: daca bancile ii crediteaza proiectul, ea va crea locuri de munca si va produce, daca romanii vor munci, isi vor recapata puterea de cumparare, iar bancile se vor relaxa din nou, si ii vor credita sa cheltuiasca din nou pe imobiliare si mobila.
Ca ea, sunt tot mai multi investitori de calibru, care isi indreapta in sfarist interesele catre agricultura, nu si banii! Fiindca orice afacere de succes - pe banii bancilor se face!
Mari sau mici, investitorii romani prind curaj sa se avante in golul lasat de tarnul roman. Tot cu gandul ca pamantul patriei este mina de aur si profit garantat.
Daca speranta de a manca vreodata mezeluri cu mai multa carne si mai putine e-uri, inca n-a murit, sansa de a manca mai ieftin, ramane o iluzie: pana la supraproductie, zootehnistul roman are cale lunga.
Deocamdata, cumpara din straini ca sa-si astampere foamea. Insa chiar si asa, romanul mananca doar 60 de kilograme de carne intr-un an, din care doar jumatate e porc. Si nu ca nu-i place, ci fiindca e prea scumpa pentru buzunarul lui.
