Adriana Saftoiu a vorbit la "Dupa 20 de ani" despre controversata sa carte: "Traian Basescu a ratat"

29-05-2015 16:34


Adriana Saftoiu la

Adriana Saftoiu, fost consilier prezidential, dar si autoarea cartii care face valuri in lumea politica in ultimele zile, a fost invitata lui Cristian Leonte la „Dupa 20 de ani".

La o saptamana dupa ce a lansat „Cronica de Cotroceni” ce a starnit vii reactii in lumea politica, Adriana Saftoiu a venit la „Dupa 20 de ani”, pentru a vorbi despre cartea sa, dar si despre relatia cu presedintele, despre servicii, Elena Udrea si clasa politica.

Emisiunea "Dupa 20 de ani" este difuzata in fiecare duminica de la ora 10.00 pe PRO TV si online pe PROTV NEWS.

Multumesc pentru carte.
Nu stiti cata placere imi face ca discut despre aceasta carte cu cineva care a citit-o. Va marturisesc ca pe pagina mea de Facebook am spus ca ar trebui ca Guinness Book sa ma introduca in topul celor mai comentate carti necitite.

Despre ce este cartea?
Cartea este despre noi, despre noi toti. Chiar si despre dumneavoastra ca presa, despre cetateanul care se indragosteste de omul politic si care se bucura cand omul politic vorbeste extraordinar de grobian la adresa adversarului. Dar cand acelasi om politic ii vorbeste cetateanului grobian, nu-i mai place de el. Facem niste confuzii foarte mari. Cartea asta incearca sa nu demonstreze nimic, incearca sa puna intrebari. Chiar si eu incerc sa inteleg, in timp ce arat lucruri, sa inteleg cum, dupa 25 de ani, mai mult de 80% dintre cetatenii Romaniei spun ca sunt nemultumiti de clasa politica, ca sunt dezamagiti fie de Traian Basescu, fie de Emil Constantinescu. Dupa 25 de ani avem sentimentul ca institutiile statului, care sunt foarte multe – Administratie Prezidentiala, guvern, ANAF, justitie, politie, multele institutii de forta si de control, toate traind din bani publici – ne fac sa ne simti nerespectati. Nu suntem in siguranta. Fostul presedinte al Romaniei, dupa 10 ani, in 2014, a spus ca e o problema cu drepturile omului si are atat de multa dreptate Traian Basescu. Cartea aceasta incearca sa arate cam ce ni se intampla noua. De ce chiar si un om ca Traian Basescu, care in 2004 il batea pe Adrian Nastase – daca am fi in 2004, tot cu Traian Basescu as vota – din punctul meu de vedere, a ratat.

Ce a ratat?
Si-a ratat obiectivul. Acel obiectiv si din 2004, si din 2009.

Care era obiectivul lui, de fapt?
Modernizarea Romaniei, sa avem institutii puternice, dar care sa nu abuzeze de puterea pe care o au. Cand iti spune un decident politic ca, de exemplu, serviciile secrete au prea multa putere si nu exista control civil, cum poti sa te simti? In siguranta in Romania?

Care a fost relatia dintre presedinte si serviciile secrete?
E un domeniu foarte delicat si netransparent. Sigur ca el trebuie sa aiba o protectie, absolut, nu neg lucrul acesta, dar 2014 ne arata ca ceva acolo nu e in regula. Chiar si eu cred ca in ceea ce priveste raportul Parlament-servicii, acolo unde trebuie sa existe un control civil, mai avem ceva lucruri de facut.

Povestiti in carte intr-un pasaj despre criza ostaticilor cum presedintele a luat conducerea acelei celule si treptat a preluat control asupra serviciilor. Cum s-a intamplat asta?
Trecutul lui Traian Basescu e unul care ii permite sa fie din cand in cand erou. Sa ne amintim cu cata placere povestea din perioada in care conducea nava „Biruinta”. Exista ceva in Traian Basescu de erou, nu-i rau, pe de alta parte, e celebru citatul „Vai de tara care are nevoie de eroi”. In acea celula de criza, sigur ca presedintele avea o responsabilitate foarte mare pentru ca era vorba despre cetateni ai Romaniei si a preluat – tocmai fiindca e un om care stie sa riste, care are incredere in deciziile lui – si in mod evident eu, cel putin, consider ca si-a facut treaba bine atunci. Ulterior, sentimentul meu a fost ca raportul a fost tot fara control civil.

Cred ca tot timpul exista un dezechilibru. Cred ca noi nu avem legile care sa ii spuna unui decident care abuzeaza ca nu se poate. Cred ca nici serviciile nu au legile care sa le spuna pana unde au voie sa se opreasca, cu monitorizarile, de exemplu.

Abuza Traian Basescu de aceasta pozitie de forta in raport cu serviciile?
Daca as fi foarte sigura ca ar fi facut asta, as fi spus asta clar. Dar finalul lui 2013-2014 ma face sa ma indoiesc ca era neaparat un abuz doar din partea presedintelui, daca exista. Relatia asta pare destul de firava.
E greu de spus ca exista un abuz. Poate ca era un abuz reciproc, cine e mai tare rezista.

Ati remarcat ca la sfarsitul lui 2014, Traian Basescu a inceput sa vorbeasca despre abuzuri, pentru ca au fost ani complicati
Complicati, sigur ca totul incepe de la acele fotografii de la Paris.

Cine le-a facut pana la urma?
Ei vedeti, nici macar asta nu avem voie sa stim. Pentru ca pe piata sunt mai multe zvonuri.

Chiar si fostul director al SRI aici, la „Dupa 20 de ani”, a spus ca nu el le-a facut.
Asta vreau sa spun, ca nici macar asta nu avem dreptul sa stim.

Au devenit abuzive serviciile peste noapte?
Eu cred ca nicio institutie nu poate deveni abuziva peste noapte. Eu cred ca institutiile astea nu puteau fi oneste 10 ani si sa se strice doar spre final. Nu cred asta. Cred ca e nevoie de legi clare, in care sa definim ce Dumnezeu inseamna siguranta nationala, securitate nationala, ca doar pe o suspiciune rezonabila cineva poate sa ceara o monitorizare in ce va priveste. Doar asa, pe o suspiciune rezonabila. Sunt definite lucrurile acestea foarte clar?

Eu in momentul de fata pot sa am suspiciuni rezonabile ca prin aceste increngaturi se poate face santaj politic. Pot sa am suspiciuni rezonabile despre faptul ca la noi se promoveaza oameni politici care pot fi santajati, care pot fi usor compromisi. Si atunci niciodata nu vor iesi din sertarul lor, vor suporta cu umilinta pentru ca pot fi santajati.

Vorbiti cumva despre relatia fostului presedinte cu adjunctii serviciilor?
Nu, in acest moment. Daca totul s-ar fi rezumat la Traian Basescu, stiti cat de simplu ar fi? Si-a terminat mandatele, am spune gata, a terminat Traian Basescu, totul e frumos, e roz. Nu cred deloc. Ma intreb daca suntem destul de onesti, si societatea civila, si o parte din clasa politica, sa recunoastem ca sistemul e facut asa incat poate sa abuzeze. Daca va veti baza doar pe autocontrolul omului care e intr-o situatie, eu va zic ca riscati, ca cetatean.

Descrieti relatia dintre Traian Basescu ai adjunctii serviciilor ca una oarecum directa. Credeti ca e posibil ca ei sa fi stiut mai mult decat sefii serviciilor?
Asta e perspectiva mea, poate ma insel. E foarte usor sa spuna cineva ca nu e adevarat. Asta e perspectiva mea, cred ca intotdeauna presedintele Basescu, si datorita formatiei lui de militar, a lucrat mult mai usor si mai direct cu persoane din zona militara decat cu civili. Asta a fost sentimentul meu.
Cu siguranta nu vorbim destul ca sa clarificam aceasta situatie. Sunt atat de multe legi care pot sa permita abuzul institutiilor statului.

Ati vazut recent un astfel de abuz?
Chiar si faptul ca ANAF-ului ii trece prin cap sa dea ordonante de urgenta prin care spune ca daca va amendeaza si castigati in justitie ca nu e corecta amenda, ANAF nu trebuie sa dea bani inapoi. Chiar si lucrul asta, ca o institutie in stat a putut gandi abuziv relatia cu cetateanul, mi se pare deja clar incotro mergem. Chiar si faptul ca poti fi oprit de politie si cand intrebi daca s-a intamplat ceva ti se spune „Am oprit sa dam amenzi”. Deci nu sa faca controale de rutina, sa dea amenzi. Sigur, ne alertam pe Facebook, pe retele de socializare, dar nu cumva oamenii acestia isi pot permite toate aceste lucruri fiindca nu avem legi care sa aseze intr-o relatie absolut corecta cetatean-stat.

Eu una sustin schimbarea Constitutiei Romaniei care sa icneapa complet diferit, Nu ar trebui sa inceapa cu ‚Romania este un stat unitar”, ci ar trebui sa inceapa cu articolul „Demnitatea umana este intangibila si toate institutiile statului trebuie sa o sprijine”. As schimba Constitutia, dar probabil ca e prea devreme. Nu suntem Germania, a carei constitutie asa incepe.

Ma intorc la pasajul „Relatia cu functia e la fel de complicata cu relatia cu o femeie. Cine pe cine domina ramane mereu in disputa”. Cine pe cine a dominat in mandatele lui Traian Basescu?
Din punctul meu de vedere, in general, cam pe toti decidentii nostri politici ii domina functia. Uneori e suficient sa va uitati la gestica, la comportament. Din punctul meu de vedere, foarte rar am intalnit oameni politici care sa nu fie dominati de functie, sa isi aminteasca si ca sunt muritori, si ca functia se termina.

Si care a fost influenta functiei asupra personalitatii presedintelui?
Chiar daca sunt de acord cu cei care spun ca si pana in 2004 era mai temperamental, credeam ca odata ajunsi acolo omul se va tempera in favoarea calitatilor. Functia te domina in momentul in care daca spui ca vrei sa mananci la masa zimbru, chiar daca e protejat, primesti zimbru, nimeni n-o sa iti spuna ca nu poti manca la masa zimbru. In carte nu sunt dezvaluiri, cum spune toata lumea, sunt invaluiri. Daca reducem totul la Traian Basescu, da, putem spune ca e o carte despre personaj, pe ici - pe colo e fictiune, dar e mai mult de act atat.

Cum a ajuns functia sa fie mai importanta decat personalitatea presedintelui?
Pentru ca in Romania, politicianul nu are constiinta functiei, are doar constiinta lui. E putin invers: functia trebuie sa ma serveasca pe mine, nu eu sa ii servesc pe oameni. Si tot discursul politic, modul in care ne raportam, aroganta, siguranta de a profita de functie fiind convins ca nu ti se poate intampla aproape nimic. Din pacate, dupa atatia ani, doar DNA ce ii mai sanctioneaza.

A profitat Traian Basescu astfel incat DNA sa il poata sanctiona?
Asta nu stiu, dar pe de alta parte e un pic surprinzator ca abia in 2014 lucrurile s-au agitat foarte tare pentru fapte petrecute si in 2007. E un pic ciudat ca oamenii care au inceput sa arate cu degetul, sa faca dosarele, erau si inainte in sistem. Mie nu mi se pare totul normal, ca fapte petrecute acum 10 ani sa fie sanctionate in 2014.

Sa fie doar neprofesionalism? N-as spune. Si chiar daca e asta, atunci oamenii aceia ar trebui sa dea socoteala. Un politician da socoteala dupa 5 ani de zile daca a facut ceva. Mi se pare nelinistitor ca nu avem o discutie despre acei oameni care ar fi trebui sa supravegheze toate faptele si sa le sanctioneze atunci.

In carte descrieti o mafie politica sau economica.
Impreuna, nu e sau. Politica si economica. Am vazut-o mai mult de dinafara, cand am vazut reactia presedintelui si justitiei. Aceasta mafie, care ai fi zis ca e doar o barfa pentru jurnalisti, s-a dovedit ca e chiar o realitate, destul de urata. Dar daca o sa-mi spuneti ca au putut sa fure milioane si milioane de euro, de nu le poti citi, fara ca institutiile statului sa nu aiba habar, avem o problema extraordinara. Ori ca suntem noi naivi, ori ca aceste institutii ale statului stiau, dar nu au actionat decat la un moment dat, in 2014. Noi nu suntem curiosi sa aflam de ce s-a putut fura atatia ani si sa se afle doar dupa vreo 10 ani.

Vorbeati in carte despre piata intereselor politice si economice, despre care Elena Udrea il informa pe presedinte. E aceasta o parte a mecanismului pe care l-ati descris?
E o parte a mecanismului pe care cel putin eu il suspectez. Cat de mare, cat de urat e, nu stiu. Institutiile ar fi trebuit sa-si faca treaba, iar eu constat ca institutiile isi fac datoria undeva la final, fara sa se simta nimeni obligat sa ne explice de ce s-au intamplat lucrurile astea atatia ani. Avem siguranta ca acum se intampla la fel.

Cum a aparut Elena Udrea la Cotroceni?
A fost alegerea presedintelui.

A fost o surpriza pentru toata echipa de consilieri?
Clar da. Nu-mi amintesc cand ne-am intalnit prima data oficial, sigu ca presedintele nu ma consulta, nu venea sa ma intrebe daca sunt de acord sa angajam pe cutare si cutare. M-a informat, pentru ca trebuia sa comunicam. Dar partea de imagine...
Presedintele Romaniei din 2005, care a fost unul dintre cei mai puternici opozanti ai PSD in 2000-2004, a avut nenumarate conferinte de presa unde vorbea despre mafia lui Adrian Nastase – erau Bittner, Petrache si Cocos si era intotdeauna un al patrulea, Gabriel Oprea. Din dscursurile noastre din 2002-2003 numele acestea erau nelipsite. Sigur ca domnul Cocos dispare din discurs usor-usor la inceputul lui 2004. Intre timp, doamna Udrea devine consilier PNL la Primaria Capitalei. Dar memoria presei e selectiva, alege exact ce ii trebuie cand ii trebuie. Eram sigur ca atunci cand o vom anunta pe Elena Udrea va aparea aceasta discutie privind faptul ca e sotia domnului Cocos, asa s-a si intamplat dar a fost asumat de catre presedinte.

Ce s-a intamplat cu controlul asupra activitatilor curente?
Doamna Udrea, ca sef al cancelariei, primea de la toti consilierii propuneri de program. Cineva trebuie sa armonizeze agenda intr-o cancelarie, ca sa nu ai suprapuneri si sa ai acceptul presedintelui.

Mai tarziu v-a spus „Nu putem sa intram toti la presedinte”
Era o tensiune, presedintele ne suspecta ca n-o integram. Am inteles foarte repede ca Elena Udrea era proiectul politic al presedintelui, tristetea era ca n-o spunea, asumat. Daca o spunea in 2005 asa cum a facut-o in al doilea mandat, am fi inteles mai bine ce avem noi de facut acolo. Dar era un permanent repros ca nu reusim sa o integram. Presedintelui asa i se parea.

Dumneavoastra cum ati gasit modul de lucru cu Elena Udrea?
Cum spun in carte, cred ca doamna Udrea, desi nu e de acord cu mine, a avut un ghinion ca l-a avut consultant pe Traian Basescu. Eu cred ca am fi reusit sa ne integram mult mai bine daca nu ar fi intervenit temperamentul lui Train Basescu.
Era primul ei loc de munca intr-o structura de stat. Eu, cand am fost angajata consilier guvernamental in guvernul Radu Vasile, primul meu loc de munca la stat, credeti-ma ca nu mi-a fost usor si am avut marele noroc ca am avut acest stagiu care cumva m-a protejat si am avut timp sa invat cum functioneaza acel mecanism.

Povestiti ca atmosfera devenise toxica. Cand s-a destramat aceasta atmosfera?
Nu pot sa va zic luna, mai degrab simteai ca se destrama. Eu, cand am plecat, aveam convingerea ca nu mai era nimic de facut. Era o fortare, o prelungire a colaborarii, dar era limpede ca eu cu presedintele Basescu nu mai eram compatibili si nu mai gaseam acea relatie de compatibilitate pe care pana la momentul ajungerii la Cotroceni o aveam.

A fost efectul functiei asupra persoanei?
Da, si ganditi-va ca functie nu inseamna un titlu pe o hartie, ci foarte multi oameni care iti fac cheful, moftul. Nu e vorba doar de Traian Basescu. Am vazut foarte multi oameni de la care nu ma asteptam sa se injoseasca doar pentru ca au o masina si o secretara. Auzeam colegi care raspundeau la telefon cu „deputatul Georgescu”. Numele lui nu mai reprezenta nimic daca nu isi dadea si functia. Cartea asta, daca e citita doar in cheia Traian Basescu – mai bine nu o cititi. Functiile acestea inca au ramas si sunt tratate ca si cum cetatenii – platitorii de taxe si impozite – sunt slujbasi, nu ei. Asta e mecanismul, inca mai avem vile de protocol, ne bucuram de ele, nu dam socoteala.

E un episod acolo despre o pereche de blugi care au starnit furia presedintelui?
Sigur ca locul acela, Cotroceni impune o vestimentatie. Era o discutie cu Vasile Blaga si membrii PD, erau doua ministere care reveneau PD si inca nu erau nominalizari. Locul acela impune o tinuta, un tip de adresare, pentru ca acea adresare „Traiane” facea victime. Atunci, pe moment, am ramas surprinsa, presedintele era in blugi, dar e valabil si ca nu trebuie sa faci ce face popa, nu ce zice popa. Imediat dupa domnul Blaga mi-am primit eu admonestarea pentru ca stateam la capatul mesei cu capul rezemat si priveam la discutie fiindca eu si domnul Blaga nu mai eram parte in discutie. Cu timpul, mi-am dat seama ca atunci cand fostul presedinte dorea sa scape de o persoana putea sa se lege si de un asemenea detaliu – de blugi, cravat sau de „Traiane”.

Dar, dincolo de toata aceasta exploatare a defectelor, greselilor, aceste lucruri aratau mai mult. Vasile Blaga era una dintre foarte putinele persoane din PD care inca i se puteau opune. Daca ar fi ramas la Cotroceni, eu cred ca alta era soarta aliantei.

„Niciunul dintre cei care imi spun Traiane nu va ramane”, spunea presedintele. E clar ca punea o limita. Era firesc?
Era firesc in intalniri oficiale, ar fi stupid sa faci asta in intalniri oficiale oricat de prieten ai fi. Acesta adresari veneau intr-un cadru semioficial. Acea intalnire la care fac referire era intre membri PD, oameni de-ai casei, nu mi se parea deplasat domnul Gusa, care asa i se adresa permanent. Domnul Blaga, de pilda, niciodata nu i s-a adresat decat cu „domnule presedinte” sau ‚sefu’”, niciodata pe numele mic.

A mai ramas cineva care ii spunea „Traiane” pana la capat?
Cred ca nu. Si-a atins obiectivul.

Apropo de tinuta, cu decolteul doamnei Udrea nu a avut o problema domnul presedinte?
Culmea e ca doar inspre final, aici e uimitor cata pudibonderie am descoperit in publicul romanesc. Pana acum s-a barfit doar, s-a exploatat acest decolteu la televizor. In aceasta carte confirm ceva ce circula, aceasta imagine. Elena Udrea recunoaste in 2009-2014 ca nu intotdeauna s-a raportat corect la tinuta. La un moment dat chiar a spus ca si-a schimbat vestimentatia. Ne miram de lucruri de care s-a vorbit si se vorbeste. Problema e ca, fata de toti cei care se mira, eu le-am pus intre doua coperti.

Alta data povestiti ca doamna Udrea purta o helanca si presedintele a zis ca „a exagerat cu bluza asta de manastire”
Avea cateodata umor, nu pot sa nu recunosc. Eu, de exemplu, nu ieseam in evidenta prin vestimentatie, mergeam pe culori terne, imi amintesc ca am intrat intr-un compleu de o culoare usor roz cu floricele albe. Mi-amintesc ca in momentul cand a deschis usa presedintele a avut un zambet radios si a zis „In sfarsit, ai si tu culoare!” Avea umorul lui.

La capatul mecanismului in care a fost implicata Elena Udrea, povestiti momentul demisiei, cand era imbracata in rosu. Poate fi un simbol?
Nu. Culoarea rosie e asumata, a purtat-o si ulterior. Da, a avut dreptate, atunci la momentul demisiei a spus „dupa mine, plecati toti”. Si dupa Elena Udrea au plecat Renate Weber, Thedor Stolojan, Sergiu Medar, Claudiu Saftoiu si eu – toata echipa de atunci, din 2005. Acea pozitie arata doar raportul de forte, nimic mai mult.

Asta voiam sa va intreb, daca nu arata ca pozitia ei langa Traian Basescu e total diferita.
Era mult mai puternica in relatia cu consilierii, da. Imi asum aceasta perceptie. Din acel moment, a avut intaietate in relatia cu presedintele, era mult mai convingatoare.

„Pentru presedinte, obsesia e sa ii salvam onoarea Elenei”. Cheia episoduuil „biletelul” e ca nimeni nu gasea biletelul roz al premierului Tariceanul, prin care ii cerea Elenei Udrea sa intervina in discutiile privind dosarul Petromidia.
Subiectul in sine arata un lucru pe care sunt convinsa ca il practica si altii: santajul. Acest biletel, in mai 2005, trebuia sa fie la fel de revoltator ca in ianuarie 2007. Cu atat mai mult cu cat in august presedintele il acuza pe Tarcieanu ca nu renunta la functia de presedinte din cauza prieteniei cu Dinu Patriciu, au fost surprinsi jucand table s.a.m.d.

Era mult mai logic sa vii sa sustii atunci ca Tariceanu, datorita prieteniei cu Dinu Patriciu, i-a cerut presedintelui o interventie ilegala la Parchet. E o metoda de care eu in ultimii 10 ani am mai auzit si tare mi-e teama ca se mai intampla si la alte case. Ne suparam cand cineva ne spune ca se intampla, dar nu e bine nici ca aflam.

Dar de ce nu gasea nimeni biletelul?
Pentru ca a fost arhivat de catre Renate Weber, care era consilier juridic si atat tot. A fost pur si simplu arhivat. Maria Basescu mi-a spus „cum iesim din aceasta poveste”. Habar nu aveam ca exista o copie, chiar credeam povestea ca Elena si-a amintit de continut, dar de fapt Elena Udrea avea o copie.

Cum putea sa aiba o copie?
Pe cale de consecinta, ca sa spun asa ceva, cu ajutorul unui copiator.

Elena Udrea v-a replicat pe Facebook.
Este o replica a Elenei Udrea si pot sa-i inteleg reactia. E opinia ei. Sunt absolut convinsa ca nu a citit cartea si ca, din pacate, nu suntem capabili de introspectie. Eu nu spun ca mi-am facut treaba acolo perfect, ca nu sunt lucruri care imi pot fi reprosate, ca n-as fi putut sa fac lucrurile altfel. Cel putin sunt dispusa sa accept ca exista greseli din partea mea.

Fostul presedinte credeti ca v-a citit?
Nu, nici nu am pretentia sa o faca. Singurul lucru de bun simt pe care poti sa il faci e sa nu comentezi niste pasaje din presa. Nu ma intereseaza cartea Adrianei Saftoiu, dar nici nu comentez niste pasaje.

V-a raspuns pe puncte pe Facebook, credeti ca a avut timp sa o citeasca?
Nici nu conteaza daca a citit-o sau daca cineva i-a facut acel punctaj.

E ultima „Cronica de Cotroceni”?
Da, e ultima. Inainte sa o judecam, e mai bine sa o citim.

Sursa: Pro TV

VIDEO PROTVPLUS.RO