Povestea celui mai longeviv roman din istorie: Barbatul care a trait 148 de ani:
Maftei Pop a intrat în istorie drept cel mai longeviv român. El a decedat la vârsta de 148 de ani şi nu a fost bolnav niciodată.
Maftei Pop a stabilit un record naţional trăind 148 de ani, dublu faţă de cât trăieşte un român.
Maftei s-a născut în 1804 , în satul Valea Loznii din judeţul Sălaj. Despre el oamenii îşi aduc aminte că era înalt şi voinic, chiar şi la 120 de ani când încă mai putea face munca unui bărbat aflat în floarea vârstei. Putea căra grinzi de 12 m lungime pe distanţe de kilomteri întregi.
Pe când avea 40 de ani, Maftei s-a stabilit în Osoi, Cluj. Mai toată viaţa a muncit pe la ţărani, care îl plăteau cu bani, merinde sau haine.
Omul din Transilvania era obişnuit să doarmă afară, indiferent de anotimp. Mai intra în grajd atunci când omul la care lucra i se făcea milă de el. O buturugă de lemn îi servea drept pernă.
Nu obişnuia nici să se înfofolească, ci prefera hainele uşoare, cu mânecile suflecate până la cot, şi cămaşa descheiată. Sătenii ăşi amintesc de el că a avut mereu o privire ageră, şi era iute la mişcări, iar părul lui era jumătate alb, jumătate negru.
Deşi a trăit în condiţii vitrege, Maftei Pop se spune că nu a fost niciodată bolnav. Toate bolile secolelor l-au ocolit. La fel şi războaiele, despre care le povestea localnicilor ce acte de vitejie a făcut.
Pe când trăia, Maftei obişnuia să mînânce sănătos la masă, cam cât trei oameni la un loc, iar din alimentaţia lui nu lipseau mămăliga, laptele şi brânza. Maftei avea tabieturile sale. Îi plăcea să fumeze 4-5 ţigări pe zi.
Nu a avut carte, dar ştia puţin să socotească. Maftei nu a fost căsătorit şi nici nu a avut o casă. Cei din sat mai obişnuiau să-i spună din această cauză "prostănacul" sau "ciudatul". În ultimii ani avea probleme doar cu auzul, fapt cel îl făcea să fie uşor retras.
Vestea că la Cluj trăieşte un om ce are peste 100 de ani care este încă în putere a atras atenţia academicianului C.I. Parhon.
El a descoperit că are în faţa sa un român vârstnic, şi sănătos: nu avea probleme cu dantura, iar corpul era unul bine clădit, dar nici urmă de vreo boală specifică unei vârste înaintate.
"Avea o forţă musculară puţin obişnuită. A lucrat la maşina de treierat, maşină primitivă pe care o învârtea cu mâna. Cu o mână trăgea cei doi bivoli puşi la jug. Ducea din pădure trei grinzi în spinare, de la 2-3 kilometri depărtare, peste dealuri, până la 100 de ani. La 120 de ani încă putea purta câte un lemn de 10-12 metri de la 2-3 km", se arată în studiul publicat de C.I. Parhon.
"E găsit în sat drept ca un brad…Poartă cămaşe albă cu gâtul descoperit, umblând astfel vara şi iarna". De altfel, de-a lungul întregii vieţi nu a dormit niciodată în casă, ci doar afară, acoperit în fân sau învelit de cozile animalelor din grajd, iarna. Ori în iesle, aşa cum s-a născut şi Iisus Christos. La data examinării sale de către specialişti, Maftei Pop avea privirea vioaie şi, în ciuda vârstei înaintate, părul negru, amestecat cu fire albe", mai scrie C.I. Parhon.
"Alimentaţie mixtă. Predominant lapte, brânză, mămăligă. Mânca cât trei, mânca şi o oaie întreagă la o masă, pe care o primea în schimbul muncii lui", scrie cercetătorul.
C.I. Parhon a subliniat faptul că bărbatul ar mai fi putut trăi. Au existat indicii cum că Pop a decedat nu pentru că s-a îmbolnăvit, ci mai mult pentru că organismul i-a cedat, fiind posibil să-i fi apărut o tumoare intraabdominală. De vină mai pot fi şi întânirile repetate cu oamenii de ştiinţă, şi analizarea lui cu aparatura modernă. Momentul în care a fost fotografiat, Maftei l-a asociat cu cel în care a ucis, accidental, un copil la o stână, - act pe care l-a regretat toată viaţa.
"S-o temut că-l puşcă. şi-o pus ăla în cap (aparatul de fotografiat - n.red.) şi s-o pus să-l ia în poză si el s-o înfricat. Într-o săptămână a fost gata, sub pământ", povesteşte Maria, o localnică.
Se mai spune că a "murit de moarte bună" sau senilitate, după cum scrie în actul de deces.
Viaţa fără griji, alimentaţia sănătoasă şi munca în aer liber l-au ajutat să trăiască cei 148 de ani. Maftei Pop s-a stins din viaţă la 15 martie 1952. În familie a mai avut centenari: mama sa a decedat la 110 ani, iar sora sa la 102 ani. Sătenii din Osoi au rămas cu o vorbă, pe care o mai rostesc şi acum: "Vrei să trăieşti cât Moş Maftei?", cu aluzie la vârsta record a românului.
Documentul oficial ce atestă venerabila vârstă a lui Maftei Pop se datorează faptului că, înainte, nou-născuţii erau înregistraţi la Biserică (tatăl lui fusese preot). În arhivă s-a găsit acest document ce atestă că Maftei Pop a fost cel mai longeviv român.
Etichete: cel mai longeviv roman, incredibil, poveste,
