Și, mai ales, cât poate dura legal perioada de probă? Deși este una dintre cele mai întâlnite clauze din contractele de muncă, perioada de probă continuă să fie înconjurată de mituri. Mulți cred că în această etapă nu beneficiază de toate drepturile unui angajat sau că pot fi obligați să lucreze câteva zile „în probă”, fără contract.
În realitate, Codul muncii stabilește reguli clare. Perioada de probă începe doar după semnarea contractului individual de muncă și nu înseamnă că salariatul este mai puțin protejat de lege. Există însă câteva reguli speciale privind durata acesteia și modul în care poate înceta raportul de muncă.
Ce înseamnă perioada de probă și care este durata maximă permisă de lege
Perioada de probă este intervalul în care atât angajatorul, cât și noul salariat au posibilitatea să vadă dacă relația de muncă este potrivită. Angajatorul verifică aptitudinile profesionale ale persoanei nou-angajate, iar salariatul poate decide dacă postul, responsabilitățile și mediul de lucru corespund așteptărilor sale.
Un aspect important este că perioada de probă nu înseamnă „muncă de test”, fără forme legale. Contractul individual de muncă trebuie încheiat înainte de începerea activității, iar salariatul este angajat cu drepturi depline încă din prima zi.
Perioada de probă nu este stabilită automat pentru orice angajare. Codul muncii prevede că aceasta poate fi introdusă la încheierea contractului individual de muncă, dacă angajatorul și salariatul sunt de acord. Durata trebuie să fie menționată în contract și nu poate depăși limitele maxime prevăzute de lege.
Potrivit Codului muncii, perioada de probă poate avea o durată de:
- maximum 90 de zile calendaristice pentru funcțiile de execuție;
- maximum 120 de zile calendaristice pentru funcțiile de conducere;
- maximum 30 de zile calendaristice pentru persoanele cu handicap, în cazul verificării aptitudinilor profesionale.
Durata perioadei de probă trebuie să fie prevăzută expres în contractul individual de muncă. Angajatorul nu poate modifica ulterior această clauză după propria apreciere și nici nu poate depăși limitele maxime stabilite de Codul muncii.
Cum se face încetarea contractului în perioada de probă
Una dintre particularitățile perioadei de probă este faptul că raporturile de muncă pot înceta mult mai simplu decât după expirarea acesteia.
Codul muncii prevede că, pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta printr-o simplă notificare scrisă, la inițiativa oricăreia dintre părți.
Asta înseamnă că:
- nu este necesară acordarea unui preaviz;
- decizia nu trebuie motivată;
- atât angajatorul, cât și salariatul pot decide încetarea contractului.
Cu alte cuvinte, dacă angajatorul apreciază că persoana nu se potrivește postului, poate înceta contractul fără procedura obișnuită a concedierii.
Este important de făcut diferența între încetarea contractului în perioada de probă și concedierea disciplinară. În primul caz, angajatorul nu este obligat să demonstreze că salariatul a încălcat regulamentul intern sau că a săvârșit o abatere disciplinară. Practic, legea permite încetarea colaborării dacă una dintre părți consideră că raportul de muncă nu este potrivit.
În același timp, dacă noul angajat constată că locul de muncă nu corespunde așteptărilor sale, poate pleca fără să respecte perioada de preaviz aplicabilă unei demisii obișnuite.
Specialiștii în dreptul muncii atrag însă atenția că notificarea trebuie făcută în formă scrisă, iar încetarea contractului nu poate fi folosită pentru a masca măsuri discriminatorii sau alte încălcări ale legislației muncii.