Au petrecut împreună două săptămâni pline de distracție, dar, când s-au întors acasă, fiecare familie s-a împărțit în două, iar membrii lor au făcut schimb de locuințe, potrivit BBC.

Rachel și mama ei, Kay, s-au mutat la vecinul Eddie și fiica acestuia, Alison. Soția lui Eddie, Irene, și cealaltă fiică a lor, Dawn, s-au mutat cu tatăl lui Rachel, Rex, și fratele ei, Ian.

Rachel a povestit în podcastul Life Changing, de la BBC Radio 4, despre trauma provocată de destrămarea familiei sale, haosul care a urmat și despre cum a reușit, în cele din urmă, să își ierte părinții.

Rachel și Ian fuseseră inițial încântați când o familie nouă se mutase în casa de alături.

Recomandări Video

„Ne-am înțeles imediat, toți patru”, își amintește ea. Copiii au fost foarte bucuroși când au aflat că urmau să plece împreună în vacanță. Rachel își amintește cele două rulote parcate una lângă cealaltă și o excursie pe muntele Snowdon. Dar, când a venit momentul întoarcerii acasă, totul părea dat peste cap. Oamenii urcau în mașinile în care nu ar fi trebuit să se afle.

Rachel își amintește cum mama ei s-a întors de pe scaunul din față al mașinii și i-a spus: „Vom avea o familie nouă. Vom locui la numărul opt, cu Eddie și Alison. Alison va fi noua ta soră. Iar tatăl tău și fratele tău vor continua să locuiască la numărul 10. Mătușa Irene și Dawn se vor muta acolo. Iar Dawn va fi noua soră a fratelui tău.”

Rachel spune că imediat s-a simțit „foarte panicată, speriată și supărată” și a început să plângă. În timp ce mașina își continua drumul, fetița se simțea „nedumerită, dar și puțin entuziasmată”. Îi plăcea de Alison și își dorise întotdeauna să aibă o soră.

În acea noapte, Alison a lăsat-o să doarmă în patul de sus al unui pat supraetajat, iar a doua zi adulții au început să mute lucrurile dintr-o casă în alta, pe Insula Sheppey, unde locuiau. Rachel spune că era extrem de confuză. „Nu ai cum să nu te gândești că este vina ta.”

Viața în noua familie și despărțirea de fratele ei

Viața la numărul 8, unde locuia acum Rachel, era foarte diferită de cea din casa de la numărul 10. Vechea ei locuință fusese curată, în timp ce noua casă era plină de „păr de câine, lucruri unsuroase și piese de mașină”.

Rachel își descrie mama drept o femeie „fermă, dar corectă” și foarte practică.

Despre tatăl ei vitreg, Eddie, spune: „Nu s-a purtat niciodată urât cu mine, dar nu i-am spus niciodată tată. Nu eram fetița lui.” Îi era, de asemenea, teribil de dor de Ian. „Eram foarte mândră de el. Era fratele meu mai mare. Când eram mică, îl așteptam în grădina din fața casei să se întoarcă de la școală.”

Rachel avea șapte ani când cele două cupluri au mers împreună în instanță și au divorțat. Ulterior, fiecare dintre noile cupluri s-a căsătorit în cadrul unor ceremonii discrete, organizate la oficiul stării civile.

Rachel nici măcar nu știa că tatăl ei se căsătorise cu Irene până când a văzut fotografia de la nuntă. Vizitele în vechea ei casă au devenit tot mai rare când avea aproximativ 11 sau 12 ani. Spune că îi era greu să meargă să își viziteze tatăl și că nu se înțelegea cu Irene. Între timp, viața alături de mama ei, Kay, și Eddie era haotică.

„Era destul de posesiv și autoritar. Când am ajuns la 13 ani, mama a spus: «Nu mai putem continua așa, nu putem trăi în felul acesta».” Rachel povestește că școala era „refugiul” ei. A obținut rezultate bune la învățătură și a devenit profesoară.

S-a căsătorit și a avut doi fii, dar în prezent este despărțită de soț și lucrează în domeniul consultanței pentru afaceri. De-a lungul vieții, mama lui Rachel a refuzat să vorbească despre schimbul de parteneri. „Am pus foarte multe întrebări. Mi-a spus că era complicat.”

Iertarea părinților, după zeci de ani de suferință

Zeci de ani mai târziu, în timpul unei vacanțe de familie alături de propriii fii, Rachel și-a întrebat din nou mama despre cele întâmplate.

„I-am spus mamei: «Joseph are acum 10 ani... Ian avea 10 ani când l-ai lăsat să plece cu tata și Irene».”

Rachel povestește că mama ei era „copleșită de vinovăție și rușine” din cauza „deciziilor ei egoiste”.

„Ani mai târziu, mi-a spus, în sfârșit, cuvintele pe care aproape că îmi dorisem să le aud toată viața: «Îmi pare atât de rău că te-am dezamăgit și vreau să încerc să repar lucrurile»”, a spus ea.

Rachel spune că acela a fost începutul reconstruirii unei relații „minunate” cu mama ei.

În schimb, nu a avut niciodată o relație apropiată cu tatăl său.

„Mi-a spus că a avut de ales între soția lui și copiii lui. Din păcate pentru mine, și-a ales soția.”

Tatăl ei și Irene au rămas împreună până la moartea acestuia, la vârsta de 81 de ani.

Totuși, când a ținut un discurs la înmormântarea tatălui său, Rachel a spus că simțea că îi datorează scuze.

„Mi-am imaginat un personaj, un tată perfect care îmi fusese luat... Am creat în mintea mea o ființă supraomenească, în stare să fie totul pentru mine. Și îmi doream ca el să fie așa. Dar cred și că trebuie să accepți oamenii așa cum sunt. Cred că părinții fac tot ce pot... Nu poți spera ca părinții tăi să fie altceva decât ceea ce sunt”, a mărturisit Rachel.