Revoluția din Ungaria 1956: Liderul considerat „cel mai ambițios urmaș al lui Stalin”
Lumea postbelică se evidențiază prin prisma a două facțiuni militare, pe de-o parte aliații reprezentați de structura NATO, statele democrate, pe de altă parte statele semnatare ale Tratatului de la Varșovia, statele comuniste.
Sistemul comunismul maghiar s-a instaurat oficial în Ungaria în anul 1948, atunci când întreaga putere a fost încredințată în mâinile liderului Mátyás Rákosi care a deținut funcția de Secretar General al Partidului Comunist Maghiar, întâlnit și sub denumirea de Magyar Dolgozok Partja.
Figură marcantă a instaurării comunismului maghiar, Mátyás Rákosi era caracterizat ca fiind „unul dintre cei mai credincioși, și în același timp, ambițios urmaș al lui Stalin”. Mátyás Rákosi era un personaj era extrem de fidel Kremlinului, învățând „importanța răbdării și necesitatea de a urmări cu sârguință linia partidului sub conducerea lui Stalin.” În afara acestori îndeletniciri pe care liderul comunist maghiar a trebuit să le asimileze în urma exilului său în Moscova și-a antrenat capacitatea de a folosi teroarea ca fundament al instrumentelor politice folosite în vederea controlării populației.
Sentimentul de teamă a fost prezent pentru foarte mult timp în interiorul statului maghiar, iar controlul era aspru intensificat pentru a reduce orice fel de tentativă de la abaterea liniei partidului: „mergeau pe o muchie de cuțit, la fiecare cuvânt rostit sau scris era atent controlat, iar cea mai mică deviere de la linia partidului conducea la arestarea, torturarea sau chiar executarea persoanei în cauză.”
Relaxarea politică survenită în urma morții lui Stalin va oferi prilejul statelor sateliți de a încerca să se dezică de prevederile Tratatului de la Varșovia. Ținând cont de aceste împrejurări, liderii de la Budapesta se întrunesc la Moscova pentru a discuta principalele probleme cu care se confruntă și ca drept urmare, liderul comunist maghiar preferat de către Stalin, Mátyás Rákosi, se vede nevoit să demisioneze din funcția de Prim-ministru, însă își menține funcția de Secretar General de partid, în timp ce Imre Nagy îi ia locul ca Prim-ministru.
Mandatul său se va desfășura în perioada 1944-1946 și va deveni un membru tânăr al Politburo-ului.
În scurt timp, activitatea sa a fost apreciată și a avut rezultate pozitive asupra economiei, ridicând astfel nivelul de trai al populației. Însă rivalul său, Mátyás Rákosi, nu a dispărut de pe scena politică, ci dus o luptă aprigă din culisele muncii de funcționar, încercând să doboare noul sistem de reforme elaborate de către Imre Nagy.
În ultimă instanță, l-a acuzat de faptul că reformele sale sunt mult prea de dreapta, ceea ce l-a determinat pe Imre Nagy să-și dea demisa din funcția de Prim-ministru, iar Mátyás Rákosi se reîntoarce pe scaunul de Prim-ministru. Însă schimbările de evenimente petrecute la Moscova, unde în februarie 1956, Nikita Khrushchev devine noul lider de la Kremlin și lansează politica sa de destalinizare lansată în cadrul Congresului XX al Partidului Comunist.
Ca o reacție a destinderii politice sovietice, în Ungaria se declanșează o revoltă, cunsocută drept Revoluția din Ungaria, care scapă de sub control și liderul comunist Mátyás Rákosi este înlăturat de la putere și se refugiază la Moscova unde va rămâne până în anul morții lui – în anul 1971.
