A pierdut enorm din cauza alcoolului, dar a avut puterea sa ceara ajutor pana nu a fost prea tarziu: "Vreau sa ma fac om"

Dependenta de alcool nu tine de vointa. Genele sunt mult mai puternice decat orice alt tip de influenta din mediul exterior, spun cercetatorii. Oricine ar putea sa devina victima a alcoolului inca de la primul pahar de bere sau vin, daca in familia din care provine consumul e ceva obisnuit.

Psihiatrii au observat o vulnerabilitate ridicata in fata alcoolului la persoane care aleg o anumita meserie. Constructorii, politistii, militarii de cariera sau managerii sunt cateva exemple.

Este si cazul lui Vasile Robu, care si-a dedicat intreaga tinerete armatei. La el genetica pare sa fi confirmat concluzia specialistilor. Provine dintr-o familie de bautori si, la randul lui, a pierdut enorm din cauza alcoolului. Si nu doar bani cat de doua-trei apartamente. S-a pensionat la doar 39 de ani, este bolnav de ciroza etilica si a ajuns sa doarma, pe cartoane, la gunoi, cu oamenii strazii.

Suntem la Iasi, in piata Nicolina. Intr-un colt ocolit in viteza de trecatori: locul in care se arunca gunoiul. Mirosul te izbeste. Pare greu de crezut, dar pana acum patru ani aici isi ducea traiul subofiterul in rezerva Vasile Robu.

Citește și

Ametit de alcool, un sofer a ratat intrarea intr-un sens giratoriu si a traversat curtea unei case. Ce alcoolemie avea

„Al treilea război mondial a început”. Valeri Zalujnîi, ambasadorul Ucrainei în Marea Britanie și fostul comandant al armatei, declarații

VASILE ROBU: "La gunoieri, acolo dormeam, acolo ma trezeam, acolo ma duceam la bar luam un pahar de vin si cadeam iar in coma. Dormeam cu boschetarii pe langa un gard, pe niste cartoane, aveau ei acolo niste paturi. Ma cunosteau si mi-au zis "Hai, nene, culca-te cu noi aici " si de acolo cand ma ridicam era barul peste drum. Mai luam un sfert de vin si iar cadeam".

 In familia Robu alcoolul era ceva obisnuit. Incet si sigur, Vasile a prins gustul bauturii. In liceu s-a imbatat, spune el, pana a cazut din picioare. Si-a dat seama ca e pe un drum gresit. Si s-a gandit sa se desprinda de familie. A terminat scoala de subofiteri la Sibiu, iar la 22 de ani s-a casatorit cu Mioara. La randul ei, femeia cauta siguranta, dupa un trecut la fel de zbuciumat si imbibat in alcool.

MIOARA ROBU:"Tatal meu a fost alcoolic si inca este si mi-am dorit sa nu mai stau alturi de tatal meu, am suferit foarte mult din cauza alcoolului inca din copilarie, numai certuri si scandaluri erau".

De altfel, dupa zeci de ani de cercetare, oamenii de stiinta au descoperit nu doar una, ci mai multe gene transmisibile ale alcoolismului. Evident, asadar, ca si in cazul lui Vasile, la fel ca in multe alte situatii, deschiderea catre consum a fost mostenita de la parinti. Mai mult, mediul de acasa a inlesnit dezvoltarea dependentei.

VIORICA RADOI, MEDIC GENETICA MEDICALA: "Sunt cunoscute cateva gene, doua dintre ele fiind implicate in metabolismul alcoolului pur si simplu la nivel celular. Altele sunt implicate in caile de transmitere a semnalelor la nivelul sistemului nervos".

Lucrurile pareau sa intre in normalitate. Vasile s-a dovedit, la inceput, un sot grijuliu. Ba chiar, povesteste Mioara, s-a tinut departe si de bautura. A fost repartizat insa la graniceri, intr-un pichet izolat, fara curent electric, la Sulina. A capitulat fara obiectie in fata bauturii.

VASILE ROBU: "Eram violent, injuram, faceam urat, aveam noaptea cosmaruri. Visam tot felul de bazdaganii, faceam urat".

In tot acest timp, Mioara a adus pe lume doi copii.

MIOARA ROBU: "Era ca o reluare a vietii mamei mele si mi se parea normal. Daca mama mea era tot timpul mintita, eu credeam ca asta e ceva normal. Erau perioade cand imi luam un copil in brate, unul de mana si il asteptam la poarta unitatii.Pe atunci ma rugam ca daca mai prind si eu o zi din viata asta sa nu mai miroase a alcool si ma gandeam ca sufera copiii, stiam cat am suferit eu din cauza tatalui".

La fel ca toate nevestele de alcoolici a incercat sa rezolve problema asa cum s-a priceput. L-a adunat de prin carciumi, a ascuns adevarul cat a putut, l-a ingrijit si s-a amagit ca intr-o zi o sa se lase singur de bautura. Starea lui Vasile se agrava. Iar experientele cu alcoolul depaseau pragul pericolului.

Psihic, el era complet dezorientat. Din cauza bauturii a vrut sa-si puna capat zilelor. Un coleg de unitate l-a salvat. Speriat si bolnav, Vasile s-a hotarat sa lupte cu alcoolul. Patru ani de zile i-a reusit. Nu s-a mai atins de pahar. Mai ales ca si medicii i-au spus ca e un miracol ca traieste.

La doar 39 de ani, s-a pensionat pe caz de boala. Mioara a mai adus pe lume un copil si s-au mutat la Iasi. Aici, Vasile s-a apucat sa vanda la taraba in piata Nicolina. A inceput din nou sa bea. Mai mult, deseori conducea dupa episoade zdravene de consum. Intr-o zi a ramas si fara permis si cu dosar penal.

Viata sa a atins un nou prag al dramatismului in urma cu patru ani. Ajunsese sa doarma alaturi de oamenii strazi, in coltul in care se strange gunoiul din piata. Nici pana acum nu poate spune ce l-a determinat sa ii bata la usa sotiei si sa o implore sa-l ajute. 30 de ani l-a asteptat Mioara sa se schimbe. Nu s-a intamplat decat atunci cand a ajuns la capatul puterilor.

MIOARA ROBU: "Vineri a plecat si s-a intors miercuri inapoi, cand am vazut ca a intrat pe usa era o bucurie ca-l vad in viata, era o suferinta cand l-am vazut cum arata, fara sapca in cap, fara haine, murdar, mirosea ingrozitor, imi era si mila, aveam si o furie si o bucurie, era ceva de nedescris. A inceput sa planga ca un copil si spunea "Vreau sa ma fac om".

L-a internat la Socola, unde l-a intalnit pe psihiatrul Alexinschi. Asa a aflat de Asociatia Cluburilor Alcoolicilor in Recuperare din Iasi. Un loc in care suferinzii participa la sedinte de consiliere alaturi de partenerii lor de viata.

Vasile este abstinent de patru ani, insa nu a renuntat la intalnirile alcoolicilor. Vine fecvent pentru ca una dintre lectiile invatate este despre puterea exemplului. Empatia ii ajuta si pe ceilalti sa depaseasca momentele de cotitura. Este mai utila decat orice medicament.

Lupta insa nu s-a incheiat. Nici pentru el, nici pentru altii ca el. Se intinde pe toata viata. Nu exista o bretea, o sosea paralela. Orice abatere de la acest drum poate duce in doua directii: inchisoare sau cimitir.

Din pacate, in Romania statul nu are centre de consiliere pentru RECUPERAREA alcoolicilor. In toata tara, doar cateva ONG-uri coordoneaza astfel de asezaminte.

Articol recomandat de sport.ro

Tragerea la sorți pentru preliminariile CM 2026, simulată! Cu cine a picat România în grupa de 5