Povestea dramatica a unui preot din Bacau, de 12 ani alcoolic abstinent. "Nu ma urcam niciodata treaz la volan"
Incepand de marti, Stirile Pro TV incep o campanie tulburatoare - Dependenta Romaniei: alcoolismul, boala din pahar. Va vom prezenta o serie de povesti cutremuratoare despre fenomenul incontrolabil al betiei la romani.
Alcoolismul s-a strecurat in societatea noastra si o sufoca incet, dar sigur. De la copii pana la bunici, peste trei milioane de romani beau in exces, indiferent de clasa sociala din care fac parte sau de nivelul de educatie. Suntem pe locul 5 in lume la consumul de alcool pe cap de locuitor, iar statisticile iau in calcul doar bautura comercializata legal. Nu si vinul de tara, sau tuica de pruna facuta in batatura.
Romania este prima in Europa la numarul de decese in randul femeilor si pe locul 3 in randul barbatilor cauzate de consumul de alcool. Iar statul nu le intinde o mana de ajutor. Va prezentam povestea dramatica a unui preot din Bacau. A inceput sa bea cu enoriasii in zilele de sarbatoare si treptat a ajuns alcoolic. Si-a pierdut parohia, familia si respectul celor din jur.
Numai Dumnezeu stie cum s-a pus pe picioare. De mai bine de 12 ani nu s-a mai atins de alcool. Iar acum ii ajuta si pe altii sa se vindece.
"Sunt Liviu si sunt alcoolic", asa isi incepe spovedania preotul Liviu Burlacu. De 12 ani este alcoolic abstinent. Vorbeste cu detasare despre drama prin care a trecut. S-a nascut intr-o familie in care nimeni nu punea gura pe alcool. S-a casatorit de tanar si a devenit preot inainte de Revolutie. Pana atunci nici macar nu stia ce gust are bautura.
"A inceput ca o poveste frumoasa pentru ca eu nu am baut pana pe la 23-24 de ani. Dupa '90 a patruns in tara si alt alcool fata de ala cu care eram noi obisnuiti, astea zis fine whisky, gin, coniac si asa am inceput sa beau. Ba cu nu stiu ce secretar, fost secretar de partid, ba cu nu stiu ce director si bautul asta se continua si pe acasa cateodata incat incet incet in '96 ajunsesem sa beau in fiecare zi. Dar beam ca o domnisoara. La mine a fost o placere scapata de sub control, beam ca o domnisoara. Niciodata vinuri seci", spune preotul.
"Nu s-a intamplat niciodata sa cad pe strada pentru ca imi calculam consumul si mergeam si la volan si la volan in ultimii ani, 2004-2005, nu exista niciodata sa ma sui la volan treaz lucru care acum mi se pare inimaginabil. O nebunie. Alcoolul te transforma, te face inconstient strica toata relatia ta cu oamenii, cu Dumnezeu si v-am spus eu am devenit dependent band cu foarte multi din politie din sistem incat ma cunosteau, imi cunosteau si numarul la masina. Multi ma cunoasteau si eram iertat. Acum peste atatia ani as fi preferat atunci sa ma fi "ars" rau de tot era prin 2003 dar nu s-a intamplat. Eram prieteni", mai spune preotul.
Preoteasa a tinut ani la rand gunoiul sub pres. Un comportament tipic pentru apropiatii unui alcoolic. Izvorat din rusine si umilinta, preotul s-a pierdut si mai mult in patima bauturii.
"Eu din 5-6 ani am fost fericit in marea majoritate a timpului dar nevasta mea a trait o adevarata drama pe langa mine si ea fara nicio vina. Eu macar beam, ea suferea. Nu va spun de copiii mei", spune Liviu Burlacu.
Dupa anul 2000, alcoolul pusese stapanire cu totul pe viata si sanatatea preotului, care a fost internat, in repetate randuri, in Bacau si Iasi. Avea hepatita B, slabise ingrozitor, devenise o umbra. S-a dus si la Bucuresti, dupa cei mai buni psihiatri din tara, insa nu a reusit sa scape de narav. Murea pe picioare.
Liliana Burlacu, preoteasa: "Cand am venit acasa era in casa ca in filmele de groaza. Peretii pe hol unsi de sange asa dara exact ca in filmele de groaza cu dara de sange pe toti peretii, in baie totul era numai sange si in pat tot patul imbibat si el plin de sange parca era hacuit. Cazuse in baie, aveam pe perete o polita de sapun din faianta si cazuse si a venit cu capul de polita respectiva si probabil aici s-au taiat niste vene foarte importante si a curs sangele pe el si fiind consum de alcool coagulabilitatea sangelui scade si era sange pe tot spatele, pe el. Toata casa era ca in filmele de groaza, a pierdut cantitate foarte mare de sange atunci a trecut razant pe langa moarte."
Totul a culminat insa cu pierderea parohiei, in 2005. De acum, lumea aflase ca preotul Liviu Burlacu este alcoolic. Intreaga familie suferea. Oamenii i-au marginalizat treptat. Femeia s-a documentat si a a aflat ca cel mai apropiat loc unde s-ar putea trata alcoolismul, la stat, ar fi... Institutul de psihiatrie Socola. Preotul a fost de acord sa se interneze.
Liliana Burlacu: "Era internat la Socola si mi s-a parut mie cat era el internat acolo ca a consumat si acolo si n-am mai vazut nicio sansa. Isi pierduse locul de munca pierduse cam tot: loc de munca, prieteni, cunostinte deja toata problema noastra o stia toata lumea si mie mi-au ramas in minte cateva sotii de alcoolici de acolo de la tara. Una dintre ele s-a sinucis, inca una parca era o umbra foarte palida fara niciun pic de vointa si s-a apucat la un momnet dat si ea de baut si am zis ca decat sa ajung asa sau sa ajung sa vand din casa pentru bautura decat sa ma scufund cu tot cu copii prefer sa parasesc barca si mi-am luat copiii desi eram intr-o situatie disperata. Eram somera, mi-am luat copiii si m-am dus in chirie si am plecat. Pentru el probabil atunci a fost un soc ca a gasit casa goala, eram hotarata ca daca nu face ceva sa nu ma mai intorc. A venit de la Socola, a gasit casa goala dar a continuat sa bea. Eu stiti ce faceam? Lasam trei copii noaptea in apartament si veneam noaptea si descuiam sa vad daca este in viata pentru ca ajunsese intr-o stare de il bagai intr-o sacosa. Era slab pentru ca nu manca cand consuma alcool, era foarte slab, foarte deprimat, trist, nu-l mai interesa sa se spele , sa se ingrijeasca, mancarea."
Salvarea preotului Burlacu nu a venit de la sistemul romanesc de sanatate ci de la un ONG. Tot sotia a aflat, din ziar, despre Centrul de tratatament al alcoolicilor Nazaret din Sibiu. Aflat la capatul puterilor si cu un picior in groapa, Liviu a acceptat din nou sa incerce o vindecare nesperata. Se intampla in urma cu 12 ani.
Liviu Burlacu: "Am invatat sa-mi cunosc limitele, am invatat sa fiu smerit si nu mandru, am invatat sa ma rog si sa am o relatie corecta cu Dumnezeu si cu oamenii. Am invatat sa fiu sincer, nu ma pot minti pe mine. Nu mai pot si nici nu-mi doresc sa mai traiesc in trecut si cu atat mai putin in viitor. O relatie corecta cu Dumnezeu si cu oamenii este numai in prezent."
Trei luni de zile a stat internat la Sibiu. L-au vazut medici, specialisti in psihiatrie si psihoterapie, dar si preoti. Care l-au tratat cu demnitate si respect.
Liviu Burlacu este printre putinii alcoolici din Romania care au reusit sa devina abstinenti. Pentru cei mai multi, deznodamantul caderii lor este dramatic. Alcoolicii ajung in spitalele de psihiatrie foarte tarziu. O data, pentru ca organismul lor este la pamant. Apoi, pentru ca starea lor psihica ii impinge pe cel putin 70-80% dintre ei inapoi la sticla si pahar. E ca si cum s-ar curata, s-ar scutura, s-ar pieptana si apoi s-ar apuca din nou de baut.
Tratamentul este asadar ineficient. Nu exista medici specializati in alcoolism si nici strategie nationala. Suntem pe locul 1 in Europa la numarul de decese cauzate de bautura si pe 5 in lume la consum. In fiecare an miliarde de lei sunt aruncate pur si simplu la gunoi. Peste 40% dintre pacientii din toate spitalele din Romania sunt tratati de boli provocate de alcool. Sistemul nostru isi concentreaza, asadar, eforturile spre efecte, nu spre cauza.
O directie, un sens in lupta cu aceasta boala ar aduce rezultate spectaculoase. Automat, procesul de dezalcoolizare si recuperare ar include si o etapa post-internare. O supraveghere a suferindului. Nu exista nimic similar in prezent.
Preotul Burlacu insa si-a asumat o astfel de misiune. In prezent, coordoneaza doua centre de tratare a dependentilor de alcool si droguri din Bacau si are de gand sa continue lupta. Si-a recapatat familia si a primit o parohie: de mai bine de cinci ani slujeste la Manastirea Tisa-Silvestri. Mii de romani din tara si strainatate ii cer disperati ajutorul.
De rusine, de teama sa nu-si piarda serviciul si statutul social, altii se inchid in casa si se afunda si mai tare in aburii alcoolului, sub ochii familiei sau in singuratate.
